Dorohoi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dorohoi
—  Municipiu  —
Primăria municipiului Dorohoi
Primăria municipiului Dorohoi
Stema Dorohoi
Stemă
Dorohoi se află în România
{{{alt}}}
Dorohoi
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 47°57′N 26°24′E / 47.950°N 26.400°E / 47.950; 26.40047°57′N 26°24′E / 47.950°N 26.400°E / 47.950; 26.400

Județ Botoșani

SIRUTA 36006

Localități componente Dealu Mare, Loturi Enescu, Progresul

Guvernare
 - Primar Dorin Alexandrescu (PSD,02008, reales 2012 USL)

Altitudine 170 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 24.309 locuitori
 - Recensământul anterior, 2002 30.949 locuitori

Site: Sit oficial

Poziția localității Dorohoi

Dorohoi este un municipiu din nord-vestul județului Botoșani, regiunea istorică Moldova, România. Acesta se află pe malul râului Jijia la 36 de km de municipiul Botoșani, care este reședința județului cu același nume. Municipiul administrează și alte trei sate: Dealu Mare, Loturi Enescu și Progresul. La recensământul din anul 2011 avea o populație de 24.309 locuitori.[2]

Așezare geografică[modificare | modificare sursă]

Municipiul Dorohoi, reședința fostului județ cu același nume, se află așezat în partea de nord-vest a Câmpia Moldovei de Sus, în Județul Botoșani, la contactul Campiei Jijiei Superioare cu Dealurile Bour, la confluența râului Jijia cu râul Buhai, la 200 m altitudine pe malul drept al râului Jijia. Din punct de vedere geografic, orașul este așezat în partea de nord est a Romaniei, în zona de contact dintre regiunea de dealuri înalte Bourul-Ibănești de pe stânga văii Siretului și Câmpia Moldovei pe cursul superior al râului Jijia. Dealurile de la nord, nord-vest și vest de oraș sunt Măgura Ibănești (385m), Pietriș-Dersca (472m), Hapăi (472m). Spre vest, la 15 km, este valea Siretului iar spre nord-est, la 35–40 km este valea Prutului. Ca poziție pe glob, Dorohoi se află la intersecția paralelei 47°58' N cu meridianul 26°23' E. Așezarea pe acestă latitudine face ca orașul să primească o cantitate de căldură mai mică decât localitățile din sud, zilele să fie mai lungi cu o jumătate de oră la solstițiu de vară, primăverile să întârzie cu două săptămâni, toamna vine mai devreme și iernile sunt mai lungi. Relieful este fragmentat de Jijia și afluenții săi: pârâul Buhai și Morii unit cu pâraiele Criva și Ghițăloaia. Înălțimea cea mai coborâtă a reliefului este în albia majoră a Jijiei, 140-150m iar cea mai ridicată pe dealul Tirinca, 193 m. Clima regiunii este temperat continentală. Temperatura cea mai ridicată a fost înregistrată la 6 aug.1905, 38 °C iar cea mai scăzută, -32,5 °C pe 5 febr. 1940. Solurile caracteristice sunt cele de silvostepă și stepă. Cernoziomul este tipul predominant de sol.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Prima mențiune documentară datează din 6 oct. 1407. Când boierii moldoveni reînnoiesc în orașul Liov omagiul prestat de Alexandru cel Bun în 1404 regelui Poloniei, fiind semnat de 27 de boieri printre care se afla și Mihail Dorohoianul. La 8 octombrie 1408, Dorohoiul este menționat ca punct vamal pentru negustorii care exportau cai la Camenița. Numele lui Mihail Dorohoianul apare în documentele tîrgului timp de 27 de ani, între 1407 și 1434. Gh. Ghibănescu îl consideră întemeietorul activității administrative la Dorohoi. În 1495, Ștefan cel Mare zidește aici biserica Sf. Nicolae. În secolul al XV-lea orașul devine centrul administrativ al Moldovei de nord. În 1509 este prădat de poloni iar în 1510 și 1513 de tătari. Refăcut în 1568 devine reședința vornicului țării de sus până în 1778. Din prima parte a secolului al XV-lea se păstrează și pecetea orașului, descoperită de Nicolae Iorga într-un act din 1635. În a doua jumătate a secolului a fost din nou prădat de tătari și pierde mult in importanță. Pentru că nu mai aduce venituri însemnate, domnitorii îl donează boierilor. În 1804 administrarea veniturilor Dorohoiului se face de către Epitropia Casei Spitalelor Sf. Spiridon din Iași. La 1857 Mihail Kogălniceanu, ca reprezentant al ținutului Dorohoiului și al marilor proprietari, a prezentat în ședința divanului ad-hoc al Moldovei dorințele românilor. În războiul pentru independență dorohoienii și-au adus contribuția lor, monumentul eroului național si local Nicolae Valter Mărăcineanu stând ca mărturie. Monumentul comemorativ din fața primăriei, Ostaș în luptă, a fost ridicat în cinstea celor căzuți în primul război mondial.

