Riolit
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Riolitul este o rocă vulcanică formată din cuarţ, feldspat potasic, oligoclaz şi biotit. Compoziţia sa mineralogică şi chimică corespunde granitului. Este denumit şi liparit, fiind o rocă magmatică sau metamorfică compusă în cea mai mare parte din cuarţ, cu densitatea sub 3 g/cm³. Denumirea veche a riolitului era de cuarţ porfiric.
Cuprins |
[modifică] Compoziţie
Conţinutul în cuarţ al riolitului oscilează între 20 şi 60 %, plagioclaz între 35 şi 80 % şi feldspat alcalin între 15 şi 65 % (plagioclazul şi feldspatul alcalin aparţin de grupa feldspaţilor). Riolitul mai poate conţine biotit şi amfiboli. În mod normal riolitul are o structură porfirică (se pot vedea clar granulele de minerale) cu dominanţa cuarţului şi feldspatului, structura granulară găsindu-se într-o masă amorfă sticloasă sau microcristalină.
[modifică] Formare
Riolitul se formează în straturile profunde ale pământului, unde are loc o răcire lentă a magmei vulcanice. Răcirea lentă permite o formare de cristale mari în masa rocii. În cazul unei erupţii vulcanice ulterioare, restul de magmă fluidă ajunge la suprafaţă unde urmează un proces rapid de răcire, prin formare de microcristale, care alcătuiesc aşa-numita masă de bază a riolitului, în care se poate vedea structura porfirică de minerale mai mari formate anterior.
[modifică] Răspândire
- în Germania:
- Pădurea Turingiei,
- Sachsen partea nordică
- Sachsen-Anhalt la nord de Halle
- Munţii Pădurea Neagră
- Eppan (ital. Appiano sulla Strada del Vino)
- în alte ţări:
- Vogesen, Franţa de est
- Islanda
- Rocky Mountains SUA
- Anzii Cordilieri, America de Sud
- Noua Zeelandă unde se află cei mai noi vulcani cu riolit
[modifică] Utilizare
- piatră de pavare a drumurilor,
- piatră de construcţie, calea ferată
- măcinat în mori, folosit ca nisip sau pietriş
- ca piatră decorativă
[modifică] Vezi şi
|
||||||||||||||
