Cultura Basarabi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Cultura Basarabi este o cultură arheologică din România, datată între secolele VIII - VII î.Hr. Alexandru Vulpe o împarte în doua faze, datând-o în intervalul 800-650, în timp ce Marian Gumă vorbește de trei faze, cuprinse între între 750-600[1]. Cultura Basarabi este legată de cultura Hallstatt din perioada epocii fierului.

Descoperire, denominare[modificare | modificare sursă]

A fost numită după Basarabi, un sat din județul Dolj, România. Deși numele vine de la localitatea Basarabi, spațiul geografic ocupat pe teritoriul României este mult mai larg, cuprinzând sudul Transilvaniei, zona de câmpie din Muntenia și Oltenia, sudul Moldovei, Banatul, ba îl și depășește, întinzându-se și în nordul Bulgariei, sudul Republicii Moldova, nordul Serbiei, Vojvodina, Câmpia Panonică.[1]

Cultura Basarabi este o cultură arheologică unitară, din care evoluează mai târziu grupul „Ferigile”, care este aspectul de cultură materială caracteristic zonei subcarpatice a Argeșului și Olteniei pentru perioada hallstattiană târzie.[2]

Vedeți și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Cultura Basarabi
  2. ^ Toponimele argeșene atestate în secolul al XIV-lea

Legături externe[modificare | modificare sursă]