Malnutriție

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Malnutriție
Orange ribbon.svg
Panglica orange — simbolul conștientizării malnutriției
Clasificare și resurse externe
Specialitate Medicină de îngrijire critică
ICD-10 E40-E46
ICD-9-CM 263.9
MedlinePlus 000404
eMedicine ped/1360
Patient UK rgrggrgr Malnutriție
MeSH D044342
Malnutriție

Malnutriția înseamnă insuficiența unuia sau mai multor elemente nutritive necesare pentru sănătatea și buna-creștere a oamenilor. Malnutriția primară este cauzată de lipsa anumitor elemente esențiale din dietă, precum vitamine, minerale sau proteine. În anumite regiuni din lume, o economie săracă sau anumite condiții regionale precum seceta sau suprapopularea, pot duce la o diminuare a disponibilității alimentelor. Aceasta poate influența capacitatea populației din zona respectivă de a se hrăni corespunzător. Malnutriția poate apărea și în situațiile în care alimentele sunt disponibile și suficiente. Malnutriția secundară este cauzată de imposibilitatea absorbției sau utilizării nutrienților (precum în cazul instalării anumitor boli ce afectează tractul gastrointestinal, tiroida, rinichii, ficatul sau pancreasul), de creșterea nevoilor de nutrienți (precum în cazul creșterii la copii, arsurilor, procedurilor chirurgicale, sarcina, febra) sau de excreții excesive (diaree).

Definiție și simptome[modificare | modificare sursă]

Malnutriția sau subnutriția este o afecțiune care rezultă dintr-o alimentație în care nutrienții nu sunt suficienți sau sunt prea numeroși, într-o asemenea proporție încât să declanșeze probleme de sănătate.[1][2] Nutrienții implicați pot include: calorii, proteine, carbohidrați, vitamine sau minerale.[2] Se utilizează, în special, pentru a face referire la subnutriție, caz în care nu există suficiente calorii, proteine sau micronutriențiîn alimentație; însă, aceasta mai include și supraalimentația.[3][4] Dacă subnutriția apare pe durata sarcinii sau înainte de împlinirea vârstei de doi ani a copilului, poate cauza probleme de dezvoltare, atât fizică, cât și mentală.[2] Subnutriția extremă, cunoscută sub numele de înfometare, poate avea simptome ce includ: stagnarea în înălțime, corp slab, niveluri de energie foarte scăzute, abdomen și picioare umflate.[2][3] De asemenea, acești oameni sunt predispuși la infecții și stări de frig. Simptomele deficienței de micronutrienți depind de micronutrientul care lipsește.[3]

Cauze[modificare | modificare sursă]

Subnutriția este cel mai frecvent cauzată de indisponibilitatea unei alimentații de bună calitate.[5] Acest lucru este adesea asociat cu prețurile ridicate la alimente și sărăcia.[2][5] Poate fi de vină și lipsa alăptării, precum și un număr de boli infecțioase, cum ar fi: gastroenterita, pneumonia, malaria și rujeola, ce cresc necesarul de nutrienți.[5] Există două tipuri principale de subnutriție: malnutriția protein-calorică și deficiențele de alimentație.[4] Malnutriția protein-calorică are două forme severe: marasmul (lipsa de proteine și calorii) și kwashiorkor (lipsa de proteine).[3] Deficiențele comune de micronutrienți includ: lipsa de fier, iod și vitamina A.[3] Pe parcursul sarcinii, din cauza cererilor în creștere, deficiențele au devenit mai comune.[6] În anumite țări în curs de dezvoltare, supraalimentația sub formă de obezitate începe să apară în aceleași comunități în care este prezentă și subnutriția.[7] Alte cauze ale malnutriției includ anorexia nervoasă și chirurgia bariatrică.[8][9] La vârstnici, malnutriția devine un fenomen comun din cauza factorilor fizici, psihologici și sociali.[10]

Tratament[modificare | modificare sursă]

Eforturile de a îmbunătăți nutriția reprezintă unele dintre cele mai eficiente forme de asistență pentru dezvoltare.[11] Alăptarea poate reduce ratele de malnutriție și deces la copii,[2] iar eforturile de promovare ale acesteia mărește ratele de succes.[12] La copiii mici, cu vârste cuprinse între șase luni și doi ani, asigurarea hranei, pe lângă lapte matern, îmbunătățește rezultatele.[12] De asemenea, există dovezi care sprijină suplementarea cu un număr de micronutrienți, în timpul sarcinii și la copii mici din țările în curs de dezvoltare.[12] Pentru a oferi alimente celor care au cea mai mare nevoie de ele, este eficientă atât livrarea alimentelor, cât și furnizarea de bani, astfel încât oamenii pot cumpăra alimente din cadrul piețelor locale.[11][13] Hrănirea copiilor la școală nu este suficientă.[11] Gestionarea malnutriției severe în casa persoanei respective cu alimente terapeutice gata preparate este, de cele mai multe ori, posibilă.[12] Celor care suferă de malnutriție severă complicată de alte probleme de sănătate, li se recomandă tratamentul în cadrul unui spital.[12] Acest lucru implică gestionarea nivelului scăzut de zahăr în sânge, temperaturii corpului, deshidratării și a hrănirii treptate.[12][14] Tratamentul de rutină cu antibiotice este, de obicei, recomandat din cauza riscului ridicat de infecții.[14] Măsurile pe termen lung includ: îmbunătățirea practicilor agriculturale,[15] reducerea sărăciei, îmbunătățirea salubrizării și autonomizarea femeilor.[11]

