Rezonanță

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Creşterea amplitudinii când scade atenuarea şi frecvenţa tinde la frecvenţa de rezonanţă

În fizică, rezonanța este tendința unui sistem de a oscila cu amplitudine maximă la anumite frecvențe, denumite frecvențe de rezonanță. La aceste frecvențe, chiar și forțe oscilante mici pot produce amplitudini de vibrație mari, deoarece sistemul stochează energie oscilantă. Când atenuarea este mică, frecvența de rezonanță este aproximativ egală cu frecvența naturală a sistemului, la care el vibrează liber. Rezonanța apare la toate tipurile de sisteme oscilante: există rezonanță a undelor mecanice, rezonanță electromagnetică, și rezonanță a funcțiilor de undă în fizica cuantică.