Vârful Măgura Priei, Munții Meseș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Măgura Priei
RO SJ Măgura Priei 18.jpg
Imagine panoramică asupra Măgurii Priei
Altitudine 996 m
Localizare Sudul localității Pria
RO Județul Sălaj COA.svg Județul Sălaj
 România
Lanț muntos Munții Apuseni
Grupa montană a Munților Meseșului
Coordonate 47°0′23″N 22°54′31″E / 47.00639°N 22.90861°E / 47.00639; 22.90861
Localizare pe hartă
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș se află în România
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș (România)
RO SJ Măgura Priei 5.jpg
Iarnă în Măgura Priei

Măgura Priei (cu altitudinea maximă de 996 m, atinsă în vârful omonim) este o subdiviziune geomorfologică a Meseșului (grupare montană importantă a Munților Apuseni ce aparțin lanțului carpatic al Occidentalilor). Vârful Măgura Priei este o zonă montană de interes turistic al județului Sălaj[1] și cel mai înalt vârf al Munților Meseș[2].

Localizare[modificare | modificare sursă]

Vârful Măgura Priei se află în extremitatea nord-estică a Munților Apuseni și cea central-vestică a Meseșului[3] , în sud-vestul județului Sălaj (în limitele teritoriale ale satului Pria), la limita sud-vestică a graniței teritoriale cu județul Cluj, în imediata apropiere a drumului județean (DJ108G) care leagă localitatea Cizer, Sălaj de satul Vânători, Cluj[4].

Istoric[modificare | modificare sursă]

Cercetările arheologice făcute de-a lungul timpului în zona Munților Meseșului aduc dovezi materiale de existența unei căi de comunicație (drum medieval) ce străbătea Măgura Priei, astfel, aici au fost descoperite ruinele unui turn roman de apărare și semnalizare, cu rol de supraveghere a drumului sării (transportul sării dinspre centrul Transilvaniei de la Turda, spre valea Someșului, apoi spre Europa Centrală). Descoperirea arheologică este consemnată (la pagina 91) în Repertoriului arheologic al județului Sălaj[5].

Geologie și geomorfologie[modificare | modificare sursă]

Măgura Priei face parte din ramificația nordică a Munților Apuseni[6] caracterizată printr-un relief cu extensie redusă ca altitudine, culmii domoale (aflate în bazinul superior al văii Priei) acoperite în cea mai mare parte cu păduri de foioase, făgete, pajiști și fânețe brăzdate de mai multe pâraie cu debit redus de apă.

Imagine panoramică a Măgurii Priei

Dim punct de vedere geologic măgura este constituită pe șisturi cristaline și conglomerate de pietrișuri, nisipuri și argile. Versantul nordic și cel nord-estic este presărat pe alocuri cu stâncării calcaroase (de dimensiuni reduse) de culoare alb-cenușiu, la baza cărora sunt semnalate depozite minore de grohotișuri rezultate în urma mai multor procese de eroziune desfășurate de-a lungul timpului.

În versantul stâng al văii Coltăului, aproape de confluența cu pârâul Țâcârlăului se află un afloriment (abrupt calcaros - încă neexplorat) de interes paleontologic cunoscut de localnici sub denumirea de Râpa Albă. Acesta prezintă resturi fosilifere (cochilii de melci) depozitate în strate de rocă sedimentară constituită din marnă calcaroasă. Acest fenomen este întâlnit și în abruptul drumului ce traversează Zugăul[7], dar aici cochilile[8] sunt stratificate în conglomerate alcătuite din argile și nisipuri.

Toponimie

Toponimele sunt legate de diminutive ce evidențiază în primul rând graiul locuitorilor satului Pria; astfel în arelul măgurii formele de relief (dealuri, stâncării, aflorimente, văi, pajiști, pășuni) sunt cunoscute sub diferite nume (oronime): Țâcârlău, Coltău, Valea Urzâcarului, Măgurice, Gribăn, Coasta Sclipturii, Purcăreță, Su' Izvoară, Su' Coaste, Râpa Albă, Pietricel, Grui, Osoi, Tăușoare, Su' Piatră, Vițălar, Capu Văii, Arsură, Tiiș, La Valauă, Taină, Iclejie, La Mormânt, La Cioroi, Băiasă, Rânșor, Dâmbu Gaidoș, Râtu Lung, Zugău, Brădulețe, Goroni, Brădet, Valea Crucii, Părăul Piciorului, Valea Poicului, Carpini, Diezurele[9].

