Gheorghe Sarău
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gheorghe Sarău (n. 21 aprilie 1956, satul Segarcea-Vale, judeţul Teleorman) este un lingvist român, autor al mai multor manuale de învăţare a limbii romanes.
Cuprins |
[modifică] Biografie
Gheorghe Sarău s-a născut la data de 21 aprilie 1956 în satul Segarcea-Vale (judeţul Teleorman), într-o familie de etnie română. A absolvit în anul 1983 Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine (FLLS), specializarea rusă-maghiară din cadrul Universităţii Bucureşti.
Fiind student, a participat la mai multe cursuri de vară: cursuri de vară de limba, literatura şi civilizaţia bulgară - Universitatea Veliko-Tărnovo, Bulgaria (1980), cursuri de vară de limba, literatura şi civilizaţia maghiară - Universitatea din Debreţin (1981). În afară de aceste limbi, a mai învăţat ca autodidact şi limbile spaniolă, romanes şi germană. De asemenea, ştie şi limbile engleză şi franceză. Atât în timpul facultăţii, cât şi după absolvirea acesteia, a publicat studii, recenzii, traduceri şi articole în reviste de specialitate.
După absolvirea facultăţii, a lucrat ca profesor de limba rusă la Şcoala nr.3 şi la Şcoala nr. 2 din municipiul Satu Mare, apoi din iunie 1984 se transferă ca profesor de limba rusă şi traducător din limbile maghiară, bulgară şi rusă în Bucureşti.
De la 1 iunie 1990 lucrează ca referent de specialitate, apoi inspector de specialitate în Ministerul Învăţământului în cadrul Direcţiei de Relaţii Internaţionale, Serviciul de Relaţii bilaterale (referentură exemplară cu Ungaria, Spania, India, Portugalia, Albania, Vietnam, Mongolia, Bulgaria, America de Sud şi Centrală ş.a., cursuri de vară româneşti etc.).
În paralel cu activitatea de la minister, activează şi ca profesor de limba rusă la Şcoala nr.165 din Bucureşti, iar apoi între anii 1991-1994 este profesor de limba romani la Şcoala Normală din Bucureşti. În paralel, în perioada 1 mai 1991 - 30 aprilie 1998, este metodistul Ministerului Învăţământului pentru limba rromani.
Începând din data de 1 mai 1998, lucrează consilier pentru limba romani şi romi la Ministerul Educaţiei Naţionale. Din anul 2006, este şi formator naţional în Programul educaţional PHARE pentru rromi al Ministerului.
[modifică] Specialist în limba romanes
Limba romani a învăţat-o autodidact, la încurajarea acad. prof. univ. dr. Gheorghe Mihăilă, a prof. univ. dr. Emil Vrabie şi a lect. univ. Ioana Prioteasa. În anul 1983, fiind student şi căutând nişte cărţi la Biblioteca Academiei pentru a face un referat, a dat accidental de o lucrare despre romi a lui Jean Vailant, unde a găsit o minigramatică a limbii romani de vreo 13 pagini şi un minivocabular. Le-a copiat pe amândoua şi a început să le studieze. Împrumutând şi alte cărţi de la bibliotecă, a ajuns la cartea lui Barbu Constantinescu, din 1878, „Probe de limba şi literatura ţiganilor din România“, apărută într-o ediţie bilingvă, română şi romani şi a început să înveţe limba romani exact după aceeaşi metodă prin care Jean Champollion a descifrat hieroglifele. Dacă avea dubii cu privire la o formă a unui cuvânt, apela la rromii simpli de pe stradă, la florărese şi la lăutari.
„Întâi de toate, am început să fişez cartea lui Barbu Constantinescu. Fiind de formaţie lingvist, mi-a fost uşor să descopăr care erau căsuţele libere în structura limbii, în scheletul morfologic al limbii. În momentul în care aveam vreo 10-15 fişe care mă trimiteau spre o formă de ablativ, locativ sau dativ, mi se confirma că aceea era căsuţa de completat. Deci, exact cum a făcut Champollion. Pornind de la nimic, am descoperit scheletul limbii. Am fost autodidact şi asta e dovada cea mai clară că oricine vrea să înveţe această limbă poate reuşi foarte uşor şi singur. (...) Totul a început pur şi simplu ca un hobby, apoi am început să descopăr secretele acestei limbi, lucru care m-a fascinat.”
