Sari la conținut

Biomagnetism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Biomagnetismul e fenomenul producerii de câmpuri magnetice de organismele vii; este un subdomeniu al bioelectromagnetismului, fiind adesea confundat cu acesta. Domeniul s-a dezvoltat considerabil după crearea tehnicilor cu zgomot scăzut. Conferințele organizate bianual se centrează pe magnetoencefalografie.

Unul din principalii contribuitori in domeniu este John Wikswo de la Universitatea Vanderbilt. A contribuit la măsurători de biomagnetism pe neuroni.

Prima dovadă experimentală a existenței unui câmp biomagnetic a fost adusă de Baule și McFee[1], care au folosit un magnetometru de inducție în montaj de gradient, în mediu neecranat, departe de oraș, pentru a detecta câmpul magnetic generat de inimă, apoi de către Cohen care a folosit, pentru prima oară, în măsurători, un senzor SQUID[2] și pentru măsurarea câmpului magnetic generat de creier[3]. După dezvoltarea în 1957 a teoriei Bardeen-Cooper-Schriefer[4], descoperirii efectului Josephson și a inventării de către Jaklevic și colaboratorii a senzorului de tip SQUID (în engleză Superconducting QUantum Interference Device), aceste cercetări au luat amploare tot mai mare și s-au dezvoltat uimitor.

Acțiunea biomagnetică e bazată pe efecte de tip Hall asupra ionilor. Se poate evidenția cu dispozitive bazate pe efect Josephson.

Efectele observate sunt de patru categorii.

  1. Baule, Baule G.M, McFee R. Detection of the magnetic field of the heart. American Heart Journal 1963;66:95-6
  2. Cohen D. Magnetic fields around the torso: production by electrical activity of the human heart. Science 1967;156:652-4
  3. Cohen, D., „Conventional magnetic shields”, Revue de physique appliquée, tome 5, page 53, février 1970
  4. Bardeen, J, Cooper, L.N. and Schrieffer, J.R., “Theory of Superconductivity”, Phys. Rev. 108, 1175-1204, 1957
  • M. Morega Bioelectromagnetism, Matrixrom, 2000
  • V Vasilescu Biofizica medicala EDP 1977