Biserica reformată din Trei Sate (fostul sat Cioc)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Biserica reformată din Trei Sate (fostul sat Cioc), comuna Ghindari, județul Mureș, foto: noiembrie 2016.
Masa Domnului

Biserica reformată din Trei Sate (fostul sat Cioc), comuna Ghindari, județul Mureș, datează de la începutul secolului al XIX-lea. Este unul dintre cele cinci lăcașuri de cult ale comunității maghiare din localitate.

Localitatea[modificare | modificare sursă]

Trei Sate (în maghiară Hármasfalu) este un sat în comuna Ghindari din județul Mureș, Transilvania, România. În așezare există trei biserici reformate, una unitariană, una romano-catolică și una greco-catolică. Cele trei biserici reformate funcționează ca biserici asociate cu drepturi și responsabilități egale[1]. Actualul nume al satului este folosit de la mijlocul secolului XX, sugerând cele trei sate, în trecut de sine-stătătoare, reunite acum într-o singură localitate: Ștefănești (Székelyszentistván), Hotești (Atosfalva) și Cioc (Csókfalva).

Biserica[modificare | modificare sursă]

Biserica actuală a fost construită în anul 1806. Orga instalată în biserică a fost realizată în 1819 de constructorul de orgi Johannes Binder din Sighișoara pentru biserica unitariană din Bezid, fiind o donație pentru biserică din partea lui Kissolymosi Mátéfi István. Bezidenii și-au achiziționat o orgă nouă în 1885, cea veche fiind vândută bisericii reformate din Cioc în 1886.

Clopotnița de lângă biserică datează din secolul al XIX-lea, clopotul fiind mai vechi, turnat în secolul al XVIII-lea.

Pastorii reformați care au slujit de-a lungul timpului în această localitate au fost: Ujiski József (1692-1694), Darószi Péter (1695-1712), Zágoni Andreás (1713-1716), Szentgenczi Zsigmond (1716-1721), Székely Sámuel (1756-1758), Székely Sámuel II. (1759-1764), Zilahi József (1764-1767), Sárközi József (1767-1769), Huszár Nándor (1770-1774), Huszti Sámuel (1774-1781), Décsei Pál (1782-1793), Szász György (1793-1797), Szabó György (1797-1804), Muzsnai Kis József (1803-1815), Muzsnai Sámuel (1815-1833), Sóváradi Szöcs István (1833-1839), Nemes Elek (1839-1849), Nemes Sándor (1849-1901), Péter Gerő (1903-1904), Farkas János (1905-1907), Kovács Áron (1907-1908), Györke János (1908-1909), Györke János (1909-1942), Csia Kálmán (1943-1944), Tar Ferenc (1944-1945), Szabó Béla (1947-1964), Dávid Lajos (1964-1972), Fülöp Dénes (1972-1977), Vinczelér Gábor (1977-1981), Fülöp Ernő (1981-1989), Kiss Dénes (1989–)[2].

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini[modificare | modificare sursă]