Idealism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Idealismul este o orientare fundamentală în filozofie. Ca orientare monistă (spre deosebire de ontologiile dualiste sau pluraliste), ea se opune materialismului prin soluția pe care o dă raportului dintre spirit și materie sub aspectul primordialității. Grupările idealiste ale filozofilor consideră astfel ca fiind primordial sub aspectul cronologic și cauzal, spiritul. Orientarea idealistă consideră materia ca fiind factorul secund, dependent de spirit sau chiar neagă existența materiei.Pentru idealiști tot ce există, există în consecință datorită spiritului.In interiorul idealismului s-au ramificat două suborientări: una consideră că entitatea primordială, spiritul este ceva situat in afară și independent de conștiința individuală - acesta fiind idealismul obiectiv - iar cealaltă consideră că esența lumii nu există decât ca spirit al individului și tot ce există în lume nu este decât produsul conștiinței individuale din care omul nu poate ieși orice ar face - acesta fiind idealismul subiectiv.

Definiție[modificare | modificare sursă]

Reprezentanți majori ai idealismului[modificare | modificare sursă]

Idealism clasic[modificare | modificare sursă]

Platonism[modificare | modificare sursă]

Neo platonism[modificare | modificare sursă]

Idealism subiectiv[modificare | modificare sursă]

Idealism transcendental[modificare | modificare sursă]

Idealism obiectiv[modificare | modificare sursă]

Idealism absolut[modificare | modificare sursă]

Idealism actual[modificare | modificare sursă]

Idealism pluralist[modificare | modificare sursă]

Idealism în filozofia științei[modificare | modificare sursă]

Note și referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]