Fibrilație atrială

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Fibrilație atrială

Diagrama unui ritm sinusal normal așa cum este văzut pe EKG. În fibrilația atrială, undele P ce reprezintă depolarizarea părții de sus a inimii, sunt absente.
Specialitatecardiologie  Modificați la Wikidata
SimptomePalpitații[1]  Modificați la Wikidata
Clasificare și resurse externe
ICD-9427.31
ICD-10I48
ICD-11  Modificați la Wikidata
ICD-9-CM427.31[2][3]  Modificați la Wikidata
DiseasesDB1065
MedlinePlus000184
eMedicinemed/184 emerg/46
Patient UKFibrilație atrială
MeSH IDD001281

Fibrilația atrială (FA sau Fib-A) reprezintă ritmul anormal al inimii caracterizat prin bătăi rapide și neregulate.[4]

Fibrilația atrială paroxistică este o formă de tahicardie care se produce în cazul în care activitatea electrică a atriilor este dezorganizată și foarte rapidă. Stimulul electric stimulează atriile la întâmplare și cu o frecvență foarte mare, provocând contracții foarte rapide ale ventriculilor care vor funcționa ineficient. Această boală se tratează printr-o metodă numită ablație prin cateterism cu radiofrecvență („Ablation Frontiers”).

Simptome[modificare | modificare sursă]

Adesea, începe prin scurte perioade de bătăi anormale ce devin mai lungi și posibil constante de-a lungul timpului.[5] Majoritatea episoadelor nu au simptome.[6] Ocazional, ar putea exista palpitații ale inimii, leșinuri, dificultăți respiratorii sau dureri în piept.[7] Boala crește riscul de insuficiență cardiacă, demență și atac cerebral.[6]

Cauze și diagnostic[modificare | modificare sursă]

Hipertensiunea și bolile valvelor inimii reprezintă cei mai comuni factori de risc alterabili pentru FA.[8][9] Alți factori de risc referitori la inimă sunt insuficiența cardiacă, boala arterelor coronariene, cardiomiopatia și bolile cardiace congenitale.[8] În țările în curs de dezvoltare, boala valvelor inimii apare adesea ca rezultat al febrei reumatice.[10] Factorii de risc referitori la plămâni includ BPCO, obezitatea și apneea de somn.[6] Alți factori de risc includ consumul de alcool în exces, diabetul zaharat și tireotoxicoza.[6][10] Însă, jumătate dintre cazuri nu sunt asociate cu acest risc.[6] Diagnosticarea se face prin măsurarea pulsului ce poate fi confirmat prin utilizarea unei electrocardiograme (EKG).[11] EKG-ul va arăta absența unei unde P și o rată ventriculară neregulată.[11]

Tratament[modificare | modificare sursă]

FA este adesea tratată cu medicamente pentru încetinirea bătăilor inimii aproape de un ritm normal (cunoscut ca și controlul frecvenței) sau pentru a converti ritmul la un ritm sinusal normal (cunoscut ca și control al ritmului).[8] Cardioversia electrică poate fi utilizată și pentru a putea converti FA la un ritm sinusal normal și este utilizată adesea de urgență, dacă persoana este instabilă.[12] Ablația poate preveni reapariția bolii la anumite persoane.[13] În funcție de riscul de accident vascular, pot fi recomandate aspirina sau medicamentele anti-coagulante precum warfarina.[6] În timp ce aceste medicamente reduc riscul, pot crește cazurile de sângerări majore.[14]

Epidemiologie și istoric[modificare | modificare sursă]