Biodiversitate[modificare | modificare sursă]

În zona teritorială a Măgurii Priei sunt întâlnite mai multe clase de habitate naturale de interes comunitar; astfel: păduri de Fagus sylvatica, păduri de Quercus petraea, păduri de Pinus sylvestris, păduri de amestec (fag și carpen), lunci aluvionare cu Alnus glutinosa, tufărișuri de mesteacăn și alun, pajiști și pășuni cu graminee. Acestea adăpostesc o gamă variată de floră spontană (arbori, arbusti, ierburi și flori) și faună sălbatică (mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte) specifică nordului Apusenilor[10].

Floră[modificare | modificare sursă]

Vegetația întâlnită este eterogenă, de la făgete și gorunete până la pajiști și plantații de conifere (pin).

Arbori și arbusti

Pădurile ce acoperă o importantă suprafață a măgurii au în componență arbori cu specii de: fag (Fagus sylvatica) în asociere cu gorun (Qercus petraea), carpen (Carpinus betulus), cer (Quercus cerris), frasin (Fraxinus excelsior), ulm (Ulmus foliaceae), stejar (Qercus robur), pin (plantație cu Pinus sylvestris), mesteacăn (Betula pendula), măr-pădureț (Malus sylvestris), păr-pădureț (Pyrus pyraster). În luncile pâraielor vegetează specii arboricole de arin (Alnus glutinosa) și răchită (Salix fragilis).

Tufărișurile sunt constituite din mai multe specii de arbusti, dintre care: soc roșu (Sambucus racemosa) și socul negru (Sambucus nigra) , alun (Corylus avellana), lemnul câinelui (Ligustrum vulgare), sânger (Cornus sanguinea), corn (Cornus mas), clocotiș (Staphylea pinata), tulichină (Daphne mezereum), păducel (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), mur (Rubus fruticosus), măceș (Rosa canina), afin (Vaccinum myrtillus), zmeur (Rubus idaeus).

Specii ierboase

La nivelul ierburilor (atât în păduri, la marginea acestora, cât și pe suprafețele cu pajiști și pășuni) este întâlnită o mare varietate floristică, alcătuită în cea mai mare parte din plante cu specii mediteranene, daco-balcanice, pontice sau panonice; dintre care unele protejate la nivel european prin Directiva C.E. 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[11].

Printre speciile de plantele semnalate în arealul Măgurii Priei se află: laptele cucului (Euphorbya amygdaloides)[12], osul iepurelui (Ononis spinosa), pătlăgină (Plantago major), clopoțel (Campanula serrata), plămânărică (Pulmonaria officinalis)[13], vinariță (Asperula odorata), sânișoară (Sanicula europaea), păștiță (Anemone nemerosa)[14], frag (Fragaria vesca)[15], găinușe (Isopyrum thalictroides), brebenei (Corydalis solida), ciclamen (Cyclamen purpurascens)[16], rostopască (Chelidonium majus), talpa gâștii (Leonurus cardiaca), tătăneasă (Symphytum officinale), traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris), țintaură (Centaurium umbellatum), viorele (Scilla bifolia), măcrișul iepurelui (Oxalis acetosella), silnic (Glechoma hirsuta), leurdă (Allium ursinum), brândușă de toamnă (din speciile Colchicum autumnale și Crocus banaticus[17] - specie endemică pentru România)[18], sânzâiene (Galium verum)[19], margaretă (Leucanthemum vulgare), sunătoare (Hypericum perforatum), ghiocel (Galanthus nivalis)[20], lușcă (Leucojum vernum), sulfină (melilotus officinalis), trifoi (Trifolium pratense), podbal (Tussilago farfara), scai vânăt (Eringium planum), coada-calului (Equisetum arvense), ciuboțica cucului (Primula veris), coada șoricelului (Achillea millefolium), ghințură galbenă (Gentiana lutea - specie protejată), mentă (Mentha piperita), păpădie (Taraxacum officinale) sau iarbă-neagră (Calluna vulgaris)[21].

Gramineele sunt prezente cu specii de: rogoz (Carex acutiformis), firuță (Poa pratensis), șuvar de munte (Poa trivalis), scradă (Festuca drimeja), mălaiul cucului (Luzula campestris) sau horști (Luzula sylvatica)[22].

Ciuperci

În pădurile de fag și gorun, în lizierele acestora și în tufărișurile de mesteacăn sunt întâlnite (începând cu mijlocul verii și până toamna târziu) un număr mare de ciuperci comestibile cu specii de: hrib (Boletus edulis)[23], hrib pucios (Boletus aereus)[24], ciupercă de câmp (Agaricus arvensis), oișcă (Russula virescens), roșcovă (Lactarius deliciosus)[25], bureți usturoi (Lactarius piperatus)[26], creasta cocoșului (Ramaria botrytis), bureți galbeni (Cantharellus cibarius) sau piciorul-căprioarei (Macrolepiota procera)[27].

