Guvernul Emil Boc (1)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Guvernul Emil Boc cu prilejul învestiturii
Pentru guvernul român în funcție din 23 decembrie 2009 vedeți Guvernul Boc (2).

Guvernul Emil Boc (1) a deținut puterea executivă în România din 22 decembrie 2008 până în 23 decembrie 2009. Din 13 octombrie 2009, când a fost demis prin moțiune de cenzură, a continuat să funcționeze interimar, fiind obligat să îndeplinească „numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, până la depunerea jurământului de membrii noului Guvern”.[1] Acest guvern este succesorul Guvernului Popescu Tăriceanu, pe care l-a înlocuit la finalul anului 2008. Este, de asemenea primul guvern român care a căzut prin moțiune de cenzură după revoluție, după adoptarea acestui act de către Parlament la 13 octombrie 2009.[2]

Istoric[modificare | modificare sursă]

La data de 10 decembrie 2008, Theodor Stolojan este nominalizat de președintele Traian Băsescu în funcția de prim ministru desemnat[1]][2] , acesta din urmă demarând negocierile pentru formarea unei coaliții parlamentare pentru susținerea guvernului.[3][4] Sprijinul parlamentar este obținut formal în data de 14 decembrie 2008 când PD-L și alianța PSD+PC ajung la un acord pentru de guvernare intitulat "Parteneriat Pentru România".[5][6] [7] O zi mai târziu, după semnarea acordului, Theodor Stolojan își anunță demisia[8][9].

Pe 15 decembrie 2008, prim ministru desemnat devine Emil Boc[10][11], pe baza acordului deja semnat între PD-L si PSD+PC. La data de 18 decembrie 2008, premierul desemnat Emil Boc anunță componența noului cabinet[3][12][13][14][15][16][17]. Noul guvern primește votul de învestitură din partea Parlamentului în data de 22 decembrie 2008[18][19]. Funcționarea guvernului Boc a fost defectuoasă de la început [20] [21][22], distensiunile dintre membrii guvernului accentuându-se odată cu apropierea campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din 2009.[23][24] La 1 octombrie 2009 alianța PSD+PC părăsește guvernul Boc, miniștrii săi demisionând din guvern[25][26][27].

In aceeași zi, 1 octombrie 2009, PD-L iși asumă susținerea unui guvern minioritar[28][29]. În această formulă, guvernul era format dintr-un număr redus de miniștrii - 10 din care 8 gestionau cate două portofolii ministeriale[4] [30] Acest guvern a funcționat în această componență redusă până la data de 13 octombrie 2009 când va fi demis în parlament[31][32] ca urmare a adoptării unei moțiuni de cenzură depusă de opoziție[33][34]

Începând cu 13 octombrie 2009, guvernul în componența sa redusă, a funcționat ca guvern interimar, pe întreaga perioadă electorală, până la 23 decembrie 2009 când un nou guvern este validat si depune jurământul[35]

Pe 14 octombrie 2009, președintele Traian Băsescu îl numește pe Lucian Croitoru ca premier desemnat, acesta demarând în aceeași zi consultări pentru obținerea susținerii parlamentare.[36][37][38][] Guvernul prezentat de Croitoru[5] nu a primit votul de investitură în parlament[39][40].

Pe 6 noiembrie 2009 în urma consultărilor, președintele Traian Băsescu îl numeste pe Liviu Negoiță ca premier desemnat[41][42] acesta încercând să formeze o coaliție politică de suținere în parlament[6][43][44][45]. La 16 decembrie 2009 Liviu Negoiță, își depune mandatul[46][47], o zi mai târziu fiind anunțat numele noului premier.

Problemele de la portofoliul Administrației și Internelor[modificare | modificare sursă]

Din primele luni de mandat, au apărut probleme la conducerea Ministerului Administrației și Internelor. După ce ministrul Gabriel Oprea l-a numit pe chestorul Virgil Ardelean în funcția de director al Direcției Generale de Informații și Protecție Internă, Partidul Social Democrat, din care făcea parte Oprea, i-a retras acestuia sprijinul politic, deoarece numirea lui Ardelean nu a fost făcută cu acordul conducerii partidului.[7] Oprea a demisionat la 14 ianuarie 2009 din funcția de ministru, în ciuda protestelor organizației PSD Ilfov.[8] El și-a apărat acțiunile, spunând că „nu a acceptat să intre în minister și să ocupe funcții importante oameni impuși pe alte criterii decât competența”.[8]

Gabriel Oprea a fost înlocuit la 20 ianuarie de Liviu Dragnea la conducerea MAI, dar și acesta a demisionat după doar 13 zile, motivând că fondurile alocate Ministerului pentru anul 2009 sunt insuficiente pentru realizarea proiectelor asumate.[9] Dupa demisia lui Dragnea, ministru al internelor a devenit vicepremierul Dan Nica.[10]

