Anton Pann

Anton Pann
Naștere	cca. 1793-1797 Sliven, Bulgaria de astăzi
Deces	2 noiembrie 1854
Profesie	poet, compozitor de muzică religioasă, profesor și compozitor de muzică bizantină
Naționalitate	valah

Statuia lui Anton Pann în Râmnicu Vâlcea

Anton Pann (născut: Antonie Pantoleon-Petroveanu) (data nașterii incertă, între 1793-1797, Sliven, Imperiul Otoman, azi Bulgaria - d. 2 noiembrie 1854, București, Țara Românească) a fost un poet, compozitor de muzică religioasă, profesor de muzică religioasă, folclorist, literat, publicist, compozitor al muzicii imnului național al României. A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” în poemul Epigonii. Prin prescurtarea numelui de familie și românizare va fi numit Anton Pann.

Biografie

A fost fiul lui Pantoleone Petrov, un cioban vlah, sărăcit și devenit căldărar, după obiceiul vremii, din Sliven , o localitate din Imperiul Otoman, aflată în Bulgaria de astăzi, iar mama sa se numea Tomaida.

Între anii 1806 și 1812 se refugiază în urma războaielor ruso-turce la nordul Dunării, unde devine corist în catedrala ortodoxă din Chișinău, Basarabia, la partida de Soprani.

A învățat meșteșugul psaltichiei din copilărie pe lânga psaltul bisericii din sat apoi la București intră sub obladuirea serdarului Dionisie Fotino, om de cultură și unul dintre marii dascăli de muzică ai primei jumătăți de secol XIX. Sub îndrumarea acestuia Anton Pann va aprofunda cunoașterea vechii sisteme muzicale bizantine dar și a muzicii otomane si arabo-persane.

Interpret la mai multe instrumente, chitară, lăută, etc. e posibil să fi avut și cunoștințe rudimentare de pian deoarece in casa serdarului se cânta la forte-piano, Dionisie însuși fiind un cunoscător al acestuia.

Psalt și protopsalt la mai multe biserici din capitală, director de tipografie, mai târziu proprietar al unei tipografii, Anton Pann a fost cel mai important muzician al primelor cinci decenii ale secolului al XIX-lea.

Om polivalent, Anton Pann și-a manifestat talentul artistic nu doar in muzică, ci și în literatură si publicistică. Datorită acestei deschideri culturale, este dificilă încadrarea lui într-o anumită zona culturală dar, conform operelor sale, cele mai multe creații sunt în domeniul muzical.

"Bazul teoretic și practic al muzicii bisericești" este cel mai important tratat muzical din prima jumătate al secolului al XIX-lea și până astăzi rămâne primul muzician care vorbește despre estetica muzicală și care propune un sistem propriu de divizare al octavei, sistem ce își păstrează și în momentul de față valabilitatea.

Moare în anul 1854 în ziua de 2 noiembrie și este îngropat în curtea Bisericii Lucaci din București în ziua de 4 noiembrie.

Opere

• Calendarul lui Bonifatie Setosul
• Versuri musicești
• Poezii deosebite sau cântece de lume (1831, 1837)
  • Călătoria
  • Însoțirea
  • Luniță luminătoare
  • Munților, fiți mărturii
  • La Rîmnic
  • Suflet altu n-are
  • Zădărnicia
• Îndreptătorul bețivilor (1832)
• Hristoitia sau școala moralului care învață toate obiceiurile și năravurile cele bune (1834)
• Noul Erotocrit (1837)
• O poveste arabică din Halima (1839, 1854)
• Fabule și istorioare (1841)
  • Copaciul și dovleacul
  • Lupul, pocăit
  • Călătorul și stejarul
  • Cine știe carte are patru ochi
  • Nepotul împrumutat
  • Mortul înecat
  • Scumpul
  • Planul simigiului
  • Vînătorul
  • Toporul și văcșoara
  • Ciobanul și magarul
  • Feciorul moștenitor
  • Cîinile
  • De cînd ploaia cu cîrnații
  • Norocul și mintea
  • Șoarecile
  • Nu e nimic fără cusur
  • Cucul și privigatoarea
  • Tăcerea e ca mierea
  • Împrumutul
  • Lupul, țapul și varza
  • Ce zic oamenii de mine
  • Grădinarul pagupaș
  • Critica oamenilor
• Poezii populare și Calendare (1846)
• Marș de primăvară
• Memorialul focului mare (1847)
• Povestea vorbei (1847)
• Dialog în trei limbi, rusește, românește și turcește (1848)
• Pocăința omului dezmierdat sau vorbire între suflet și trup și osebite sfaturi folositoare trupește și sufletește (1849, 1854)
• Adiata
• Înțeleptul Archir și nepotul său Anadam (1850)
• Spitalul amorului sau Cântecul dorului (1850)
• O șezătoare la țară sau Călătoria lui Moș Albu (1851)
• Versuri sau Cântece de stea
• Cântătorul beției. Care cuprinde numele bețivilor și toate faptele care decurg din beție
• Triumful beției sau Diata ce o lasă un bețiv pocăit fiului său (1852)
• Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea (1853)
• Povești și angdote versificate (1854)
• De la lume adunate și iarăși la lume date
• Bazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodică
• Mică gramatică muzicală teoretică și practică
• Carul frânt – Nevoia învață pe om
• Țermonia unui bătrân
• Astrologia

Bibliografie

• G. Dem Teodorescu, Viața și activitatea lui Anton Pann, Editura Gutemberg, 1893
• Gh. Ciobanu, Cântece de lume, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1953
• Paul Cornea, Anton Pann, Editura pentru Literatură, 1964
• Dr.I. Weinberg, Momente și figuri din trecutul muzicii românești, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1967
• Eugen Simion, Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române, Editura Cartea Românească, București, 1980, pp. 368–424
• Ilie Dan, Anton Pann, Editura Albatros, București, 1989
• Pr. Grigore Babus, Bibliografia tipăriturilor psaltice ale lui Anton Pann, Editura Cristiana, București, 2002
• Petre Anghel, 100 cei mai mari scriitori români: Anton Pann, Editura Lider, 2003
• Constantin Mohanu, Anton Pann – între spiritul balcanic și mirajul Europei, Editura Ager, București, 2005

Legături externe

• Bazul Teoretic - versiune PDF scanată după un original din 1847, București