Menumorut

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Formaţiuni statale medievale în secolele IX - XIII[1]
Formațiuni statale medievale după descrierea lui Anonymus (sec. XIII)
Harta cu luptele purtate de oştile lui Glad, Gelu și Menumorut pentru stăvilirea expansiunii ungare
(Muzeul Național al Unirii Alba Iulia)

Menumorut (în original Menumorout, în maghiară Ménmarót având, probabil, o pronunție asemănătoare cu a toponimicului Marótlaka azi Morlaca) a fost menționat în cronica notarului Anonymus al regelui ungur Béla al III-lea ca fiind Duce al țării dintre Tisa, Mureș, și Munții Apuseni, locuit de români, slavi, avari, "cozari" (probabil o ramură a hazarilor), având ca reședință cetatea Biharea, pe timpul venirii ungurilor (896).

Triburile migratoare maghiare au atacat mai întâi ducatul lui Salanus din vecinătate, format din slavi și români ortodocși pe care l-au subjugat. Țara (Ducatul) lui Menumorut a fost atacată de aceleași triburi ale ungurilor, acesta fiind amenințat cu soarta lui Salanus. În lupta cu ungurii, Menumorut pierde partea de vest a ducatului său până la Criș, păstrând numai partea dintre Criș și Mureș, cu cetatea Biharea, și devenind vasalul ungurilor din Câmpia Panoniei. Pe vremea regelui Ștefan I al Ungariei, această parte meridională a ducatului bihorean a fost unită cu ducatul bănățean de sub Ahtum, care stăpânea țara dintre Dunăre, Tisa, Criș și munți. Când a fost învins de regele Ștefan, ducatul lui Ahtum a fost alipit teritoriilor ungurești (după 1003) din Bazinul Panonic. Menumorut pare să fi fost nepotul lui Morout, probabil și el duce bihorean. Însă existența lui Morut este disputată, și unul și altul fiind probabil același. Cronicarul maghiar Anonymus afirma că Menumorout avea mai multe amicas (consoarte, concubine) ceea ce a dat frâu liber speculațiilor că ar fi fost de religie musulmană. Potrivit însă aceluiași cronicar, Menumorout li se adresează solilor căpetăniei maghiare regale Arpad, zicându-le să-i transmită acestuia că el, Menumorout, ascultă de superiorii lui bizantino-bulgari care erau în mod cert de religie creștin-ortodoxă.

Terram vero que est inter Thisciam et silvam Igfon, que iacet ad Erdeuelu, a fluvio Morus usque ad fluvium Zomus, preoccupavisset sibi dux Morout, cuius nepos dictus est ab Hungaris Menumorout, eo quod plures habebat amicas, et terram illam habitarent gentes Cozar qui dicuntur.

Țara care se află între Tisa și pădurea Igfon, ce "zace" de la Ardeal la "fluviul" Mureș până la "fluviul" Someș, fusese ocupată de însuși ducele Morout, al cărui nepot era zis de către unguri Menumorout și care avea mai multe "amice" și în țara căruia locuiau oamenii carora le zice Cozar. (traducere neidiomatică, legată de original)

Din capitolul XI "De ciuitatibus lodomer et Galicia"

Scrisoarea lui Menumorut catre Árpad[modificare | modificare sursă]

Trimișii lui Arpad, Usubuu și Veluc, […] venind în fortăreața Bihor, au salutat pe ducele Menumorut[…]. La urmă însă […] au pretins teritoriul numit mai sus. Ducele Menumorut i-a primit însă cu bunăvoință, și dându-le diverse daruri, a treia zi le-a cerut să se întoarcă la ei acasă. Totuși, le-a dat răspuns, zicându-le:

„Spuneți-i lui Arpad, ducele Ungariei, stăpânul vostru, datori îi suntem ca un prieten unui prieten, în toate care îi sunt necesare, fiindcă este om străin, și de multe duce lipsă. Teritoriul însă pe care l-a cerut bunăvoinței noastre nu i-l vom ceda niciodată, cât vom trăi. Ne-a părut rău că ducele Salanus i-a cedat un foarte mare teritoriu, fie din dragoste, după cum se spune, fie de frică, ceea ce se neagă. Noi însă nici din dragoste, nici de frică, nu-i cedăm din pământ, chiar și cât cuprinde un pumn, deși a zis că este dreptul lui. Și vorbele lui nu ne tulbură inima, deși ne-a arătat că descinde din neamul regelui Attila, care se numea biciul lui Dumnezeu, și chiar dacă pe calea violenței a răpit acest teritoriu de la strămoșul meu, dar acum însă grație stăpânului meu, împăratul din Constantinopol, nimeni nu poate să mi-l smulgă din mâinile mele“. Și zicându-le acestea, le-a dat permisiunea să plece.

Cetați și bătălii[modificare | modificare sursă]

Lupte:

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ovidiu Drimba - Istoria culturii şi civilizaţiei româneşti, Editura Ştiinţifică şi Pedagogică, Bucureşti, 1987, vol.2, pag.404


Predecesor:
...
Conducător al Bihorului
înainte de 896 - după 906

Succesor:
Ahtum (doar partea de sud)



Flag of Romania.svgHourglass drawing.svg Acest articol despre un subiect legat de istoria României este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.