În 1896 s-a construit calea ferată Dorohoi-Iași. În 1959 orașul este alimentat cu energie electrică furnizată de uzina proprie iar în 1962 apa a fost adusă cu sacalele. Dintre monumentele istorice se remarcă: biserica Sf.Nicolae din 1495, biserica "Adormirea Maicii Domnului" construită din bârne de stejar pe temelie de piatră în zilele lui Constantin Moruzi Voevod.

Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reședința județului Dorohoi. În anul 1968, dupa impartirea administrativ-teritoriala a țării a devenit oraș in cadrul judetului Botosani si din decembrie 1994 este municipiu.

În ziua 1 Iulie 1940 unități din armata română, inspirate de propaganda legionară, au inițiat un pogrom împotriva populației evreiești din Dorohoi, inclusiv împotriva unui număr de soldați evrei din armata română. Un raport oficial recunoaște 53 ucideri de evrei (11 femei, 5 copii și restul bărbați). După datele comunității evreiești numărul evreilor omorâți a fost între 165-207. Mulți alți evrei au fost bătuți, torturați și jefuiți. Nimeni dintre făptași nu a fost pedepsit.

Biserici[modificare | modificare sursă]

Biserica „Sfântul Nicolae”[modificare | modificare sursă]

Biserica „Sfântul Nicolae” din Dorohoi

Biserica Sfântul Nicolae din Dorohoi se înscrie în categoria biserilor trilobate construite în ultimii cincisprezece ani ai vieții de către cel mai însemnat domnitor al Moldovei medievale, Ștefan cel Mare și Sfânt. Din punctul de vedere al viziunii arhitectonice, biserica (clădită în 1495) dispune de aceeași structură ca și bisericile Sfântul Ilie din Suceava (1488), Sfântul Gheorghe din Hârlău (datată 1492), Sfântul Nicolae din Botoșani (constuită în 1497), toate dispunând de o bază largă, de un pronaos spațios, dreptunghiular, un naos circular deasupra căruia se ridică o turlă impunătoare în stil moldovenesc. Excelent conservată până în zilele noastre, deși a suferit de pe urma intemperiilor istoriei, purtând și amprenta câtorva restaurări mai puțin fericite, biserica se oferă, iubitorilor de cultură, precum o operă de artă dar și, deopotrivă, ca un lăcaș creștin de cult, de mai bine de jumătate de mileniu. Despre artistul care a realizat pictura (de o calitate componistică și coloristică remarcabilă) nu se cunoaște absolut nimic, ea începând a se dezvălui, ochilor noștri în urma demersurilor de eliminarea a reziduurilor și a stratului de fum ce au acoperit zidurile interioare în ultimele sute de ani, demersuri demarate în toamna anului 2012. Biserica este cu atât mai importantă cu cât î nsuși voievodul ctitor, Ștefan cel Mare și Sfânt, a poposit, în mai multe rânduri, în casele de odihnă ale curții domnești care o înconjura cândva; de subliniat este și faptul că proprietățile mânăstirii care se îngrijea inițial de acest respectabil lăcaș de cult se întindeau pe o arie considerabilă, cuprinzând comune aflate astăzi în proximitatea Dorohoiului. Imaginea de mai sus redă înfățișarea actuală a bisericii, dobândită, parțial, în urma restaurărilor întreprinse în primul deceniu al celui de-al treilea mileniu creștin.

Biserica de lemn „Nașterea Maicii Domnului”-Vârgolici[modificare | modificare sursă]

