Grădina Zmeilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Grădina Zmeilor
Categoria III IUCN (Monument al naturii)
Stâncile de pe dealul „Dumbrava”
Stâncile de pe dealul „Dumbrava”
Harta locului unde se află Grădina Zmeilor
Harta locului unde se află Grădina Zmeilor
Localizarea rezervației pe harta țării
(punctul marchează aproximativ centrul rezervației)
Poziția România
· Județul Sălaj
· Comuna Bălan
· Sat Gâlgău Almașului
Cel mai apropiat oraș· Jibou - 10,2 km
· Zalău - 33,2 km
· Cluj-Napoca - 70,5 km
· Baia Mare - 80,8 km
CoordonateCoordonate: 47°12′14″N 23°17′52″E / 47.20389°N 23.29778°E / 47.20389; 23.2977847°12′14″N 23°17′52″E / 47.20389°N 23.29778°E / 47.20389; 23.29778[1]
Suprafață3 ha
Înființare1975, declarat în 2000

Grădina Zmeilor (monument al naturii) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic și peisagistic), situată în județul Sălaj, pe teritoriul administrativ al comunei Bălan[2].

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală protejată se află în partea central-estică a județului Sălaj, la 10 km. distanță față de orașul Jibou, în bazinul Almașului, pe teritoriul vestic al satului Gâlgău Almașului, în imediata apropiere a drumului național DN1H care leagă municipiul Zalău de Jibou.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Rezervația naturală Grădina Zmeilor a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate)[3] și se întinde pe o suprafață de 3 hectare[4].

Arealul „Grădina Zmeilor” prezintă o zonă naturală (din Podișul Someșan, subunitate geomorfologică a Depresiunii colinare transilvane), ce cuprinde un ansamblu neregulat de stânci (Fata Cătanii, Zmeul și Zmeoaica, Moșu, Călugării, Căpitanul, Acul Cleopatrei, Soldații, Eva, Dorobanțul, Degețelul, Sfinxul), cu forme bizare (turnuri, ciuperci, ace, abrupturi stâncoase), dispuse la baza dealului „Dumbrava”.

Formațiunile geologice (atribuite perioadei holocenului) alcătuite din gresii (de culoare cenușiu-gălbuie) cu intercalații de microconglomerate, s-au format prin acțiunile repetate ale aerului (îngheț-dezgheț, vânt, temperatură), apei (spălare, șiroire) și a proceselor gravitaționale (prăbușiri, surpări) desfășurate de-a lungul timpului[5].

Biodiversitate[modificare | modificare sursă]

Flora lemnoasă a rezervației este constituită din arbori și arbusti, cu specii de: carpen (Carpinus betulus), fag (Fagus silvatica), stejar (Quercus robur), cer (Quercus cerris), tei pucios (Tilia cordata), frasin (Fraxinus excelsior), plop tremurător (Populus tremula), alun (Corylus avellana), sânger (Cornus sanguinea), corn (Cornus mas), lemnul câinelui (Ligustrum vulgare), păducel (Crataegus monogyna), mur (Rubus fruticosus), măceș (Rosa canina).

Brânduşă de toamnă (Colchicum autumnale)

La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă floristică diversă, constituită în cea mai mare parte din plante cu specii mediteranene, daco-balcanice, pontice sau panonice (unele endemice sau aflate pe lista roșie a IUCN) enumerate în anexa I-a a Directivei CE 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[6].

Specii floristice semnalate în rezervație: laptele cucului (Euphorbya amygdaloides), păștiță (Anemone nemerosa), osul iepurelui (Ononis spinosa), plămânărică (Pulmonaria officinalis), vinariță (Asperula odorata), sânișoară (Sanicula europaea), frag (Fragaria vesca), găinușe (Isopyrum thalictroides), brebenel (Corydalis solida), ciclamen (Cyclamen purpurascens), rostopască (Chelidonium majus), talpa gâștii (Leonurus cardiaca), tătăneasă (Symphytum officinale), traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris), țintaură (Centaurium umbellatum), viorea (Scilla bifolia), măcrișul iepurelui (Oxalis acetosella), silnic (Glechoma hirsuta), brândușă de toamnă (Colchicum autumnale), sânzâiană (Galium verum), margaretă (Leucanthemum vulgare), sunătoare (Hypericum perforatum), ghiocel (Galanthus nivalis), podbal (Tussilago farfara), scai vânăt (Eringium planum), coada-calului (Equisetum arvense), ciuboțica cucului (Primula veris), coada șoricelului (Achillea millefolium), păpădie (Taraxacum officinale) sau mentă (Mentha piperita)[7].

Gușter (Lacerta viridis)

Fauna ariei naturale are în componență o gamă diversă de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte; dintre care unele protejate prin aceeași Directivă a Consiliului European (anexa I-a) 92/43/CE din 21 mai 1992[6] sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel; mamifere cu specii de: mistreț (Sus scrofa)[8], veveriță (Sciurus carolinensis)[9], vulpe roșcată (Vulpes vulpes), iepure de câmp (Lepus europaeus); păsări: ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus), pițigoi de brădet (Parus atus), cuc (Cuculus canorus)[10], pupăză (Upupa epops), mierlă (Turdus merula), gaiță albastră (Garrulus glandarius), cinteză (Fringilla coelebs); reptile și amfibieni: șarpele orb (Anguis fragilis), gușter (Lacerta viridis)[11], salamandra de foc (Salamandra salamandra)[12] și o libelulă din specia Calopteryx splendens[13].

Căi de acces[modificare | modificare sursă]

Monumente și atracții turistice[modificare | modificare sursă]

În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, castele, situri arheologice, zone de agrement); astfel:

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • V. Cormoș, V. Borda, Județul Sălaj, Monografie, Ed. Sport-Turism București, 1980.
  • M. Ielenicz, Geografia României I, Geografia fizică, Ed. Universitară București, 2005.

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Grădina Zmeilor

Reportaje

Videoreportaje

Imagini[modificare | modificare sursă]