Miklós Wesselényi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Miklós Wesselényi
Barabás wesselényi framed (cropped).jpg
Miklós Wesselényi
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Jibou, Imperiul Habsburgic Modificați la Wikidata
Decedat (53 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Budapesta, Ungaria Regală, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
ÎnmormântatBudapesta Modificați la Wikidata
PărințiMiklós Wesselényi[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Habsburg Monarchy.svg Ungaria Modificați la Wikidata
Etniemaghiar Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Deputat în Adunarea Națională a Ungariei Modificați la Wikidata

Miklós Wesselényi (n. ,[1] Jibou, Imperiul Habsburgic – d. ,[1] Budapesta, Ungaria Regală, Imperiul Austriac) a fost un om politic liberal maghiar, liderul opoziției progresiste din Ungaria și Transilvania, membru al Academiei Ungare de Științe.

Miklós Wesselényi s-a bucurat de popularitate în rândul oamenilor simpli, români, maghiari și sași deopotrivă.[2] Wesselényi a luptat pentru eliberarea iobagilor. A oferit un exemplu personal în această direcție, eliberând din iobăgie țăranii de pe domeniile sale, deși legea nu-l obliga la un asemenea act. Pe moșiile sale a introdus metode moderne de lucru al pământului, a adus vite și cai de rasă, a ținut concursuri de cai și a organizat dresajul câinilor.

Posteritatea[modificare | modificare sursă]

Monumentul Wesselényi din Zalău a fost realizat de sculptorul János Fadrusz în anul 1902. Grupul statuar îi reprezintă pe contele Miklós Wesselényi și pe țăranul Samson Pop din satul Rona.[3] Monumentul a fost dezvelit în data de 18 septembrie 1902.

În perioada interbelică Iuliu Maniu s-a opus intențiilor de demolare a monumentului Wesselényi.[necesită citare]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Miklós Wesselényi, Autoritatea BnF 
  2. ^ Povestea baronului maghiar iubit de români, Adevărul, 31 iulie 2015. Accesat la 4 iunie 2019.
  3. ^ Povestea din spatele statuii lui Wesselenyi, Adevărul, 25 februarie 2011. Accesat la 4 iunie 2019.