Biserica de lemn din Dorohoi

Bisericuța de lemn este construită din bârne de stejar pe temelie de piatră, având formă de corabie, cu pante repezi la acoperiș și având la exterior sculptat în bârnă de stejar un odgon de corabie. Monumentul istoric este construit în anul 1779, în timpul domnitorului Constantin Moruzi; așa cum se menționează în pisania aflată deasupra intrării, fiind a doua biserică construită în oraș. O altă ipoteză referitoare la anul construcției face referire la o dată mult mai veche; în anul 1779 ea fiind de fapt reconstruită. Ultimele cercetări făcute de pr. paroh Ifrim Cătălin,aduc noutăți în privința identificării ctitorilor bisericii, acestia sunt: preotul Anastasie si diaconul Vasilie cu familia sa. Inscripția de pe o piatra funerară, aflată în curtea biserici, îl numește ctitor al bisericii pe diaconul Vasile, iar cea de pe catapeteasmă face referire la pr. Vasile, ca și donator al acesteia. Se pare că el însuși a cioplit bârnele de stejar, din copacii care se aflau în curtea bisericii, din care au fost făcuți pereții bisericii. Forma lăcașului de cult este simplă, de navă, cu absida altarului haxagonală, la fel și cea a pronaosului, cu acoperiș înalt; bârnele care alcătuiesc pereții sunt încheiate până la boltă, cu cheotori bisericești, netede, și brâu median. Fiecare boltă din naos, pronaos, altar este octogonală și are în partea superioară o trapă acționată pe scripeți de lemn, folosită pentru aerisire. În altar există și două trape laterale. Naosul este despărțit de pronaos printr-un perete de lemn, deschis, cu boltă în formă de arc de cerc, pe care este sculptat un porumbel, iar în partea de jos deschiderea peretelelui este încheiată de doi piloni, rotunjiți la capete. Porumbelul și frânghia(odgonul de corabie) de pe exteriorul bisericii și cea a catapetesmei sunt singurele elemente sculptate. Biserica nu are pictură interioară, pereții sunt împodobiți cu icoane. Scena Nașterii Domnului și cea a Botezului sunt elementele centrale ale picturii bisericești interioare. Catapeteasma realizată în anul 1794 este sculptată în lemn de tei și a fost pictată în stil bizantin de pictorul Ananiie de la Suceava. Cromatica picturii este deosebită, la fel și elementele artistice florale care împodobesc veșmintele Sfinților Apostoli și prooroci.Icoanele catapetesmei sunt realizate în stil naiv, cu o armonie a proporțiilor care impresionează și sunt împrăcate cu foiță de aur realizată manual. Pigmenții folosiți de pictor sunt naturali.La esterior biserica nu a fost pictată, cu excepția unui brâu, aflat la baza bisericii. Sculptura catapetesmei este deosebită. Biserica are obiecte de cult, candele,vase de cult, cărți și evanghelii cu valoare de patrimoniu. Biserica are temelie de piatră și este acoperită cu draniță. În curtea bisericii, care cuprindea locurile unde astăzi sunt zidite clădirile din jurul ei, până în anul 1869, se afla un cimitir. Biserica a trecut prin mai multe încercări, una din ele a fost demolarea și mutarea ei la cimitirul de astăzi al orașului, pentru a lărgi spațiul Liceului „Grigore Ghica” și pentru construcția unei clădiri pentru directorul liceului. Terenul a fost răscumpărat, la fel și clădirea care se afla pe el. O parte din banii pentru construirea Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” Dorohoi(Catedrala) au fost obținuți din vânzarea caselor care aparțineau „eforiei” bisericii, cu obligația ca Primaria să întrețină o Școală de cantăreți bisericești, corul Bisericuței și să contribuie la întreținerea ei. Cu acest prilej i-a fost pus hramul ”Nașterea Maicii Domnului”, pentru a nu coincide cu hramul Catedralei. La această biserică au slujit o serie de personalități:pr. C. Ciocoiu, pr. prof. Dumitru Furtună( folclorist, teolog, publicist, profesor, întemeietor de instituții de învățământ-Seminarul din Dorohoi), pr.Valerian Brânzei, pr. Ilie Popa. Biserica a fost restaurată de mai multe ori, în anii: 1895, 1904 și 1919, 1970, 1995-1998. În perioada 1970-1995 biserica a fost închisă.Fondurile necesare restaurarii si intretinerii bisericii s-au obtinut prin bunavointa credinciosilor.

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Dorohoi

     Români (89.92%)

     Romi (1.54%)

     Necunoscută (8.35%)

     Altă etnie (0.17%)



Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Dorohoi

     Ortodocși (86.21%)

     Penticostali (2.04%)

     Creștini după evanghelie (1.65%)

     Necunoscută (8.47%)

     Altă religie (1.61%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Dorohoi se ridică la 24.309 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 30.949 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (89,93%), cu o minoritate de romi (1,54%). Pentru 8,35% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (86,21%), dar există și minorități de penticostali (2,04%) și creștini după evanghelie (1,66%). Pentru 8,48% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[3]

Evoluția populației la recensăminte:


Sport[modificare | modificare sursă]

Municipiul Dorohoi este reprezentat în fotbal de FCM Dorohoi care activează în Liga a II-a. Echipa joacă meciurile de acasă pe Stadionul Municipal "1 Mai".

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Personalități[modificare | modificare sursă]

În orașul Dorohoi s-au născut:
Actori:

Fizicieni:

Jurnaliști:

  • Liviu Iolu (1981)
  • Paul Gorban (1983)
  • Vlad Rotaru (1985)
  • Dinu Zara (1985)

Medici:

  • Vasile Bejan (27 februarie 1852 - 1923), profesor de obstetrică și ginecologie la Facultatea de Medicină din Iași, șeful Clinicii de Obstetrică și Ginecologie a Institutului Gregorian din Iași.
  • Gheorghe Plăcințeanu (1894-1982), medic chirug obstetrician, profesor universitar, reformator și întemeietor de spitale.

Oameni de afaceri:

Oameni de știință:

Pictori:

Regizori:

Scriitori:

Jucatori de fotbal:

Orașul în imagini[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b c Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Guțic, Octav I., Orașul Dorohoi, București, 1979
  • Guțic, Octav I., Gh. Grigoraș, Dorohoi, București, 1982

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Ion Oprea, Dorohoi – Capitala „Țării de Sus” în presa vremii 1874-2006 - Scribd

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Dorohoi