Halldór Laxness

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Titlul acestui articol este un nume islandez; al doilea nume este un nume patronimic sau un nume matronimic, nu un nume de familie; la această persoană se referă în mod corespunzător prin numele dat Halldór.
Halldór Kiljan Laxness Nobel prize medal.svg
Halldór Kiljan Laxness 1955.jpg
Halldór Laxness în 1955
Naștere 23 aprilie 1902
Reykjavik, Islanda
Deces 8 februarie 1998 (95 de ani)
Reykjavik, Islanda
Ocupație romancier
Naționalitate islandez Islanda
Activitatea literară
Specie literară roman
Note
Premiul Nobel pentru Literatură, 1955
Medalia Premiului Nobel

islandeză ˈhaltour ˈcʰɪljan ˈlaxsnɛs (născut Halldór Guðjónsson) (23 aprilie 19028 februarie 1998) a fost un scriitor islandez din secolul 20. De-a lungul carierei sale Laxness a scris poezii, articole pentru ziare, piese de teatru, cărți de călătorii, povestiri, și romane. A fost profund influențat de scriitori precem August Strindberg, Sigmund Freud, Sinclair Lewis, Upton Sinclair, Bertolt Brecht și Ernest Hemingway.[1] Este singurul islandez care a câștigat un Premiu Nobel (pentru literatură în 1955).

Motivația Juriului Nobel[modificare | modificare sursă]

"...pentru via sa forță etică ce a reînnoit marea artă narativă a Islandei" [2] .

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Halldór Laxness de Einar Hákonarson, 1984

S-a născut sub numele de Halldór Guðjónsson (dupa tradiția patronimicii islandeze) la Reykjavik la 23 aprilie 1902 ca fiu al lui Guðjón Helgason si al lui Sigríður Halldórsdóttir. După ce a petrecut primii săi ani în capitala Islandei, în 1905 s-a mutat cu familia la Laxnes, lângă Mosfellsbær, o zona rurală imediat la nord de Reykjavik. De mic copil a început să citească literatură și să scrie povestiri. La 14 ani i-a apărut cel dintâi articol în ziarul Morgunblaðið, sub semnătura H.G.

Halldór Guðjónsson va adopta pseudonimul Laxness după denumirea locului în care se afla ferma părintească. De condiție socială modestă, el va fi nevoit să exercite diferite meserii înainte de a se putea consacra adevăratei sale vocații, cea literară; avatarurile însă îl vor ajuta să-și lărgească orizontul de cunoaștere a vieții și vor adânci realismul viziunii sale. Debutează la 17 ani.

Trăiește câtva timp o criză de misticism, în care sub aspect literar suferă pe rând, influența lui Strindberg, a filosofiei și expresionismului german, a suprarealismului și a lui Joyce. La 21 ani se convertește la catolicism și își adaugă prenumele Kiljan in cinstea sfântului irlandez Kiljan. Studiază teologia în Italia, apoi la mănăstirea Clairvaux. Lecturile sale din suprarealisti și din Marcel Proust i-au influențat primul sau roman mai însemnat, „Marele țesător din Cașmir”. Călător pasionat, vizitează Italia, țările scandinave, Franța, Germania , SUA și de două ori în URSS (în 1932 și 1938). În vremea călătoriilor sale în SUA și Canada, leagă o strânsă prietenie cu scriitorul Upton Sinclair. Impresionat negativ de racilele societății capitaliste așa cum le constată în America de Nord, se îndepărtează de ideologia religioasă și devine captivat de tezele comuniste. Întors în Islanda, se căsătorește în 1930. A divorțat însă după 6 ani, în 1936. Se va recăsători la 43 ani, în 1945, cu o tânără de 21 ani.

Trei mari cicluri cuprind operele sale cele mai de seamă: Salka Valka (1931 - 1932), în care preocupările sociale sunt evidențiate în urmărirea evoluției unei tinere muncitoare; Oameni independenți (1934 -1935), care transpune literar lupta eroică a țărănimii islandeze; în sfârșit, ciclul care-i va aduce gloria, apărut între anii 1937 și 1940, tetralogia Saga despre poetul Olafur Karason Lyosvikijur, reflectare destul de transparentă a epocii hitleriste.

Prin toate aceste romane, Halldór Laxness se impune ca un scriitor situat pe poziții democratice, progresiste, ceea ce-i atrage critici violente din partea cercurilor reacționare internaționale. Între 1940 și 1945 apare trilogia cuprinzând Clopotul din Islanda care îl consacră definitiv și este considerată capodopera sa.

Membru în Consiliul Mondial al Păcii, laureat al Premiului Internațional pentru Pace, scriitorul umanist, patriot și democrat își va vedea încununată cariera literară prin decernarea, în 1955, a Premiului Nobel pentru literatură.

A murit la 8 februarie 1998 la Gljúfrasteinn lângă Mosfellsbær, într-un stabiliment pentru bătrâni invalidați, în ultimii ani fiind bolnav de boala Alzheimer.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Marele țesător din Cașmir - 1927
  • Cartea poporului - (Alþýðubókin, 1929)
  • Salka Valka - 1931 -1932
  • Oameni independenți: saga eroică (Sjálfstætt fólk, 1934-1935)
  • O zi de călătorie pe munți - (Dagleið á fjöllum, 1937
  • Castelul din Sommerland - 1938
  • Lumina lumii - (Heimsljós, 1939)
  • Casa poetului - (Húss skáldsins, 1939)
  • Frumusețea cerului - 1940
  • Trilogia Clopotul din Islanda (1943-1946)
  • Pârjol în Copenhaga - (Eldur i Kaupinhafn, 1946)
  • Stațiunea atomică (1948).

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • O întâmplare la Rejkjavik, traducere Tatiana Berindei, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1955;
  • Clopotul din Islanda, traducere Mihai Isbăsescu, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1956;
  • Stațiunea atomică, traducere Radu Popescu și Ada Chirilă, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1956;
  • Sub ghețar, traducere Crenguța Napristoc, București, Editura Niculescu, 2006.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Guðmundsson, pp. 49, 117, 149, 238, 294
  2. ^ Laureații Premiului Nobel pentru Literatură - Almanah "Contemporanul", 1983 , pag 363

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Halldór Laxness