Postelnic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Postelnicul era dregătorul cel mai apropriat de persoana voievodului, putând intra în iatacul domnului chiar și nechemat. Treptat a dobândit sarcina de a introduce la domnitor soliile și pe cei veniți în audiență. Era ultimul membru al sfatului domnesc. Numărul postelnicilor a crescut în secolul al XVI-lea.

Marele postelnic era secretarul domnitorului pentru relații externe, ce se mai numea și "Mareșal al curții domnești". Lui îi era subordonat Postelnicul (sau Stratornicul) - cel mai apropiat și cel mai de încredere sfetnic al domnului, ce se îngrijea de camera de dormit a domnitorului și administra toate slugile de la curte. Avea, de asemenea, însărcinarea să primească ambasadorii și să-i prezinte domnitorului.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Alexandru Roman: Formarea statului moldovenesc și constituirea sistemului tradițional de administrare