Tot ministerul internelor a fost generatorul următoarei crize politice majore. Ministrul Dan Nica a declarat la 25 septembrie 2009, la Craiova, că alegerile prezidențiale ce urmau ar putea fi fraudate și că deja nu se mai poate închiria niciun autocar pentru data de 22 noiembrie 2009, ziua alegerilor, cu referire la posibila fraudare organizată prin vot multiplu la mai multe secții de votare, anunțând că autocarele folosite în acest scop vor fi confiscate. Afirmațiile sale au fost infirmate de presă,[11] iar apoi primul ministru Emil Boc l-a făcut pe Nica răspunzător de creșterea infracționalității în România în perioada sa de mandat și a propus revocarea sa.[12] Dan Nica a continuat să fie susținut de PSD, care a refuzat să propună un înlocuitor, și, după ce președintele a semnat decretul de revocare, acest partid s-a retras de la guvernare, toți miniștrii săi fiind înlocuiți în guvern cu interimari de la PD-L.[13][14]

Componența Guvernului Boc I[modificare | modificare sursă]

Primul Ministru Nume Partid Perioada
Primul Ministru al României Emil Boc PD-L 22 decembrie 2008 - desemnat si în Guvernul Boc (2)
Vice Prim-ministru Nume Partid Perioada
Vice Prim ministru Dan Nica PSD 22 decembrie 2008 - 1 octombrie 2009
Portofolii Nume Partid Perioada
Ministerul de Justiție Cătălin Predoiu Independent 22 decembrie 2008 - desemnat si în Guvernul Boc (2)
Ministerul Apărării Naționale Mihai Stănișoară PD-L 22 decembrie 2008 - 23 decembrie 2009
Ministerul Culturii Theodor Paleologu PD-L 22 decembrie 2008 - 23 decembrie 2009
Ministerul Agriculturii Ilie Sârbu PSD 22 decembrie 2008 - 1 octombrie 2009
Ministerul Sănătății Publice Ion Bazac PSD 22 decembrie 2008 - 1 octombrie 2009
Ministerul Afacerilor Externe Cristian Diaconescu PSD 22 decembrie 2008 - 1 octombrie 2009
Ministerul Economiei Adriean Videanu PD-L 22 decembrie 2008 - desemnat si în Guvernul Boc (2)
Ministerul Finanțelor Publice Gheorghe Pogea PD-L 22 decembrie 2008 - 23 decembrie 2009
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale Marian Sârbu PSD 22 decembrie 2008 - 1 octombrie 2009
Ministerul Mediului Nicolae Nemirschi PSD 22 decembrie 2008 - 1 octombrie 2009
Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Radu Berceanu PD-L 22 decembrie 2008 - desemnat si în Guvernul Boc (2)
Ministerul Adiministrației și Internelor Gabriel Oprea PSD 22 decembrie 2008 - 13 ianuarie 2009
Dan Nica (interimar) 13 ianuarie 2009 - 20 ianuarie 2009
Liviu Dragnea 20 ianuarie 2009 - 1 februarie 2009
Dan Nica 2 februarie 2009 - 1 octombrie 2009
Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței Vasile Blaga PD-L 22 decembrie 2008 - desemnat si în Guvernul Boc (2)
Ministerul Educației, Cercetării și Inovării Ecaterina Andronescu PSD 22 decembrie 2008 - 1 octombrie 2009
Ministerul Tineretului și Sportului Monica Iacob Ridzi PD-L 22 decembrie 2008 - 14 iulie 2009
Luminița Plăcintă 14 iulie 2009 - 23 decembrie 2009
Ministerul Turismului Elena Udrea PD-L 22 decembrie 2008 - desemnat si în Guvernul Boc (2)
Ministerul Comunicațiilor și al Societății Informaționale Gabriel Sandu PD-L 22 decembrie 2008 - desemnat si în Guvernul Boc (2)
Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii,
al Comerțului și al Mediul de Afaceri
Constantin Niță PSD 22 decembrie 2008 - 1 octombrie 2009
Miniștrii delegați Numele Partidul Perioada
Ministerul pentru Relația cu Parlamentul Victor Ponta PSD 22 decembrie 2008 - 1 octombrie 2009
Luminița Plăcintă (interimar) PD-L 2 octombrie 2009 - 23 decembrie 2009

Componența Guvernului interimar[modificare | modificare sursă]