Fibrilația atrială este cel mai comun ritm anormal al inimii.[6] În Europa și America de Nord, începând cu anul 2014, a afectat între 2% și 3% din populație.[5] Aceasta este o creștere de la 0,4 la 1% din populație în anul 2015.[15] În țările în curs de dezvoltare, aproximativ 0,6% dintre bărbați și 0,4% dintre femei sunt afectate. Procentajul persoanelor cu FA crește odată cu vârsta, procentajul persoanelor afectate fiind de la 0,14% la persoanele sub 50 de ani, 4% între 60 și 70 de ani și 14% la cei peste 80 de ani.[5] Fib-A și flutter-ul atrial au dus la 112.000 de decese în 2013, în creștere de la 29.000 în 1990.[16] Primul raport cunoscut despre pulsul neregulat a fost al lui John Baptist Senac în 1749. Acesta a fost prima dată documentat prin EKG în 1909 de către Thomas Lewis.[6]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Disease Ontology, accesat în  
  2. ^ Disease Ontology, accesat în  
  3. ^ Monarch Disease Ontology release 2018-06-29[*][[Monarch Disease Ontology release 2018-06-29 (Release of the Monarch Disease Ontology)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  4. ^ „Heart Disease Other Related Conditions”. cdc.gov. . Accesat în . 
  5. ^ a b c Zoni-Berisso, M; Lercari, F; Carazza, T; Domenicucci, S (). „Epidemiology of atrial fibrillation: European perspective”. Clinical epidemiology. 6: 213–20. doi:10.2147/CLEP.S47385. PMID 24966695. 
  6. ^ a b c d e f g h Munger, TM; Wu, LQ; Shen, WK (ianuarie 2014). „Atrial fibrillation”. Journal of biomedical research. 28 (1): 1–17. doi:10.7555/JBR.28.20130191. PMID 24474959. 
  7. ^ Gray, David (). Chamberlain's symptoms and signs in clinical medicine : an introduction to medical diagnosis (ed. 13th ed.). London: Hodder Arnold. pp. 70–71. ISBN 9780340974254. 
  8. ^ a b c Anumonwo, JM; Kalifa, J (noiembrie 2014). „Risk Factors and Genetics of Atrial Fibrillation”. Cardiology clinics. 32 (4): 485–494. doi:10.1016/j.ccl.2014.07.007. PMID 25443231. 
  9. ^ Nguyen, TN; Hilmer, SN; Cumming, RG (). „Review of epidemiology and management of atrial fibrillation in developing countries”. International journal of cardiology. 167 (6): 2412–20. doi:10.1016/j.ijcard.2013.01.184. PMID 23453870. 
  10. ^ a b Mischke, K; Knackstedt, C; Marx, N; Vollmann, D (aprilie 2013). „Insights into atrial fibrillation”. Minerva medica. 104 (2): 119–30. PMID 23514988. 
  11. ^ a b Ferguson C, Inglis SC, Newton PJ, Middleton S, Macdonald PS, Davidson PM; Inglis; Newton; Middleton; MacDonald; Davidson (). „Atrial fibrillation: stroke prevention in focus”. ACC. 00 (2): 92–8. doi:10.1016/j.aucc.2013.08.002. PMID 24054541. 
  12. ^ Oishi, ML; Xing, S (februarie 2013). „Atrial fibrillation: management strategies in the emergency department”. Emergency medicine practice. 15 (2): 1–26; quiz 27. PMID 23369365. 
  13. ^ Amerena, JV; Walters, TE; Mirzaee, S; Kalman, JM (). „Update on the management of atrial fibrillation”. The Medical journal of Australia. 199 (9): 592–7. doi:10.5694/mja13.10191. PMID 24182224. 
  14. ^ Steinberg, BA; Piccini, JP (). „Anticoagulation in atrial fibrillation”. BMJ (Clinical research ed.). 348: g2116. doi:10.1136/bmj.g2116. PMID 24733535. 
  15. ^ Fuster, Valentin (). „ACC/AHA/ESC 2006 Guidelines for the Management of Patients with Atrial Fibrillation: a report of the American College of Cardiology/American Heart Association Task Force on Practice Guidelines and the European Society of Cardiology Committee for Practice Guidelines (Writing Committee to Revise the 2001 Guidelines for the Management of Patients With Atrial Fibrillation): developed in collaboration with the European Heart Rhythm Association and the Heart Rhythm Society”. Circulation. 114 (7): e257–354. doi:10.1161/CIRCULATIONAHA.106.177292. PMID 16908781. 
  16. ^ GBD 2013 Mortality and Causes of Death, Collaborators (). „Global, regional, and national age-sex specific all-cause and cause-specific mortality for 240 causes of death, 1990-2013: a systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2013”. Lancet. 385 (9963): 117–171. doi:10.1016/S0140-6736(14)61682-2. PMID 25530442.