Ciglean, Sălaj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ciglean
—  Sat  —
Ciglean se află în România
Ciglean
Ciglean
Ciglean (România)
Localizarea satului pe harta României
Coordonate: Coordonate: 47°13′23″N 23°14′40″E / 47.22306°N 23.24444°E / 47.22306; 23.2444447°13′23″N 23°14′40″E / 47.22306°N 23.24444°E / 47.22306; 23.24444

ȚarăFlag of Romania.svg România
Regiune de dezvoltareRegiunea de dezvoltare Nord-Vest
JudețSalaj county coat of arms.jpg Sălaj
ComunăCreaca

SIRUTA140725
Atestare documentară1545

Altitudine311 m.d.m.

Populație (2011)
 - Total165 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal457094
Prefix telefonic+40 x60[1]

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Ciglean este un sat în comuna Creaca din județul Sălaj, Transilvania, România.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ x indică operatorul telefonic; 2 pentru Romtelecom; 3 pentru alți operatori de telefonie fixă

   Scurt istoric

Dintre toate satele comunei Creaca, doar Cigleanul se află  la altitudine și nu în zona de luncă, accesul făcându-se printr-un drum comunal ce îl leagă de satul Prodănești. A fost atestat documentar încă din anul 1545 când apare în documente cu denumirea de Cheglÿen . Alte atestări: 1559 – Csiglen, 1564 – Cieglen, 1570 – Chÿglien, Cheglen, 1575-Chyklen, 1582 – Csiklen, 1604 – Cÿgle, 1733 – Csiklekul, Ciglean, Țiglean, 1750 – Czeglen, 1773 – Cziglen, 1850 – Cziglen, 1854 – Czigleny, 1880 – Csiglen, 1900 – Csiglen, Ciglean iar după  1918 – Ciglean.

Prima menționare despre locuitorii de aici este făcută după recensămintele din anii 1715 și 1720 din Transilvania publicate în documentul Magyarorszag népessége Pragmatica Sanctio Lorábam 1720-21, la pag. 65, 66. Tot despre această perioadă există date în lucrarea lui Petri Mór ,,Szilagyi varmegye monographiaja” publicată la Zalău în 1904. Conform acestor surse, în 1715 Cigleanul avea doar 3 familii de iobagi (două de unguri și una de român) ce totalizau 27 locuitori (18 unguri și 9 români). În 1720 aici erau deja 6 familii de iobagi și 4 de jeleri (zilieri) totalizând 90 de locuitori (72 unguri și 18 români). Alte date apar după câțiva ani, în 1733, în Conscripția episcopului Inocentiu Klein ale cărei date au fost publicate în 1908 de către Augustin Bunea în lucrarea sa ,,Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inocentiu Klein”, publicată în 1908 la Sibiu. În această conscripție sunt consemnate 20 de familii care trăiau aici în acel an (pag. 372).   

      În anul 1750, o altă conscripție (Parochiorum, Parochianorum, Eclerum, Eccoterum, rerumque eccatorum almae hujus Diecaesis Fogarasiensis instituta Ao. 1750 1-a Octobris) făcută de către ,,Archidiaconatus Szamos Udvarhedyiensis”, la capitolul ,,Cottus Szolnok Kőzepső” (pag. 284), arată că în satul Czeglen existau deja 140 de locuitori.  Între anii 1768-1773, autoritățile austriece care stăpâneau și Transilvania au întocmit hărți topografie de o acuratețe extraordinară, hărți pe care se pot observa detalii nemaiîntâlnite la o hartă realizată cu 250 de ani în urmă. Aceste lucrări topografice au fost realizate la comanda împărătesei Maria Tereza și au fost terminate sub Iosif al II-lea de la care aceste hărți și-au luat numele: hărți iosefine. Pe această hartă, Cigleanul apare sub numele de Cziglen. Se mai observă și faptul că era mult mai mare decât satul vecin, Prodănești, iar drumuri de acces spre satele din vale, și nu numai, erau mai multe.  

Între anii 1784-1787 se face un recensământ mai cuprinzător  cu mai multe date privind  populația dar și despre numărul de case și gospodării existente. Datele acestui recensământ au fost publicate de statistica maghiară în lucrarea Az első magyarországi népszámlálás 1784-1787, Budapest, 1960. În acest recensământ, la pag. 395-396, Cigleanul avea 31 de case, 36 locuințe și 257 locuitori. Dintre aceșia, 120 erau femei, 51 de bărbați căsătoriți și 137 necăsătoriți, 45 de băieți cu vârsta cuprinsă între 1-12 ani și 11 băieți între 13 și 17 ani. Nu locuia aici niciun proprietar de teren dar în schimb, dintre bărbați erau 28 de țărani, 26  moștenitori de-ai acestora, 23 de zilieri, 1 soldat liberat și 2 cu un statut social nespecificat.

