Biserica fortificată din Dârjiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Biserica fortificată din Dârjiu
Biserica fortificată din Dârjiu
Biserica fortificată din Dârjiu
Poziționare
Biserica fortificată din Dârjiu se află în România
{{{alt}}}
Biserica fortificată din Dârjiu
Coordonate Coordonate: 46°12′17″N 25°11′56″E / 46.20472°N 25.19889°E / 46.20472; 25.1988946°12′17″N 25°11′56″E / 46.20472°N 25.19889°E / 46.20472; 25.19889
Localitate Dârjiu, Harghita
Țara România
Adresa Str. Alszeg 164
Creare
Bazilică romanică modificată stil gotic fortificată
Tip defensivă
Data începerii construcției secolul al XIII-lea
Materiale Construcție de piatră și cărămidă
Clasificare
LMI HR-II-a-A-12813

Biserica unitariană fortificată din Dârjiu este un monument istoric și de arhitectură din sec. XIII-XIV, una din cele șase biserici fortificate din Transilvania incluse în anul 1999 pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial. Biserica reprezinta una dintre cele mai importante biserici fortificate secuiești, ea fiind prezentă în toate referințele unor astfel de monumente din Transilvania datorită picturilor murale (în mare parte distruse) din înteriorul bisercii dar și arhitecturii fortificațiilor ce o înconjoară. Ansamblul bisericii unitariene fortificate este din 2010 catalogat ca monument istoric sub codul cod LMI HR-II-a-A-12813.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Biserica are la bază o veche bazilică romană ale căror elemente datează din secolul al XIII-lea. Ridicarea edificiului actual a început în secolul al XIV-lea și terminat în secolul al XV-lea, fortificațiile fiind înălțate în secolul al XVI-lea, având în componența lor cinci bastioane, turnuri de clopote și ziduri de apărare din piatră. [1]

Biserica a dobândit forma actuală în secolul al XV-lea, cu ocazia unei extinderi în stil gotic. Deosebit de valoroase sunt frescele care reprezintă legenda sfântului Ladislau, care datează din epoca anterioară reformei protestante. Aceste picturi murale au fost acoperite cu ocazia Reformei și au fost redescoperite în secolul al XIX-lea.[1][2]

Interiorul fortificației are o suprafață de 1852 metri pătrați, biserica aflându-se în mijlocul ei. Biserica prezintă o amprentă dreptunghiulară de 7,25 metri pe 28 metri, cu o înălțime medie de 15 metri, punctul cel mai înalt având 20 de metri. Conform unei inscripții existente pe o țiglă a acoperișului fortificației, cea mai veche renovare a lui a fost făcută în anul 1760. Zidul de protecției are circa 5 metri înățime.[1] Fortificația a fost terminată în anul 1530,[1] ea având înglobată în structură spații de depozitare folosite de locuitorii satului, cum ar fi camere de provizii, de cereale și renumita slănină care are rezervat un turn din fortificație.[3]

Turnul bisericii, care se aflã la sud de biserica propriu–zisã este cea mai veche parte componentã a sistemului de fortificatii. Zidul bisericii slujea si ca apãrare împotriva atacurilor otomane, însã nu este la fel de înalt ca cel al bisericilor fortificate sãsesti, deoarece satul în sine este amplasat la o înãltime destul de ridicatã. Zidul are douã porti, astfel ca turcii intrati pe prima poartã si rãmasi blocati în incinta cetãtii sã poata fi arsi cu smoalã fierbinte. Sãtenii îsi tin si acum cerealele în hambarele aflate în cetate, iar slãnina si suncile se pãstreazã în bastioanele cetãtii. Cerealele se pot lua acasã în fiecare dimineatã, iar slãnina doar o singurã datã pe sãptâmãna.[1]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e http://szekelyderzs.com/languages/romana/romana.html
  2. ^ http://www.biserici-fortificate.com/locations/darjiu___dersch/31/
  3. ^ http://www.turismland.ro/biserica-fortificata-darjiu-harghita/

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • hu Dávid László: A középkori Udvarhelyszék művészeti emlékei. Bukarest, 1981.
  • hu Orbán Balázs: A Székelyföld leírása 2. kötet. Békéscsaba, 1982.
  • hu Gyöngyössy János: Székelyföldi vártemplomok. Budapest, 1995.
  • hu Léstyán Ferenc: Megszentelt kövek: A középkori erdélyi püspökség templomai 1. kötet. Kolozsvár, 1996.
  • hu Magyar Zoltán: „Keresztény lovagoknak oszlopa” (Szent László a magyar kultúrtörténetben). Budapest, 1996.
  • hu Vofkori László: Székelyföld útikönyve 1. kötet. Budapest, 1998.
  • hu Horváth Zoltán György: Székelyföldi freskók a teljesség igényével. Budapest, 2002.
  • hu XXX Erdély száz csodája. Budapest, 2004.
  • hu Horváth Zoltán György: Erdély legszebb középkori templomai. Budapest, 2009.
  • hu Karczag Ákos: Erdély, Partium és a Bánság erődített helyei. Budapest, 2010.