Bridge

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Bridge (dezambiguizare).
Cutie pentru licitație la bridge (bidding box) și o mînă cu 13 cărți

Bridge este un joc de cărți între patru jucători. Se joacă cu un pachet întreg de cărți împărțite egal între jucători, care alcătuiesc două perechi adverse numite axe. Jucătorii aflați pe două laturi opuse ale mesei de joc constituie o pereche, de unde, probabil, denumirea de „bridge” (tradus din limba engleză cuvântul Bridge înseamnă pod).

Istoric[modificare | modificare sursă]

Varianta actuală a jocului de Bridge este Kontrakt-Bridge, (în engleză Contract-Bridge) care a evoluat în mai multe etape din Whist. Variante anterioare abandonate azi au fost Auction-Bridge și Bridge-Plafond.

Regulile utlizate în prezent au fost definitivate de miliardarul american Harold Stirling Vanderbilt. O contribuție importantă la stabilirea principiilor moderne ale jocului a avut jucătorul american Ely Culbertson în deceniul patru al secolului XX.

Reguli[modificare | modificare sursă]

Jocul se desfășoară pînă cînd una dintre axe cîștigă două manșe din trei. Un joc de două sau trei manșe (scor 2-0 sau 2-1 la manșe) se numește rober. O manșă e cîștigată cînd o axă realizează 100 de puncte din contracte licitate. Levatele suplimentare nelicitate se punctează, dar nu se iau în calcul pentru îndeplinirea manșei. Amenzile pentru nerealizarea contractelor se înscriu axei adverse dar nu contează la calculul manșei acesteia. O manșă poate fi realizată din mai multe jocuri cu scoruri numite „mărci parțiale” (de exemplu: 2 pici în primul joc și 3 cupe în al doilea: 2 x 30 + 3 x 30 = 150 puncte > 100).

Jocul are două părți: prima în care se licitează, în care perechile, printr-un limbaj codificat, își propun, cu cărțile de care dispun, să realizeze un anumit contract și a doua parte în care se desfășoară jocul propriu-zis, adică jocul de levată, în care perechea contractantă încearcă să-și realizeze contractul, iar „flancul” încearcă să-l împiedice. Fiind 52 de cărți împărțite egal între patru jucători, în joc sînt 13 mîini sau „levate”. O axă poate de pildă să ia 8 levate din cele 13, înseamnă că în mod necesar axa adversă ia doar 5.

Cîștigătorul licitației devine „declarant”, iar partenerul său „mort”, în engleză „dummie”. Mortul etalează pe masă cărțile sale care devin vizibile pentru partener și adversari. În jocul de levată, declarantul manevrează și cărțile sale și pe ale „mortului” iar axa adversă (flancurile) fiecare pe ale sale.

Contractul poate fi jucat în una dintre cele cinci denominații (numite uzual „culori”): trefla, caro, cupa, pica și fără atu. La jocul cu atu, culoarea stabilită ca atu poate cîștiga levata dacă „taie” o culoare jucată de adversari, cu condiția ca jucătorul care taie să nu mai dețină culoarea cerută.

Licitația constă din anunțuri pe o denominație la un anumit nivel, de exemplu "1 cupa", "3 trefle", "5 fără atu" și trei anunțuri fără denominație și fără nivel: Pas, Contra, Recontra. Anunțurile „contra” și „recontra” conduc la mărirea amenzii în caz de nerealizarea contractului, dar măresc și primele în caz de realizare a acestuia. La competiții, licitația nu se face verbal ci prin prezentarea unor cartoane dintr-o cutie care conține toate anunțurile posibile (bidding box).

Se poate juca în partidă liberă, adică de către numai patru jucători la o singură masă, sau în competiție, la mai multe mese, pentru a se putea confrunta oricât de mulți jucători (perechi). În acest ultim caz, la toate mesele, pachetele de cărți sunt împărțite identic - de unde numele de "duplicat", excluzându-se astfel în cea mai mare parte norocul. Jocul se practică în familie (partide libere) sau în cluburi organizate (în general, competiții).

Se poate juca pe echipe formate din cîte două axe. În acest caz, după un număr de done cărțile se schimbă între mese, fiind puse în acest scop în „etuiuri”, astfel că aceeași donă e jucată de ambele axe ale unei echipe, dar pe orientări diferite (una cu cărțile de pe N-S, a doua cu cărțile de pe E-V). Punctajul rezultă prin compararea rezultatelor.


Punctaj[modificare | modificare sursă]

Denominațiile sunt punctate astfel:

  • trefla și caroul, numite culori minore, câte 20 de puncte fiecare
  • cupa și pica, numite culori majore, câte 30 de puncte fiecare
  • fără atu, primul primește 40 de puncte și fiecare următor valorează câte 30 de puncte.

Contractul jucat, dacă este realizat, primește puncte bonus, în funcție de nivelul la care se joacă:

  • marca parțială: 50 de puncte
  • manșa: nevulnerabil 300, vulnerabil 500
  • micul șlem: nevulnerabil 500, vulnerabil 750
  • marele șlem: nevulnerabil 1000, vulnerabil 1500

Detalii statistice[modificare | modificare sursă]

Cele 52 de cărți pot fi împărțite la cei patru jucători în 635.013.559.600 moduri.[1]

Distribuția culorilor în această "mână" se poate face în 39 de moduri, dintre care cele mai probabile sunt:

Distribuție 4-4-3-2 5-3-3-2 5-4-3-1 5-4-2-2 4-3-3-3 6-3-2-2 6-4-2-1 6-3-3-1 5-5-2-1 4-4-4-1
Probabilitate 21,55% 15,52% 12,93% 10,58% 10,54% 5,64% 4,7% 3,45% 3,17% 2,99%

Daca aceste distribuții sunt clasificate în funcție de numărul de "culori" preponderente, se disting 4 cazuri:

  • mână echilibrată (4-3-3-3, 4-4-3-2, 5-3-3-2) -- 47,61%
  • mână bi-coloră (5-4-2-2, 5-4-3-1, 5-5-2-1, 5-5-3-0, 6-5-1-1, 6-5-2-0, 6-6-1-0, 7-6-0-0) -- 29,02%
  • mână mono-coloră -- 19,15%
  • mână tri-coloră (4-4-4-1, 5-4-4-0) -- 4,23%

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ The Official ACBL Encyclopedia of Bridge– December 16, 2011 by Brent Manley (Editor)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Coriolan Neamțu Bridge competițional, București: Editura Stadion, 1972
  • Vlad Racoviceanu Bridge - Jocul declarantului, București: Editura Stadion, 1973
  • Nicu Kantar & Dan Dimitrescu Bridge - Convenții și sisteme moderne de licitație, București: Editura pentru turism, 1974
  • Nicu Kantar & Dan Dimitrescu Bridge. Convenții moderne, București: Editura Sport-turism, 1976
  • Dan Nicolescu Bridge, Editura Stadion, 1971
  • Coriolan Neamțu Bridge de la A la Z, București, Editura Recif, 2001
  • Horia Gârbea Bridge în 41 de povestiri vesele, București, Editura Tritonic, 2005

Legături externe[modificare | modificare sursă]