Începând cu secolul al XIX lea biserica greco-catolică din Transilvania întocmește, după modelul occidental, niște statistici numite șematisme. Primul dintre acestea care face referință la satele din această zonă este cel întocmit în 1835 de către Arhidieceza Făgărașului (Schematismus venerabilis Cleri graeci ritus catholicorum diocesos Fogarasiensis in Transilvania pro anno a Cristo anno MDCCCXXXV). Din el am aflat, la pag. 195, că în Csegleny erau 202 locuitori. Aceeași autoritate bisericească întocmește în 1842 un nou șematism (Schematismus venerabilis Cleri graeci ritus catholicorum diocesos Fogarasiensis in Transilvania pro anno a Cristo anno MDCCCXLII) în care Czegleny avea deja 283 de suflete. Același număr de locuitori este consemnat și în anul 1848.

Începând cu anul 1850, în Transilvania se fac periodic recensăminte în care apar date despre Ciglean și locuitorii săi. Ele au apărut în seria de volume  ,,Studia Censualia Transsilvanica” publicate de editura Staff în anii ᾽90 care a prelucrat și tradus din maghiară datele acestor recensăminte din anii 1850, 1857, 1880, 1890, 1900 și 1910. Alte date sunt identificate în documentele publicate online de Institutul maghiar de statistică precum și din șematismele Arhidiecezei Albei Iulii și Făgărașului sau a Arhidiecezei Gherlei, în cazul acestra din urmă în paranteze apare pagina la care ele apar în documentul respectiv.

1850: 4o de case, 43 de gospodării, 280 de locuitori de etnie română și de religie greco-catolică; 139 bărbați (92 necăsătoriți, 46 căsătoriți, 1 văduv), 141 femei (81 nemăritate, 46 măritate, 14 văduve); sătenii aveau 156 vaci dar niciun cal.

1857: 50 de case, 54 gospodării, 286 locuitori români greco-catolici; 146 bărbați (98 necăsătoriți, 45 căsătoriți și 3 văduvi) și 140 de femei (74 nemăritate, 48 măritate și 18 văduve)

1869: 332 locuitori, toți de religie greco-catolică

1880: 61 de case, 325 locuitori (320 greco-catolici și 5 izraeliți); 309 erau români, 5 unguri și 11 de altă naționalitate.

1890: 354 locuitori (351 români, 2 unguri și 1 german); după confesiune, 349 erau greco-catolici, 2 romano-catolici, 1 reformat și 2 izraeliți.

1894: 355 locuitori (pag. 159)

În 1895 se face un recensământ agricol. În acel an satul Ciglean deținea 536 iugăre de pământ arător, 26 iugăre de grădini, 93 iugăre de fânețe și 6 de vii. Pășuni erau 151 iugăre iar păduri 314. În sat erau doar 1 atelaj cu 2 cai însă erau 4 atelaje cu 2 boi, două cu 3 boi, 6 cu bivoli și 8 cu vaci. Sătenii aveau 59 de vaci, juninci și viței, 44 de boi și juncani, 16 bivoli, 73 capre, 60 de porci, 210 oi, 327 de păsări și 12 coșnițe cu albine . În ce privește pomii fructiferi din grădini și livezi, aici erau 220 de meri, 77 peri, 6 cireși, 39 piersici, 960 pruni și 163 nuci. Denumirea terenurilor din hotarul satului în acele timpuri a fost: Ciglenel, Băroneasa, Dumbrava, Lupșe Lata  și Vie.

1898: 361 locuitori (pag. 159)

1900: 83 de case și 397 locuitori (394 români greco-catolici și 3 unguri de religie izraelită)

1903: 374 locuitori (pag. 162)

1906: 474 locuitori (pag. 161)

1910: 92 de case, 432 locuitori din care 430 români (429 greco-catolici și un ortodox) și 2 unguri de religie izraelită.

1914: 466 locuitori (pag. 202-203)

După unirea Transilvaniei cu România din 1918 și până azi, datele statistice sunt luate din recensămintele efectuate de-a lungul timpului de către autoritățile române (excepție face anul 1941 când satul s-a aflat din nou sub ocupație maghiară).

1920: 416 locuitori (413 români, 3 unguri), 92 de case

1930: 462 locuitori români din care 455 erau greco-catolici și 7 ortodocși

1941: 545 locuitori (540 români greco-catolici și 5 unguri izraeliți)

1956: 500 locuitori

1966: 402 locuitori români

1977: 336 locuitori români

1992: 210 locuitori români, din care 199 erau ortodocși, 2 greco-catolici și 9 penticostali

2002: 199 locuitori români

2011: 165 locuitori

2016: 99 case, 171 locuitori

Bibliografie: Traian Ience, Monografia școlilor din comuna Creaca, Ed. Caiete Silvane, Zalău, 2016, ISBN 978-606-914-017-8