A participat drept cursant la cursurile de vară de:
- limba rusă (Moscova, 1990)
- limba rromani (Karjaa (Finlanda), 1991; Roma, 1992; Sangonis, 1996)
- limba spaniolă (Jaca, 1996)
Ulterior, devine şi profesor la cursurile de vară de limba romanes (Beeskow (Germania), 1998). A participat la numeroase conferinţe şi simpozioane naţionale şi internaţionale, prezentând expuneri despre limba romanes.
Gheorghe Sarău a obţinut titlul de doctor în filologie cu teza „Dialectul romilor spoitori din România“ susţinută la data de 28 septembrie 1998 la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din Bucureşti sub îndrumarea prof. univ. dr. Lucia Wald.
A tradus mai multe lucrări de lingvistică şi abecedare în limba romanes.
De asemenea, de la data de 1 iulie 1997 şi până în decembrie 2001 a fost încadrat prin cumul ca redactor, redactor şef-adjunct şi redactor şef al publicaţiei Partidei Romilor "Asul de treflă". În această revistă publică frecvent articole despre limba romanes.
[modifică] Iniţiator al cursurilor de limba romanes
La data de 1 mai 1991, profesorul Sarău a fost trimis de către conducerea Ministerului Educaţiei ca metodist la Liceul Pedagogic din Bucureşti, unde se preda limba romani. Neavând nici un curs la dispoziţie pentru a-i învăţa pe elevi limba romani, el a alcătuit un curs de învăţare a acestei limbi, pentru clasele I-IV. În februarie 1992, se înscrie la doctorat în domeniul limba rromani, având-o ca îndrumător pe prof.univ.dr. Lucia Wald.
În octombrie 1992, la iniţiativa prof. Gheorghe Sarău şi a Catedrei de Limbi Orientale, s-a deschis cursul facultativ de limba romaní (ţigănească) la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, acesta fiind primul curs universitar de limba romanes din România. Cursul a fost ţinut în fiecare an începând de atunci, prof. Sarău fiind autorul programei de studii universitare pentru limba romanes.
În anul universitar 1997/1998, ca urmare a demersurilor sale, a fost înfiinţată secţia de indianistică (hindi – rromani) ca secţie B, cele două limbi studiindu-se în egală măsură. Prima promoţie de 10 absolvenţi avea să se înregistreze în anul 2001.
În anul universitar 1998/1999, s-a înfiinţat şi s-a autorizat provizoriu secţia de limbă şi literatură rromani, ca secţie B, în cadrul Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi al Facultăţii de Litere - Universitatea Bucureşti, acordându-se 10 locuri distincte pentru candidaţii rromi. La 1 februarie 1999 se transferă la Universitatea Bucureşti, unde ocupa prin concurs din anul 1997 postul de lector asociat de limbă rromani.
De asemenea, în aprilie 2000, Gheorghe Sarău a fost iniţiatorul şi coordonatorul specializării de "Limba şi literatura rromani" la Colegiul CREDIS de învăţământ deschis la distanţă din cadrul Universităţii Bucureşti. A organizat cursuri naţionale de limba romanes, precum şi lecţii de învăţare a acestei limbi la radio şi televiziune, cursuri de metodică, olimpiada naţională de limba romanes etc.
În anul 2002, a obţinut gradul didactic de conferenţiar universitar la secţia de Limba şi literatura romani de la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine (FLLS) din cadrul Universităţii Bucureşti.
El a pus bazele învăţământului pentru romi din România, realizând primul manual de studiu al acestei limbi în şcolile primare, primul curs care s-a predat la facultate şi primul dicţionar. Într-o perioadă de 15 ani de când predă limba romanes, el a format peste 460 de profesori de limba romani. El a reorganizat gramatica limbii romanes, a realizat şapte dicţionare şi 15 manuale de studiu, realizând studii despre cele patru dialecte principale ale limbii romanes: cel al ursarilor, al căldărarilor, al spoitorilor şi al romilor carpatici.