Faună[modificare | modificare sursă]

Lumea animalelor este bine reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte (unele protejate la nivel european prin aceeași Directivă CE 92/43/CE din 21 mai 1992 sau aflate pe lista roșie a IUCN[11]), astfel:

Pui de căprioară (Capreolus capreolus) surprins în habitatul său natural (Cărbunar)

Mamifere cu specii: lup (Canis lupus), mistreț (Sus scrofa)[28], vulpe roșcată (Vulpes vulpes crucigera), căprioară (Capreolus capreolus)[29], viezure (Meles meles), veveriță (Sciurus carolinensis), dihor (Mustela putorius), iepure de câmp (Lepus europaeus);

Păsări: pițigoi (Canus major), grangur (Oriolus oriolus), fazan (Phasianus colchicus), ciocănitoare (cu specii de Dendrocopus major sau Drycopus martius), privighetoare (Luscinia megarhynchos), zaică (Garrulus glandarius)[30], mierlă (Turdus merula), cioară de semănătură (Corvus frugilegus), rândunică (Tachycineta bicolor), vrabie (Passer domesticus), cuc (Cuculus canorulus), cinteză (Fringilla coelebs), Uliu-păsărar (Accipiter nisus);

Reptile și amfibieni: șopârla de câmp (Lacerta agilis agilis), gușter (Lacerta viridis viridis), șarpele orb (Anguis fragilis), broască roșie (Rana temporaria), buhai de baltă cu burtă roșie (Bombina bombina), buhai de baltă cu burtă galbenă (bombina veriegata), broască verde (Bufo viridis), salamandră (Ambystoma maculatum).[31]

Insecte cu specii de: fluturi, gărgărițe sau cărăbuși, dar și un coleopter cunoscut sub denumirea populară de rădașcă (Lucanus cervus), ce-și are habitatul în zonele împădurite (pe scoarța copacilor sau printre frunzele uscate de pe sol) și se hrănește cu larve și furnici. Rădașca este o specie (protejată prin lege) ce aparține familiei Lucanidae[32].

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

Părăul Coltăului, afluent de stânga al văii Priei

Principala caracteristică a rețelei hidrografice este repartiția uniformă a numărului de izvoare (care alimenteză numeroasele pâraie cu debit mic de apă, dar permanent) pe toată suprafața nordică a versantului măgurii.

Pânza freatică a Măgurii Priei este bine reprezentată de izvore (fântâni amenajate de-a lungul timpului de localnicii care își lucrau fânețele pe timpul verii): Fântâna Ioanii Niculaii, Fântâna Petrii Floarii, Fântâna Drenului, Fântâna Hașului, Fântâna Băicănești) care la rândul lor formează mai multe pâraie (Părăul Urzâcarului, Părăul Coltăului, Părăul Fânaților, Părăul Țâcârlăului, Părăul Brădulețului, Părăul Scurții; Părăul Ouăni) ce străbat versantul nordic, adunându-și apele în albia vaii Priei, unul din afluenții de dreapta al râului Crasna.

Lacurile (tăurile) sunt alimentate de izvoare sau de precipitațiile din timpul anului și sunt împrejmuite de mlaștini și turbării cu vegetație specifică zonelor umede.

Căi de acces[modificare | modificare sursă]

Atracții turistice[modificare | modificare sursă]

Imagine panoramică a comunei Cizer (în fundal Măgura Priei)

Manifestare culturală

În Măgura Priei, în locul cunoscut de localnici sub denumirea de Purcăreață[33], are loc în fiecare an, în a II-a duminică a lunii mai, tradiționala serbare câmpenească „Măsurișul oilor”. Prima ediție a măsurișului a avut loc în anul 1967, eveniment organizat la inițiativa și cu sprijinul regretatului fiu al satului Pria, Ioan Sonea[34]. Evenimentul pastoral se desfășoară într-un cadru natural excepțional, la fiecare început al primăverii, odată cu împreunișul oilor. Măsurișul, odată cu trecerea timpului a devenit o manifestare de amploare (cunoscută atât în întreg județul Sălaj cât și în județele vecine) ce îmbină folclorul muzical-coregrafic și portul popular cu obiceiurile și tradiția.

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

În vecinătatea măgurii se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, muzee, arii naturale protejate), astfel:

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Zona etnografică, Meseș, I. A. Goia, Ed. Sport Turism București 1982
  • Județul Sălaj, Monografie, V. Cormoș, V. Borda, Ed. Sport-Turism București 1980
  • Geografia României I, Geografia fizică, M. Ielenicz, Ed. Universitară București 2005
  • Cizer-790, file de monografie, Petru Galiș, Ed. Școala Noastră, Zalău 2009

