Nefron
| Nefron | |
 Structura (ilustrație) | |
| Detalii | |
|---|---|
| Parte din | rinichi  |
| Resurse externe | |
| Gray's | p.1221 |
| FMA | 17640 |
| Terminologie anatomică | |
Nefronul (din greaca νεφρός - nephros, rinichi) este unitatea structurală și funcțională a rinichiului. La adult, cei doi rinichi conțin aproximativ 2.4 milioane de nefroni (cu variații între 1.1 milioane și 2.2 milioane). Nefronii nu sunt uniți între ei, ci reprezintă unități structurale independente. Rolul său de bază este reglarea concentrației apei și a altor substanțe solubile în urma filtrării sângelui, reabsorbind substanțele necesare și eliminând produșii de metabolism.
Nefronul reglează volumul și tensiunea sangvină, controlează concentrația electroliților și a metaboliților, precum și pH-ul sanguin.
Anatomie[modificare | modificare sursă]
Fiecare nefron este constituit din mai multe segmente anatomice care intervin în formarea urinei.
Glomerulul[modificare | modificare sursă]
Glomerulul este un ghem de anse capilare arteriale incolacite, interpuse intre 2
arteriole, una dintre aceste arteriole, vasul aferent, fiind o ramificatie finala a arterei renale, iar cealalta, arteriola eferenta, este mult mai subtire deoarece aproximativ 50% din volumul sanguin este pierdut prin filtrare glomerulara. La nivelul glomerulilor se produce ultrafiltrarea plasmei sanguine, cu formarea urinii primare prin filtrarea sangelui. Glomerulul este continut intr-o capsulă epiteliala cu pereti dubli, capsula Bowman. Foita interna este subtire, cu multe interstitii, formand impreuna cu peretele capilarului membrana filtranta glomerulara. Foita externala este mai groasa, si se continua cu tubul urinifer la polul urinar. Intre cele 4 foite se delimiteaza un spatiu ingust, în care este primit filtratul glomerular, si care continua cu lumenul tubului renal.
Tubul renal[modificare | modificare sursă]
Tubul renal elaboreaza urina definitiva plecand de la urina primara. Acesta incepe la polul renal al glomerului. Are o lungime de 30–50 cm, descriind un traiect lung si complicat. Se imparte in patru segmente:
- tubul contort proximal: acesta este cel mai lung segment (12–14 mm), precum si cel mai gros cu un diametru de 50-60 μm. Are rol in regularea pH-ului. 30% din apa, potasiul, fosfatul, glucoza, clorul din urina primara sunt absorbite la acest nivel;
- ansa lui Henle, cu rol in stabilirea unui gradient de concentratie, contribuirea la elaborarea urinii mai concentrate prin reabsorbtia apei;
- tubul contort distal, reguleaza pH-ul si concentratia calciului. Se realizeaza reabsorbtia sodiului prin cotransportul sodiu-clor. Acesta este impermeabil pentru apa si se varsa in tubul colector;
- tubul colector, care nu mai este considerat parte a nefronului de catre unii autori.
La adult, aproximativ 360 l de plasma deproteinizata este filtrata in fiecare zi, dar 75% din aceasta este reabsorbita, astfel incat se elimina doar 1,5 l de urina zilnic.