Papagal de mare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Papagal de mareAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Atlantic Puffin.jpg
Fratercula arctica
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Charadriiformes
Familie: Alcidae
Gen: Fratercula
Specie: 'arctica'
Nume binomial
''Fratercula arctica''
Linnaeus, 1758
Distribuția papagalilor de mare în lume

Distribuția papagalilor de mare în lume

Papagalul de mare este o pasăre din familia Alcidae. Cu înfățișarea sa bondoacă, papagalul de mare pare să fie fratele mai mic al pinguinilor. În realitate însă, nu este rudă cu aceștia, ci un reprezentant al unei familii diferite, Alcidae. Ciocul viu colorat reprezintă semnul cel mai evident de recunoaștere al papagalului de mare. Acesta este de fapt „costumul său de nuntă”, pe care-l îmbracă doar în perioada de împerechere. Deși pe mal lasă impresia unui animal neajutorat, s-a adaptat foarte bine la viața din vecinătatea mării. În timpul „zborului” subacvatic își folosesc aripile drept înotătoare.

Habitat[modificare | modificare sursă]

Ritualul de împerechere al papagalului de mare

Papagalul de mare se lasă cel mai adesea purtat de valuri, asemeni unui dop de plută, în mările Polului Nord și ale Oceanului Atlantic, la mai multe sute de kilomentri de uscat. Atunci îi putem întâlni îndeosebi, singuri sau în perechi. Odată cu venirea primăverii însă, sosesc cu sutele la malul mării pentru depunerea ouălor. Își sapă cuibul deaupra stâncilor, pe pantele acoperite de vegetație, dar pot fi întâlniți și la baza stâncilor abrupte, sub grohotișuri.

Mod de hrănire[modificare | modificare sursă]

În lunile de vară, între locurile de clocit și bancurile de pești, papagalii de mare formează în aer o adevărată aglomerare. Succesul clocitului depinde de distanța ce trebuie parcursă pentru procurarea hranei pentru ei înșiși precum și pentru puii flămânzi. Papagalul de mare se scufundă cu o viteză uimitoare în căutarea hranei sale preferate, anghila de nisip. Își folosește aripile drept motor de propulsie, pentru a ajunge din urmă bancul uriaș de pești.

Reproducere[modificare | modificare sursă]

Ou de papagal de mare

La întoarcerea păsărilor, în perioada martie-aprilie, în apropierea cursurilor de apă se produce o adevărată aglomerare de papagali de mare. Aici are loc, între perechi, ceremonia curtării (își freacă ciocurile unul de altul), după care are loc împerecherea și abia apoi revin pe mal să-și ocupe locul obișnuit de clocit. Perechile tinere trebuie acum să-și sape locul de clocit, deși dacă există posibilitatea, mai degrabă vor ocupa o vizuină de iepure. Legătura dintre membrii unei perechi durează de obicei toată viața. Chiar dacă nu-și petrec împreună tot timpul anului, în fiecare an se întâlnesc din nou la cuib. Femelele depun singurul ou într-o „cameră” de clocit aflată la capătul unui tunel de doi metri, acesta va fi clocit de ambii parteneri, cu rândul. Când puiul iese din ou, părinții își împart și responsabilitățile de procurare a hranei. O parte din pui cad pradă pescărușilor. Puiul de papagal de mare părăsește cuibul noaptea, se dă jos de pe stâncă sau pur și simplu se aruncă în apă. La această vârstă încă nu știe să zboare, așa că încearcă să înoate cât mai departe de pescăruși, înainte de răsăritul soarelui. După ce și-a părăsit locuința, trebuie să învețe să zboare și să-și procure hrana. În anul următor tânăra pasăre revine în colonie, deși abia după 4-5 luni va cloci pentru prima oară.

Știați că...[modificare | modificare sursă]

  • Papagalul de mare își unge penele cu secreția uleioasă a glandei uropigiene de la baza cloacei, devenind astfel impermeabil la apă.
  • Sub apă papagalul de mare elimină aerul dintre pene, arătând de parcă ar înota într-o bulă argintie de aer.
  • Papagalul de mare este o pasăre curioasă, se uită cu plăcere în cuiburile tovarășilor săi de specie.
  • Sunetele caracteristice emise de acesta sunt un „arrho” mormăit și un „oarr” zumzăit.
  • Papagalii de mare pot înota și zbura foarte repede, însă datorită picioarelor poziționate mult posterior nu aterizează prea elegant, ajungând la destinație pe burtă.
  • În trecut, pe insula St. Kilda din Oceanul Atlantic, carnea lor era folosită pentru a da gust păsatului de ovăz.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Papagal de mare