Stârciu, Sălaj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Stârciu
—  Sat  —
Biserica din Stârciu
Biserica din Stârciu
Stârciu se află în România
Stârciu
Stârciu
Stârciu (România)
Localizarea satului pe harta României
Stârciu se află în Județul Sălaj
Stârciu
Stârciu
Stârciu (Județul Sălaj)
Localizarea satului pe harta județului Sălaj
Coordonate: Coordonate: 47°05′14″N 22°55′11″E / 47.08722°N 22.91972°E / 47.08722; 22.9197247°05′14″N 22°55′11″E / 47.08722°N 22.91972°E / 47.08722; 22.91972

Țară Flag of Romania.svg România
Regiune de dezvoltare Regiunea de dezvoltare Nord-Vest
Județ Salaj county coat of arms.jpg Sălaj
Comună Horoatu Crasnei

SIRUTA 141562
Atestare documentară 1341

Altitudine 302 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total 962 locuitori

Fus orar EET (+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (+3)
Cod poștal 457187
Prefix telefonic +40 x60 [1]

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Stârciu în harta iosefină, 1769-1773. Vatra satului se întinde pe „Valea Stârciu”, pe afluentul său drept și pe platoul dintre cele două văi. Prin sat trece vechiul „drum al țării”, care lega Ungaria de Ardeal. Pe Valea Stârciului, la ieșirea din sat, sunt marcate două mori de apă. Biserica de lemn stă pe o înălțime pe malul stâng.
Stârciu în harta iosefină, 1769-1773. Vatra satului se întinde pe „Valea Stârciu”, pe afluentul său drept și pe platoul dintre cele două văi. Prin sat trece vechiul „drum al țării”, care lega Ungaria de Ardeal. Pe Valea Stârciului, la ieșirea din sat, sunt marcate două mori de apă. Biserica de lemn stă pe o înălțime pe malul stâng.

Stârciu este un sat în comuna Horoatu Crasnei din județul Sălaj, Transilvania, România.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Prima atestare documentară a localității provine din anul 1341, când satul apare sub numele de villa olakalis Bogdanynhaza. Alte atestări documentare provin din anii 1481 Bogdanhaza, 1553 Bogdanfalva, 1733 Stîrca, 1750 Bogdanyhaza, 1760-1762 Bogdanhaza, 1808 Sztîrcsi, 1850 Sztărcs, 1854 Bogdanhaza, Stîrci, 1930 Stîrciu, 1966 Stîrciu.

Biserici[modificare | modificare sursă]

Biserica de lemn[modificare | modificare sursă]

În Stârciu a fost documentată o biserică de lemn în secolul 18, pe care tradiția și vechea hartă iosefină o plasează pe malul stâng al văii satului.

Biserica veche de zid[modificare | modificare sursă]

Începând cu a doua jumătate a secolului 19 apar date despre o biserică de zid, ridicată în cimitirul greco-catolic de pe malul drept al văii satului. Aceasta a servit drept biserică parohială pentru comunitatea greco-catolică până în al doilea război mondial. După înlocuirea ei cu o nouă biserică de zid, vechea biserică de zid s-a ruinat. Locul bisericii se cunoaște iar în cimitirul din jur se păstrează câteva cruci de piatră vechi și valoroase.

Biserica ortodoxă „Sfântul Nicolae”[modificare | modificare sursă]

La începutul secolului 20, comunitatea s-a scindat, o parte revenind la ortodoxie. Comunitatea ortodoxă sub chemarea preotului Petru Tămășoiu și-a ridicat între anii 1904-1911 actuala biserică „Sfântul Nicolae”, pe terenul donat de epitropul Gavril Taloș, în noul centru al satului. Biserica a fost consacrată în 12 septembrie 1912 de episcopul Caransebeșului și viitorul patriarh al României Miron Cristea. În interior a fost zugrăvită în anul 1937 cu cheltuiala preotului paroh Vasile Stanciu și a soției sale Elena. Biserica a fost renovată în 1974 și în 2012.

Biserica greco-catolică „Sfinții Arhangheli”[modificare | modificare sursă]

Comunitatea greco-catolică și-a ridicat noua biserică de zid „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” până în anul 1945. În aceasta au servit până în 1948, când cultul greco-catolic a fost scos în afara legii. După 1989 biserica a revenit comunității greco-catolice.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Conform recensământului populației României din anul 2002, localitatea avea la acea dată 1.023 locuitori, 513 de sex masculin și 510 de sex feminin.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii monografice

Onica, Florian (2012). Credință, cultură și istorie la Stârciu. Zalău: Editura Caiete Silvane.

Studii generale
  • Mór, Petri (1901-1904). Szilágy vármegye monographiája. Zalău.
  • Goia, Ioan Augustin (1982). Zona Etnografică Meseș. București: Editura Sport-Turism

Imagini de arhivă[modificare | modificare sursă]

Imagini de azi[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă