Björk
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Björk | ||
|---|---|---|
 |
||
| Informaţii generale | ||
| Nume naştere | Björk Guðmundsdóttir | |
| Data şi locul naşterii | 21 noiembrie 1965 Reykjavík, Islanda |
|
| Origine | Reykjavík, Islanda | |
| Gen muzical | electronica, muzică de avangardă, rock alternativ, trip-hop | |
| Ani de activitate | 1977-prezent | |
| Interpretare cu | The Sugarcubes, Tappi Tíkarrass, KUKL, Spit and Snot, Exodus, Jam80, Trio Guðmundar Ingólfssonar | |
| Website | bjork.com | |
Björk Guðmundsdóttir (AFI [ˈpjœr̥k ˈkvʏðmʏntsˌtoʊhtɪr], n. 21 noiembrie 1965) este o cântăreaţă, compozitoare, actriţă şi producătoare de muzică islandeză. A fost de 13 ori aleasă drept candidată la Premii Grammy, o dată la Premiul Oscar şi de două ori la Premiile Globul de Aur.
Este cel mai bine cunoscută datorită vocii ei expresive şi a stilului muzical divers şi eclectic, care refectă inspiraţii şi influenţe din multe genuri, incluzând pop, jazz, muzică de ambianţă, muzică clasică, electronica, rock alternativ şi muzică folk. A atras atenţia şi prin costumele ei excentrice.
Actualmente albumele lui Björk sunt lansate de către casa de discuri One Little Indian. În 2003 reprezentanţii editurii au raportat că Björk a vândut 15 milioane de albume în întreaga lume. Albumul său cel mai recent, „Volta” a fost lansat la data de 8 mai 2007, iar la 29 septembrie 2008 va fi rândul unui nou single al ei „The Dull Flame of Desire”.
Cuprins |
[modifică] Biografie
[modifică] Copilărie, adolescenţă, colaborări timpurii
Björk s-a născut şi a crescut la Reykjavík. Cariera ei muzicală a început la vârsta de unsprezece ani când a luat lecţii de pian la şcoala elementară. Unul dintre profesori a trimis o înregistrare audio a ei, cu cântecul Tinei Charles „I Love to Love” (Iubesc să iubesc), pe adresa statiei de radio RÚV, pe atunci unica de pe teritoriul Islandei. Înregistrarea a fost transmisă de câteva ori în întreaga ţară. Auzind-o , reprezentantul casei de discuri Fálkinn a contactat pe mica interpretă şi i-a oferit un contract. Primul album al lui Björk purtându-i numele, a fost înregistrat şi lansat în anul 1977.
La adolescenţă, Björk a fost foarte influenţată de mişcarea şi muzica punk. La paisprezece ani a făcut parte din formaţia punk Spit and Snot iar apoi, în 1979, a început să colaboreze pentru o perioadă scurtă cu formaţia jazz fusion Exodus. Dupa ce în 1980 a terminat liceul de muzică, în 1981 a format împreună cu basistul Jakob Magnússon formaţia numită Jam-80, care a şi-a schimbat numele mai pe urmă în Tappi Tíkarrass (din islandeză astupă curul de căţea). Grupul a lansat primul EP al său, „Bítið Fast í Vítið” în acelaşi an, iar primul album, „Miranda” a fost difuzat în 1983.
Mai târziu, Björk a colaborat cu Einar Örn Benediktsson şi cu Einar Melax din formaţia Purrkur Pillnikk, cu Guðlaugur Óttarsson, Sigtryggur Baldursson precum şi cu Birgir Mogensen din formaţia Þeyr. După ce compunerea primelor lucrări, a luat naştere formaţia KUKL (islandeză Vrajă), specializată în genul gothic rock. Björk a început în continuare să-şi dezvolte stilul ei specific de interpretare, marcat de urlete şi ţipete.
KUKL a dat câteva concerte în Islanda împreună cu formaţia britanică Crass iar apoi a vizitat Regatul Unit performând cu Flux of Pink Indians. Rezultat al acestei colaborari au fost două albume: „The Eye” în 1984 şi „Holidays in Europe” în 1986, ambele scoase de casa de discuri Crass Records.
După ce formaţia s-a dizolvat în 1986, o parte din membrii KUKL şi s-au reunit cu formaţia suprarealistă Medusa cu scopul de a înfiinţa un nou ansamblu artistic numit Smekkleysa (Gust prost). Alti membri si fomatiei KUKL au creat o formatie numita Puck, care şi-a schimbat curând numele în The Sugarcubes, fiind cunoscută şi sub numele islandez Sykurmolarnir.
[modifică] Vocalista The Sugarcubes
Primul single al lui Sugarcubes, „Ammæli” (islandeză Aniversare, cunoscut şi sub titlul englez „Birthday”), a devenit pe neaşteptate un şlagăr de mare succes în Regatul Unit, la scurt timp după ce a fost ales single-ul săptămânii de către Melody Maker. Casa de discuri One Little Indian creată de Derek Birkett, fost bassist al lui Flux of Pink Indians i-a propus imediat formaţiei semnarea unui contract. Sugarcubes au devenit curand of formaţie „de cult” în Regatul Unit şi în Statele Unite. Casele de discuri mai mari li s-au adresat şi ele cu propuneri de contracte. Însă, formaţia a refuzat toate aceste oferte, perferând să rămână fidelă companiei amicului Derek Birkett. Björk a rămas până astăzi legată de această casă de discuri. The Sugarcubes au semnat şi un contract de distribuţie cu editura Elektra Records din SUA. Aşa ei au lansat primul lor album de studio, „Life's Too Good” (Viaţa e prea bună) în 1988. Aceasta le-a adus o faimă internaţională, un succes fără precedent pentru o formaţie din Islanda.
În vreme ce era membră în The Sugarcubes, Björk a avut colaborări şi cu mulţi alţi artişti. Împreună cu formaţia jazz Trio Guðmundar Ingólfssonar a scos albumul „Gling-Gló”. A participat cu vocea ei şi la înregistrările din albumul „Ex:el” al formaţiei 808 State. Influenţele acestor colaborări pot fi văzute şi în alte bucăţi muzicale ale lui Björk.
[modifică] Începutul carierei solo
The Sugarcubes s-a scindat în anul 1992, dar adesea foştii ei membri colaborează şi rămân foarte activi în administrarea lui Smekkleysa. Björk s-a mutat la Londra cu scopul de a începe o carieră individuală. Ea a colaborat cu producătorul Nellee Hooper, care realizase, spre exemplu, producţii ale muzicii lui Massive Attack. Această asociere a avut drept rod prima bucată de mare succes internaţional, „Human Behaviour”. Albumul considerat ca veritabilul început al carierei lui Björk, „Debut” a fost lansat în iunie 1993, obţinând recenzii pozitive. A fost ales albumul anului de către revista britanică NME şi a fost certificat cu platină în Statele Unite.
La gala Premiilor BRIT din 1994 Björk a câştigat premii pentru Cea Mai Bună Artistă Internaţională şi Cel Mai Bun Debutant Internaţional. Cântăreaţa a colaborat cu David Arnold scriind piesa „Play Dead”, motivul muzical pentru filmul „The Young Americans” din 1993 şi cu Madonna scriindu-i cântecul „Bedtime Story” din albumul „Bedtime Stories” din 1994.
Single-uri din „Debut” sunt: „Human Behaviour” (Comportarea oamenilor), „Venus as a Boy” (Venus fiind un băiăt), „Play Dead” (Imită mortul), „Big Time Sensuality” (Senzualitatea de timpul mare) şi „Violently Happy” (Extrem de fericit).
„Post”, lansat în iunie 1995 şi produs de către Nellee Hooper, Tricky, Graham Massey de la formaţia 808 State şi Howie B., a fost cel de-al doilea album de studio lui Björk. Artista, sugerându-se la succesul albumului anterior, a încercat să folosească sunete diferite, interesându-se în particular în dance şi techno. Piesele produse de către Tricky şi Howie B. erau inspirate de electronica şi trip-hop. Albumul a fost urmat de o compilaţie remix întitulată „Telegram”. Şase single-uri au fost lansate cu scopul de a promova albumul: „Army of Me” (Armata mea), „Isobel”, „It's Oh So Quiet” (E oh aşa tăcut), „Hyperballad” (Hiperbaladă), „Possibly Maybe” (Pesemne poate) şi „I Miss You” (Mi-e dor de tine).
[modifică] Dezvoltarea muzicală
„Homogenic”, cel de-al treilea album al lui Björk, a fost lansat în 1997. Artista a coborât imaginea sa de „zână”, cultivată pe albumele anterioare. În afară de Howie B., cu cine Björk a deja colaborat, Mark Bell din LFO şi Eumir Deodato i-au ajutat cu producerea pieselor. „Homogenic” a fost primul album conceptual al artistei şi este recunoscut ca unul dintre cele mai experimentale şi extravertite ale ei până acum.
S-a produs videoclipuri pentru fiecare single de la „Homogenic” — „Jóga”, „Bachelorette” (Celibatară), „Hunter” (Vânător), „Alarm Call” (Semnal de alertare) şi „All Is Full of Love” (Totul este plin de iubire). Videoclipul lui „Bachelorette” a fost regizat de Michel Gondry, colaboratorul frecvent al lui Björk, iar cel al lui „All Is Full of Love” – de Chris Cunningham, care a regizat şi videoclipul Madonnei „Frozen”. Single-ul acesta a fost şi cel prim single lansat pe DVD în Statele Unite, ce a început o modă de adăugare a discului DVD şi altor multimedii pentru single-uri.
Într-un interviu dat revistei Spin, Thom Yorke, vocalistul formaţiei Radiohead, a zis că „Unravel”, unul dintre cântecuri din albumul acesta, este piesa lui cea mai favorită. În 2007 Radiohead a reinterpretat acest cântec în timpul webcast-ului.
Albumul a obţinut statutul de aur în Statele Unite în 2001 şi de platină în 2006.
În 2000, Björk a interpretat rolul Selmei, muncitoarei orbe de fabrică, în dramă muzicală „Dansând cu Noaptea” lui Lars Von Trier şi a pregătit coloana sonoră pentru acest film, întitulată „Selmasongs”.
Albumul „Vespertine” a fost lansat în 2001. A înfăţişat părţi orchestrale, coruri, vocal tăcut şi teme personale şi vulnerabile. Björk a colaborat cu producători de muzică experimentală Matmos şi DJ Thomas Knak şi cu harpistă Zeena Parkins în timpul producerii albumului. Surse pentru versuri includ piesele poetului american E. E. Cummings, ale regizorului independent american Harmony Korine şi ale dramaturgei engleze Sarah Kane.
[modifică] Discografie
[modifică] The Sugarcubes
- Life's Too Good (1988)
- Here Today, Tomorrow, Next Week! (1989)
- Stick Around for Joy (1992)
[modifică] Albume de studio solo
- Björk (1977)
- Debut (1993)
- Post (1995)
- Homogenic (1997)
- Selmasongs (2000)
- Vespertine (2001)
- Medúlla (2004)
- Drawing Restraint 9 (2005)
- Volta (2007)