2 octombrie 2009 - 23 decembrie 2009
Primul Ministru Nume Observații
Primul Ministru al României Emil Boc
Vice Prim-ministru Nume Observații
Vice Prim ministru Vasile Blaga (interimar)
Portofolii Nume Observații
Ministerul de Justiție Cătălin Predoiu independent
Ministerul Apărării Naționale Mihai Stănișoară
Ministerul Culturii Theodor Paleologu
Ministerul Agriculturii Radu Berceanu (interimar)
Ministerul Sănătății Publice Adriean Videanu (interimar)
Ministerul Afacerilor Externe Cătălin Predoiu (interimar) independent
Ministerul Economiei Adriean Videanu
Ministerul Finanțelor Publice Gheorghe Pogea
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale Gheorghe Pogea (interimar)
Ministerul Mediului Elena Udrea (interimar)
Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Radu Berceanu
Ministerul Adiministrației și Internelor Vasile Blaga (interimar) revocat in 27 noiembrie 2009[48][49]
Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței Vasile Blaga
Ministerul Educației, Cercetării și Inovării Emil Boc (interimar)
Ministerul Tineretului și Sportului Luminița Plăcintă
Ministerul Turismului Elena Udrea
Ministerul Comunicațiilor și al Societății Informaționale Gabriel Sandu
Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii,
al Comerțului și al Mediul de Afaceri
Gabriel Sandu (interimar)
Miniștrii delegați Numele Observații
Ministerul pentru Relația cu Parlamentul
Luminița Plăcintă (interimar)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Constituția României Art. 110
  2. ^ Roșu, Iulia; Stoica, Mihaela; Bâlă, Valentin (13 octombrie 2009). „Primul Guvern după 1989 care cade prin moțiune de cenzură (254 - 176)”. Adevărul. http://www.adevarul.ro/articole/parlamentul-va-dezbate-astazi-motiunea-de-cenzura.html. 
  3. ^ EVZ - S-A FĂCUT GUVERNUL ROȘU/PORTOCALIU
  4. ^ Realitatea TV - Componenta guvernului interimar Boc
  5. ^ HN - Lucian Croitoru a anuntat lista noilor ministri
  6. ^ HN - Liviu Negoita si-a prezentat Cabinetul
  7. ^ Mihaela Stoica, Silvana Chiujdea (12 ianuarie 2009). „PSD ii retrage sprijinul politic lui Gabriel Oprea”. Adevărul. http://www.adevarul.ro/articole/psd-ii-retrage-sprijinul-politic-lui-gabriel-oprea.html. Accesat la 9 februarie 2009. 
  8. ^ a b Florin Ciornei, Anca Simina (14 ianuarie 2009). „Gabriel Oprea, demisie cu voie de la Cotroceni”. Evenimentul Zilei. http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/835625/Gabriel-Oprea-demisie-cu-voie-de-la-Cotroceni/. Accesat la 9 februarie 2009. 
  9. ^ Dumitrina Galantonu (2 februarie 2009). „Liviu Dragnea a demisionat din functia de ministru de Interne”. Hotnews.ro. http://www.hotnews.ro/stiri-politic-5382103-video-liviu-dragnea-demisionat-din-functia-ministru-interne.htm. Accesat la 9 februarie 2009. 
  10. ^ Dan Nica, al treilea ministru de interne al PSD”. Gândul. 4 februarie 2009. http://www.gandul.info/actualitatea/dan-nica-al-treilea-ministru-de-interne-al-psd.html?3927;3857790. Accesat la 25 februarie 2009. 
  11. ^ Mincan, Mihai (29 septembrie 2009). „Află care e motivul remanierii: Nica, prins cu minciunica”. Adevărul. http://www.adevarul.ro/articole/nica-a-pierdut-autobuzul-electoral.html. Accesat la 2 octombrie 2009. 
  12. ^ Niculescu, Izabela (28 septembrie 2009). „Ziua divorțului PSD-PDL”. Cotidianul. http://www.cotidianul.ro/ziua_divortului_psd_pdl-99471.html. Accesat la 2 octombrie 2009. 
  13. ^ Neagu, Alina (1 octombrie 2009). „Coaliția s-a rupt, miniștrii PSD au demisionat din Guvern”. Hotnews.ro. http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6226098-video-coalitia-rupt-ministrii-psd-demisionat-din-guvern.htm. 
  14. ^ Premierul a anunțat interimarii la ministerele PSD: Predoiu la Externe, Videanu la Sănătate, Udrea la Mediu, Boc la Educație”. Hotnews.ro. 1 octombrie 2009. http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6229502-video-premierul-anuntat-interimarii-ministerele-psd-predoiu-externe-videanu-sanatate-udrea-mediu-boc-educatie.htm. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Precedat(ă) de:
Guvernul Călin Popescu-Tăriceanu
Guvernul Emil Boc (1) Succedat(ă) de:
Guvernul Emil Boc (2)