Profesorul Sarău se bucură de o recunoaştere internaţională, find invitat să predea această limbă în străinătate (Italia, Franţa, Germania, Finlanda etc.), alături de cei mai importanţi specialişti ai limbii romani.
„Unii mă văd Alexandru Graur sau Spiru Haret al romilor. Au fost şi alţii care au încercat să se ocupe de limba romani, dar nu au avut şi darul să le reuşească ceea ce mi-a reuşit mie.”
[modifică] Premii obţinute
- Premiul "Hidalgo" pe anul 1995 (atribuit însă în 20 martie 1999, la Madrid, de "Presencia Gitana", pentru contribuţiile aduse în domeniul promovării limbii rromani în lume).
- Premiul Preşedintelui Republicii Italiene pe anul 1999, atribuit la Concursul de creaţie rromă organizat de "Them Romano" la Lanciano, pentru contribuţiile avute la promovarea limbii rromani în lume şi la şcolarizarea rromilor.
- Premiul "Partidei Romilor" acordat în 23 octombrie 1999 pentru contribuţiile aduse la promovarea limbii rromani şi a rromilor în cei 10 ani de la Revoluţie.
- Premiul “Aven Amentza” pe anul 2001 cu ocazia “Zilei internaţionale a rromilor şi a celebrării a 1000 de ani de atestare a rromilor în Europa”, pentru traducerea textelor biblice în limba romanes.
- Premiul Alianţei Civile Rrome din România pentru educaţie rromi (2006), cu prilejul Zilei Internaţionale a Romilor.
[modifică] Lucrări publicate
- Mic dicţionar rom-român (Editura Kriterion, Bucureşti, 1992) - cu o schiţă "Morfologia dialectului vlah de varietate românească al limbii romaní"
- Limba romani (ţigănească). Manual pentru clasele de învăţători romi ale Şcolilor Normale (EDP, Bucureşti, 1994)
- Culegere de texte în limba ţigănească. Clasele a II-a - a IV-a. Tekstonqo lil p-i rromani ćhib (vaś-e II to - IV to klàse) (EDP, Bucureşti, 1995; reeditată în 1999, 2000, 2004 şi 2005)
- Dicţionar rrom (spoitoresc) - român (Ed. Kriterion, Bucureşti, 1998)
- Dicţionar român – rrom (căldărăresc) şi Dicţionar rrom (căldărăresc) - român (Ed. Kriterion, Bucureşti, 1998) - coautor
- Manualul de comunicare în limba rromani (EDP, Bucureşti, 1999) - coautor
- Culegere de texte în limba rromani. Manual pentru anii II-IV de studiu (EDP, Bucureşti, 1999)
- Dicţionar rrom - român (Ed. Dacia, Cluj, 2000; Ed. Sigma, Bucureşti, 2006)
- Curs de limba rromani (Ed. Dacia, Cluj, 2000)
- Ghid de conversaţie român - rrom (Ed. Kriterion, Bucureşti, 2000)
- Cele mai iubite cântece rrome (Ed. Orientul Latin, Braşov 2000) - în colaborare
- Dialectul romilor spoitori din România (Ed. Universităţii din Bucureşti, 2001)
- Stilistica limbii rromani în texte (Antologie de traduceri şi redactări). I stilìstika e rromane ćhibăqi teksturenθe (Amboldimatenqi aj redakcienqi antològia) (CREDIS, Bucureşti, 2002)
- Limba rromani (Morfologie şi sintaxă) (CREDIS, Bucureşti, 2002)
- Manual de alfabetizare în limba rromani (Editura Vanemonde, Bucureşti, 2002)
- Biblikano leksikòno. Vocabular biblic, în “Biblikane teksturenqo kidipen anθ-i rromani ćhib. Culegere de texte biblice în limba rromani" (Editura Kriterion - Fundaţia Providenţa, Bucureşti, 2002)
- Dicţionar român-rrom (Lexicul rrom modern, rar şi vechi). Coordonarea, uniformizarea, redactarea lexicografică (Ed. Vanemonde, Bucureşti, 2003)
- Rromani leksikologìa (Lexicologie rromă) (Ed. Universităţii din Bucureşti, 2004)
- Ghid de practici pozitive pentru educaţia copiilor romi (Centrul Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii – Romani CRISS, Bucureşti, 2004) - în colaborare
