Rezervație naturală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Rezervația naturală este o arie în care întregul cadru natural sau anumite exemplare floristice,[1] faunistice[2] sau geologice sunt ocrotite de lege. Sunt protejate, pentru conservarea lor, ecosisteme, specii de plante sau de animale, elemente geologice etc. de interes științific sau peisagistic.

Tipuri de rezervații naturale[modificare | modificare sursă]

Rezervațiile naturale se pot împărți în următoarele categorii:

  1. Rezervații botanice (floristice)
  2. Rezervații zoologice (faunistice), inclusiv refugiile ornitologice
  3. Rezervații geologice - geomorfice, paleontologice (puncte sau locuri fosilifere)
  4. Rezervații speologice
  5. Rezervații peisagistice[3]
  6. Rezervații mixte
  7. Rezervații de zonă umedă
  8. Rezervații de resurse genetice

Cele mai multe rezervații au un caracter complex.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Floră” în DEXonline.
  2. ^ Faună” în DEXonline.
  3. ^ Peisaj” în DEXonline.

Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]

  • Mic dicționar enciclopedic (ed. a II-a, revăzută și adăugită). București: Editura științifică și enciclopedică, 1978.
  • Dicționar enciclopedic, vol. VI, R-Ș. București: Editura științifică și enciclopedică, 2006.
  • Ioan Mărculeț (coord.). Dicționarul ariilor naturale protejate din România. București: Colegiul Național „I.L. Caragiale”, 2012. ISBN 978-973-0-13590-9