Anton Pann
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Anton Pann | |
 |
|
| Naştere – | cca. 1793-1797 Sliven, Bulgaria de astăzi |
|---|---|
| Deces – | 4 noiembrie 1854 |
| Profesiune – | poet, compozitor de muzică religioasă, profesor şi compozitor de muzică bizantină |
| Naţionalitate – | valah |
Anton Pann (născut: Antonie Pantoleon-Petroveanu) (data naşterii incertă, între 1793-1797 - m. 4 noiembrie 1854) este un poet, compozitor de muzică religioasă, profesor de muzică religioasă, foclorist, literat, publicist, de origine rom[1][2] sau aromân,[3] compozitor al muzicii imnului naţional al României.[4] A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb” în poemul Epigonii. Prin prescurtarea numelui de familie şi românizare va fi numit Anton Pann.
Cuprins |
[modifică] Biografie
Este fiul lui Pantoleone Petrov, un cioban vlah, sărăcit şi devenit căldărar, după obiceiul vremii, din Sliven [5], o localitate din Imperiul Otoman, aflată în Bulgaria de astăzi, iar mama sa se numea Tomaida. Între anii 1806 şi 1812 se refugiază în urma războaielor ruso-turce la nordul Dunării, unde devine corist în catedrala ortodoxă din Chişinău, Basarabia, la partida de Soprani.
[modifică] Opere
- Calendarul lui Bonifatie Setosul
- Versuri musiceşti
- Poezii deosebite sau cântece de lume (1831, 1837)
- Călătoria
- Însoţirea
- Luniţă luminătoare
- Munţilor, fiţi mărturii
- La Rîmnic
- Suflet altu n-are
- Zădărnicia
- Îndreptătorul beţivilor (1832)
- Hritoetia sau şcoala moralului care învaţă toate obiceiurile şi năravurile cele bune (1834)
- Noul Erotocrit (1837)
- O poveste arabică din Halima (1839, 1854)
- Fabule şi istorioare (1841)
- Copaciul şi dovleacul
- Lupul, pocăit
- Călătorul şi stejarul
- Cine ştie carte are patru ochi
- Nepotul împrumutat
- Mortul înecat
- Scumpul
- Planul simigiului
- Vînătorul
- Toporul şi văcşoara
- Ciobanul şi magarul
- Feciorul moştenitor
- Cîinile
- De cînd ploaia cu cîrnaţii
- Norocul şi mintea
- Şoarecile
- Nu e nimic fără cusur
- Cucul şi privigatoarea
- Tăcerea e ca mierea
- Împrumutul
- Lupul, ţapul şi varza
- Ce zic oamenii de mine
- Grădinarul pagupaş
- Critica oamenilor
- Poezii populare şi Calendare (1846)
- Marş de primăvară
- Memorialul focului mare (1847)
- Povestea vorbei (1847)
- Dialog în trei limbi, ruseşte, româneşte şi turceşte (1848)
- Pocăinţa omului dezmierdat sau vorbire între suflet şi trup şi osebite sfaturi folositoare trupeşte şi sufleteşte (1849, 1854)
- Adiata
- Înţeleptul Archir şi nepotul său Anadam (1850)
- Spitalul amorului sau Cântecul dorului (1850)
- O şezătoare la ţară sau Călătoria lui Moş Albu (1851)
- Versuri sau Cântece de stea
- Cântătorul beţiei. Care cuprinde numele beţivilor şi toate faptele care decurg din beţie
- Triumful beţiei sau Diata ce o lasă un beţiv pocăit fiului său (1852)
- Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea (1853)
- Poveşti şi angdote versificate (1854)
- De la lume adunate şi iarăşi la lume date
- Bazul teoretic şi practic al muzicii bisericeşti sau Gramatica melodică
- Mică gramatică muzicală teoretică şi practică
- Carul frânt – Nevoia învaţă pe om
- Ţermonia unui bătrân
- Astrologia
[modifică] Note
- ^ Elita a romilor din Romania
- ^ [www.unicef.org/romania/ro/Repere_istorice.pdf Romii din România - Repere prin istorie]
- ^ Pr. Grigore Babus, Biografia lui Anton Pann, în Bibliografia tipăriturilor psaltice ale lui Anton Pann, Editura Cristiana, Bucureşti, 2002, pp. 15-18; Gh. Ciobanu, Cântece de lume, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1953, p.10
- ^ Imnul naţional al României
- ^ Dr. I. Weinberg, Momente şi figuri din trecutul muzicii româneşti, Editura Muzicală, Bucureşti, 1967
[modifică] Bibliografie
- G. Dem Teodorescu, Viaţa şi activitatea lui Anton Pann, Editura Gutemberg, 1893
- Gh. Ciobanu, Cântece de lume, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1953
- Paul Cornea, Anton Pann, Editura pentru Literatură, 1964
- Dr.I. Weinberg, Momente şi figuri din trecutul muzicii româneşti, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, Bucureşti, 1967
- Eugen Simion, Dimineaţa poeţilor. Eseu despre începuturile poeziei române, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1980, pp. 368-424
- Ilie Dan, Anton Pann, Editura Albatros, Bucureşti, 1989
- Pr. Grigore Babus, Bibliografia tipăriturilor psaltice ale lui Anton Pann, Editura Cristiana, Bucureşti, 2002
- Petre Anghel, 100 cei mai mari scriitori români: Anton Pann, Editura Lider, 2003
- Constantin Mohanu, Anton Pann – între spiritul balcanic şi mirajul Europei, Editura Ager, Bucureşti, 2005
