Acid uric

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acid uric
Harnsäure Ketoform.svg
Uric acid3D.png
Nume IUPAC
7,9-dihidro-1H-purină-2,6,8(3H)-trionă
Alte denumiri
2,6,8-trioxipurină
Identificare
Număr CAS 69-93-2
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică C5H4N4O3
Aspect cristale albe
Masă molară 168,11 g/mol
Densitate
Starea de agregare
Starea de agregare solidă
Punct de topire 300 °C
Punct de fierbere
Solubilitate
Solubilitate în apă
0,0006g/100 mL (20 °C)
Miros
Miros
Aciditate (pKa) 5,6
Bazicitate (pKb) 8,4
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Doză letală
Doza minimă letală
Doza letală medie
Fraze R
Fraze S
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Acidul uric este un compus heterociclic format din carbon, azot, oxigen și hidrogen cu formula C5H4N4O3. Nivelurile ridicate de acid uric în sânge produc boala numită gută, dar de asemenea pot duce și alte condiții medicale precum diabet și la formarea pietrelor la rinichi. Sărurile sale se numesc urați.

Compusul este prezent în urină și este rezultatul degradării bazelor azotate purinice din acizii nucleici (ADN și ARN) din organism. [1] În sângele uman, concentrația acidului uric normal este de 3,6 - 6,8 mg/dl la bărbați și 2,5 - 6,8 mg/dl la femei.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Acid uric în Dicționar Medical Accesat pe 16 martie 2016
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Acid uric