Epidemiologie, societate și cultură[modificare | modificare sursă]

În anul 2010 erau 925 de milioane de oameni subnutriți în lume, indicând o majorare de 80 de milioane din anul 1990.[16][17] Se estimează că încă un miliard de oameni suferă de o deficiență de vitamine și minerale.[11] În anul 2010, se estimează că malnutriția protein-calorică a dus la 600.000 de decese, în raport cu 883.000 în anul 1990.[18] Alte deficiențe nutriționale, ce includ deficiența de iod și anemia cauzată de deficiența de fier, duc la 84.000 de decese.[18] Subnutrirea, din 2010, fost cauza a 1,4% dintre toate cazurileanilor de viață ajustați în funcție de incapacitate.[11][19] Se consideră că aproximativ o treime din cazurile de deces la copii este cauzată de subnutriție; însă, aceste decese sunt rareori motivate ca atare.[5] Se estimează că, în anul 2010, a contribuit la aproximativ 1,5 milioane de decese la femei și copii [20] deși unii sunt de părere că numărul real depășește 3 milioane.[12] Încă 165 de milioane de copii suferă de subdezvoltare din cauza bolii.[12] Subnutriția este mai comună în țările în curs de dezvoltare.[21]

Statistici[modificare | modificare sursă]

În anul 2006, un raport al ONU arăta că 854 de milioane de persoane sufereau de malnutriție la nivel global, în ciuda faptului că liderii mondiali au promis că vor lua măsuri pentru îmbunătățirea situației cu zece ani în urmă.[22] Potrivit documentului, în țările în curs de dezvoltare, numărul celor subalimentați a scăzut cu doar 3 milioane în perioada 2001-2003, comparativ cu perioada 1990-1992.[22] Cum în 1996, Summitul mondial al alimentației a fixat pentru 2015 obiectivul de a reduce la jumătate numărul persoanelor care sufereau de foame, directorul general al FAO, Jacques Diouf, a menționat în preambulul raportului că „realitatea tristă este că nu s-a realizat niciun progres real”.[22]

