Plesca, Sălaj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Plesca
—  Sat  —
Satul Plesca văzut din „Dâmbu Farcaş”
Satul Plesca văzut din „Dâmbu Farcaş”
Plesca se află în România
Plesca
Plesca
Plesca (România)
Localizarea satului pe harta României
Coordonate: Coordonate: 47°05′3″N 22°53′30″E / 47.08417°N 22.89167°E / 47.08417; 22.8916747°05′3″N 22°53′30″E / 47.08417°N 22.89167°E / 47.08417; 22.89167

Țară Flag of Romania.svg România
Regiune de dezvoltare Regiunea de dezvoltare Nord-Vest
Județ Salaj county coat of arms.jpg Sălaj
Comună Cizer

SIRUTA 140565
Atestare documentară 1471

Altitudine 300 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total 191 locuitori

Fus orar EET (+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (+3)
Cod poștal 457076
Prefix telefonic +40 x60[1]

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Plesca în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
Plesca în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73

Plesca este un sat în comuna Cizer din județul Sălaj, Transilvania, România.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Satul Plesca este așezat la o altitudine de 300 m, longitudine 28.70 Est, iar latitudinea de 45.80 Nord.

Etimologia cuvântului Plesca provine din limba slavă și înseamnă nuia ținută între degete (Paliczka). De-a lungul anilor denumirea localității va fi ortografiată în diverse moduri; 1481 - Paliycska, Palizka, 1485 - Alspalizka, Felsewpalizka, 1487 - Alsopaliyzka, Felsopalyzka, 1847 - Policza, Plesca, Pleszka, 1850 - Plexzka, 1854 - Paliszka, Pletca.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Plesca în harta iosefină, 1769-1773. Vatra satului este adunată la întâlnirea Văii Cizerului cu afluenţii săi drepţi, Valea Boului şi Valea Priei. Pe vale, la intrarea în sat, sunt marcate două mori. Pe malul drept, pe deal, se distinge biserica veche de lemn.

Prima mențiune documentară a localității Plesca este din anul 1471, când mai mulți proprietari solicita regelui Matei Corvin danii în Plesca (Paliczka). Se pare că a avut câștig de cauză familia Horvath Peres Ioan, deoarece la 5 mai 1476, regele dispune conventului de la Cluj-Mănăștur să stabilească noile hotare ale proprietății lui Horvath Peres Ioan în Plesca. Localitatea Plesca va rămâne în proprietatea familiei Horvath Peres Ioan până la sfârșitul secolului XVI. În 1553 ei plăteau impozit după 3 porți, aici fiind conscriși 1 birău, 11 săraci, 1 servitor și 4 case noi. Din anul 1554 până la începutul secolului XIX localitatea nu mai este menționată în documente, nici în conscrierile din perioada Pragmaticei Sancțiuni. Probabil așezarea a fost distrusă cu ocazia deselor invazii turco-tătare. Apare din nou menționată la anul 1808, fiind conscriși, ca având proprietăți, 13 familii nobiliare, din care cele mai multe familia Teleki.

La anul 1847, populația localității Plesca număra 192 de locuitori, toți greco-catolici, care aveau o biserică de lemn. Conform recensământului agricol din 1895 existau 66 de gospodării, localitatea având un hotar de 454 jugăre din care arabil - 244, pășune - 91, fânețe - 81, grădini - 5, neproductiv - 99. La sfârșitul secolului XIX averea activă a comunei era de 4.444 de coroane și 24 de forinți, iar impozitul direct către stat era de 728 de coroane și 45 de forinți.

Recensămintele populației efectuate în a doua jumătate a secolului XIX consemnau pentru localitatea Plesca, următoarele date: anul 1850 - 163 de locuitori și 31 de case, anul 1857 - 164 de locuitori și 34 de case, anul 1880 - 163 de locuitori (157 greco-catolici și 6 evrei) și 37 de case, anul 1900 - 193 de locuitori și 36 de case.

Sub îndrumarea parohului local, în noiembrie 1918 se constituie Consiliul și Garda Națională Română. Câțiva locuitori vor reprezenta interesele semenilor la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918. După înfăptuirea Marii Uniri, plescanii se vor integra organic în structurile noului stat unitar român. La 29 decembrie 1930, în localitatea Plesca erau 258 de locuitori, care locuiau în 54 de gospodării. Dintre locuitori doar 30,7% erau știutori de carte. Densitatea populației era de 60 locuitori pe km². Activitățile de bază ale locuitorilor au fost agricultura și creșterea animalelor. Pentru anul 1938, o situație statistică consemnează că existau 58 de case de lemn, 2 din zid și una din pereți din pământ.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ x indică operatorul telefonic; 2 pentru Romtelecom; 3 pentru alți operatori de telefonie fixă

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Imagini[modificare | modificare sursă]