Note și referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cjsj.ro - Consiliul Județean al județului Sălaj - Comuna Cizer (date generale); accesat la 20 februarie 2013
  2. ^ Ro-geo.ro - Carpații Occidentali - Subdiviziuni și relief; accesat la 15 februarie 2013
  3. ^ Zalauusj.ro - Munții Meseșului, accesat la 25 martie 2012
  4. ^ Geolocation.ws - Măgura Priei - Localizare; accesat 13 februarie 2013
  5. ^ Brukenthalmuseum.ro - Repertoriul arheologic al județului Sălaj; accesat la 17 februarie 2013
  6. ^ Salaj.transilvania-localităti Transilvania, județul Sălaj; accesat la 15 februarie 2013
  7. ^ Zugăul este primul deal aflat la poalele Măgurii Priei, una din căile de acces spre versant
  8. ^ Cochiliile de melci sunt cunoscute în zonă sub denumirea de oluțuri
  9. ^ Mek.oszk.hu - Szilágy Vármegie Monographiája - Petri Mór -1901 (Monografia județului Sălaj); accesat la 24 februarie 2013
  10. ^ Apmsj.anpm.ro - Agenția pentru Protecția Mediului Sălaj - Capitolul 5 - Biodiversitatea în județul Sălaj; accesat la 19 februarie 2013
  11. ^ a b Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; accesat la 11 februarie 2015
  12. ^ Euphorbia amygdaloides este o specie floristică denumită în unele zone ale țării sub numele de alior sau laptele câinelui
  13. ^ Specia Pulmonaria officinalis este cunoscută în zonă sub denumirea populară de țâța-vacii
  14. ^ Păștița este cunoscută de localnici sub denumirea de breabăn, de altfel, această specie floristică, funcție de zona unde vegetează, este cunoscută ca: floarea-paștelui, floarea-vântului, pâinea-paștelui, păscuță, turculeț, oiță sau găinușe.
  15. ^ Frăgii sunt cunoscuți de localnici sub denumirea populară de pomnițe
  16. ^ Cyclamen purpurascens este o specie floristică de primăvară ce vegetează în pădurile de fag și este cunoscută în zonă sub denumirea de călugăr
  17. ^ Specia de brăndușă Crocus banaticus este cunoscută sub denumirea de șofrănel
  18. ^ Pacificbulbsociety.org - Pacific Bulb Society - Crocus species - Crocus banaticus; accesat la 21 februarie 2013
  19. ^ Specia floristică de sânzâiene este cunoscută în sudul țării sub denumirea de drăgaică
  20. ^ Ghiocii sunt cunoscuți de localnici și sub denumirea populară de clocoțăi
  21. ^ Geolcation.ws - Specia floristică Calluna vulgaris în arealul Măgurii Priei; accesat la 16 februarie 2013
  22. ^ Spontana.robustit.com - Specii din flora spontană a României, accesat la 25 martie 2012
  23. ^ Boletus edulis este una din speciile cele mai populare din zonă și este cunoscută sub denumirea de hiriboancă
  24. ^ Hribul pucios este cunoscut sub mai multe denumiri: hrib negru, pitarca, pitoancă
  25. ^ Roșcova este cunoscută, după zone, sub mai multe denumiri: pita pădurii, râșcov
  26. ^ Ciuperca din specia Lactarius piperatus este cunoscută și sub denumirile populare de iuțari, bureți lăptoși, bureți iuți
  27. ^ liis.ro - Ciuperci comestibile; accesat la 16 februarie 2013
  28. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Sus scrofa; accesat la 8 aprilie 2015
  29. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Capreolus capreolus; accesat la 8 aprilie 2015
  30. ^ Specia de pasăre Garrulus glandarius este cunoscută de localnici sub denumirea populară de zaică
  31. ^ Enrin.grida.no - Flora și fauna sălbatică a României, accesat la 7 martie 2012
  32. ^ Ordonanța de urgență a Guvernului României Nr.57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor, a florei și a faunei sălbatice - Ministerul Mediului; accersat la 19 februarie 2013
  33. ^ Graiulsalajului.ro - Măsurișul oilor de la Măgura Priei se mută în Purcăreță; accesat la 15 februarie 2013
  34. ^ Cjsj.ro - Consiliul Județean al județului Sălaj - Turism - Măsurișul oilor de la Pria (pag.150), accesat la 20 februarie 2013
  35. ^ Castrul roman de la Buciumi - Zid de apărare a orașului Porolissum; accesat la 14 februarie 2013

Galerie de magini[modificare | modificare sursă]

RO SJ Măgura Priei 4.jpg RO BV Margaretă.jpg RO SJ Măgura Priei 1.jpg Hribi 1.jpg RO BV Mushroom 1.jpg
Măsurișul Oilor din Măgura Priei
Margaretă (Leucanthemum vulgare)
Pădure de fag
Hiriboancă (Boletus edulis)
Piciorul-căprioarei (Macrolopiota p.)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Reportaje

Vezi și[modificare | modificare sursă]