Respirație celulară

Reacția chimică a respirației celulare

Respirația celulară este procesul de oxidare a combustibililor biologici utilizând un acceptor de electroni anorganic, cum ar fi oxigenul, pentru a stimula producerea de adenozin trifosfat (ATP), care stochează energia chimică într-o formă biologic accesibilă. Aceasta reprezintă totalitatea proceselor metabolice intracelulare, în urma cărora este obținută energie necesară funcționării celulei, formată în urma proceselor chimice de oxido-reducere din citoplasmă. Sediul celular al respirației este mitocondria.

Dacă acceptorul de electroni este oxigenul, procesul este cunoscut mai specific sub numele de respirație celulară aerobă. Dacă acceptorul de electroni este o moleculă alta decât oxigenul, aceasta este respirație celulară anaerobă. Reacțiile implicate în respirație sunt reacții catabolice, în care se descompun moleculele mari în unele mai mici, producând ATP. Respirația este una dintre principalele modalități prin care o celulă eliberează energie chimică pentru a alimenta activitatea celulară. Nutrienții utilizați în mod obișnuit de celulele animale și vegetale în respirație includ zahărul, aminoacizii și acizii grași, iar cel mai comun agent oxidant este oxigenul molecular.

Respirația aerobă

Respirația aerobă necesită oxigen pentru a crea ATP. În timpul procesului, nutrienții (în special glucidele) sunt oxidați complet. Respirația aerobă este metoda preferată de producere a piruvatului în glicoliză, apoi acesta trebuie să fie transportat de mitocondrii pentru a fi oxidat de ciclul acidului citric (ciclul Krebs). Produșii acestui proces sunt dioxidul de carbon și apa, iar energia transferată este utilizată pentru a forma legături între adenozin difosfat (ADP) și o a treia grupare fosfat pentru a forma ATP (adenozin trifosfat). Reacția poate fi exprimată astfel:

C₁H₁₂O₆ + 6O₂ → 6CO₂ + 6H₂O + energie

ΔG = −2880 kJ per mol de C₆H₁₂O₆

ΔG (variația entalpiei libere) negativ indică faptul că reacția este exotermă (reacție exergonică), energia fiind eliberată sub formă de căldură. Această reacție poate avea loc spontan.

Cele mai multe organisme au respirație aerobă, cu excepția unor bacterii și drojdii.

Respirația celulara se mai numește și respirația internă. Cuprinde două procese: -respirația celulară normală -schimbul de gaze la nivel tisular.