În anul 2012, în întreaga lume existau 170 de milioane de copiii cu vârste sub 5 ani a căror dezvoltare era afectată de malnutriție.[23] În Pakistan, Bangladesh, India, Peru și Nigeria se găsesc jumătate dintre copiii subnutriți ai lumii.[23] Mai bine de 30.000 de copii din Afganistan mor anual din cauza malnutriției.[23] Totuși, majoritatea copiilor afectați de această problemă, aproape 85% dintre ei, nu mor, dar nici nu se pot dezvolta normal.[23]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "malnutrition" at Dorland's Medical Dictionary
  2. ^ a b c d e f Facts for life (ed. 4th ed.). New York: United Nations Children's Fund. 2010. pp. 61 and 75. ISBN 978-92-806-4466-1. http://www.unicef.org/nutrition/files/Facts_for_Life_EN_010810.pdf 
  3. ^ a b c d e Young, E.M. (2012). Food and development. Abingdon, Oxon: Routledge. pp. 36–38. ISBN 9781135999414. http://books.google.ca/books?id=XhwKwNzJVjQC&pg=PA36 
  4. ^ a b Essentials of International Health. Jones & Bartlett Publishers. 2011. p. 194. ISBN 9781449667719. http://books.google.ca/books?id=lt7TqZPZSlIC&pg=PA194 
  5. ^ a b c d Maternal, newborn, child and adolescent health. http://www.who.int/maternal_child_adolescent/topics/child/malnutrition/en/. Accesat la 4 iulie 2014. 
  6. ^ Konje, editor, Mala Arora ; co-editor, Justin C. (2007). Recurrent pregnancy loss (ed. 2nd ed.). New Delhi: Jaypee Bros. Medical Publishers. ISBN 9788184480061 
  7. ^ Progress For Children: A Report Card On Nutrition”. UNICEF. http://www.unicef.org/nutrition/files/Progress_for_Children_-_No._4.pdf. 
  8. ^ Prentice, editor-in-chief, Benjamin Caballero ; editors, Lindsay Allen, Andrew (2005). Encyclopedia of human nutrition (ed. 2nd ed.). Amsterdam: Elsevier/Academic Press. p. 68. ISBN 9780080454283. http://books.google.ca/books?id=DHtERWm0mrcC&pg=RA1-PA68 
  9. ^ Stoelting's anesthesia and co-existing disease (ed. 6th ed.). Philadelphia: Saunders/Elsevier. 2012. p. 324. ISBN 9781455738120. http://books.google.ca/books?id=yxTtmJYPUV0C&pg=PA324 
  10. ^ editors, Ronnie A. Rosenthal, Michael E. Zenilman, Mark R. Katlic, (2011). Principles and practice of geriatric surgery (ed. 2nd ed.). Berlin: Springer. p. 78. ISBN 9781441969996. http://books.google.ca/books?id=VcgmpMZE6a8C&pg=PA87 
  11. ^ a b c d e f An update of ‘The Neglected Crisis of Undernutrition: Evidence for Action’”. Department for International Development. 1 octombrie 2012. https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/67319/undernutrition-finalevidence-oct12.pdf. Accesat la 5 iulie 2014. 
  12. ^ a b c d e f g h Bhutta, ZA; Das, JK; Rizvi, A; Gaffey, MF; Walker, N; Horton, S; Webb, P; Lartey, A et al. (3 august 2013). „Evidence-based interventions for improvement of maternal and child nutrition: what can be done and at what cost?”. Lancet 382 (9890): 452–77. doi:10.1016/s0140-6736(13)60996-4. PMID 23746776. 
  13. ^ World Food Programme, Cash and Vouchers for Food”. 1 aprilie 2012. http://documents.wfp.org/stellent/groups/public/documents/communications/wfp246176.pdf. Accesat la 5 iulie 2014. 
  14. ^ a b Guidelines for the inpatient treatment of severely malnourished children. Geneva: World Health Organization. 2003. ISBN 9241546093 
  15. ^ Jonathan A. Foley, Navin Ramankutty, Kate A. Brauman, Emily S. Cassidy, James S. Gerber, Matt Johnston, Nathaniel D. Mueller, Christine O’Connell, Deepak K. Ray, Paul C. West, Christian Balzer, Elena M. Bennett, Stephen R. Carpenter, Jason Hill1, Chad Monfreda, Stephen Polasky1, Johan Rockström, John Sheehan, Stefan Siebert, David Tilman1, David P. M. Zaks (1 octombrie 2011). „Solutions for a cultivated planet”. Nature 478 (7369): 337–342. doi:10.1038/nature10452. PMID 21993620. http://www.nature.com/nature/journal/v478/n7369/full/nature10452.html. 
  16. ^ Global hunger declining, but still unacceptably high International hunger targets difficult to reach”. 1 septembrie 2010. http://www.fao.org/docrep/012/al390e/al390e00.pdf. Accesat la 1 iulie 2014. 
  17. ^ Food; (FAO), Agriculture Organization of the United Nations (2008). The state of food insecurity in the world, 2008 : high food prices and food security : threats and opportunities. Rome: Food and Agriculture Organization of the United Nations (FAO). p. 2. ISBN 978-92-5-106049-0. http://www.fao.org/docrep/011/i0291e/i0291e00.htm. „FAO’s most recent estimates put the number of hungry [actually, malnourished] people at 923 million in 2007, an increase of more than 80 million since the 1990–92 base period.” 
  18. ^ a b Lozano R, Naghavi M, Foreman K, et al. (1 decembrie 2012). „Global and regional mortality from 235 causes of death for 20 age groups in 1990 and 2010: a systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2010”. Lancet 380 (9859): 2095–128. doi:10.1016/S0140-6736(12)61728-0. PMID 23245604. 
  19. ^ Murray, CJ (15 decembrie 2012). „Disability-adjusted life years (DALYs) for 291 diseases and injuries in 21 regions, 1990-2010: a systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2010.”. Lancet 380 (9859): 2197–223. doi:10.1016/S0140-6736(12)61689-4. PMID 23245608. 
  20. ^ Lim SS, Vos T, Flaxman AD, et al. (1 decembrie 2012). „A comparative risk assessment of burden of disease and injury attributable to 67 risk factors and risk factor clusters in 21 regions, 1990-2010: a systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2010”. Lancet 380 (9859): 2224–60. doi:10.1016/S0140-6736(12)61766-8. PMID 23245609. 
  21. ^ Liz Young (2002). World Hunger Routledge Introductions to Development. p. 20. ISBN 9781134774944. http://books.google.ca/books?id=w4CGAgAAQBAJ&pg=PA20 
  22. ^ a b c Foamea face ravagii, 31 octombrie 2006, Evenimentul zilei, accesat la 17 septembrie 2014
  23. ^ a b c d Generația malnutrită: 300 de copii mor în fiecare oră din cauza foametei, 16 februarie 2012, Descoperă, accesat la 29 mai 2012

Legături externe[modificare | modificare sursă]