Uniunea Tineretului Comunist

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Stema Uniunii Tineretului Comunist

Uniunea Tineretului Comunist (cunoscută și prin acronim U.T.C.) a fost organizația de tineret a Partidului Comunist Român. În timpul Republicii Populare Române, s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (acronim U.T.M.).

Întemeiată în anul 1922. În anul 1966 număra 2.250.000 de membri, adică 11,78% din populația României. Printre conducătorii UTC-ului în anii dictaturii comuniste au fost Nicu Ceaușescu și Ion Traian Ștefănescu.

Uniunea Tineretului Comunist a funcționat ascunsă, de la fondarea ei, la Conferința generală a tineretului socialist organizată în 19-20 martie 1922, și până în 1924, când a fost interzisă alături de Partidul Comunist Român. Această facțiune de ordin secundar a Internaționalei Comuniste a Tinerilor a revenit în forță după 23 august 1944. Sprijinită de armata sovietică, această organizație de tineret a crescut repede. La o întâlnire de grad înalt a membrilor Partidului Comunist Român din 25-27 aprilie 1945, Iosif Rangheț, șeful secției organizatorice a P.C.R. a estimat numărul de membri ai U.T.C., ca ajungând la cifra de 62,925 membri (p.109). Primul secretar general al U.T.C. a fost Nicolae Ceaușescu, care a ocupat această funcție din 23 august 1944 până în iunie 1945.

Această organizație s-a dezvoltat ulterior împreună cu Partidul Muncitoresc Român, abreviat P.M.R., care a supus populația română la ideologia stalinist-comunistă, promovată de Uniunea Sovietică. Pentru a scăpa de tinerii care nu acceptau sistemul comunist, împiedicând sporirea numărului de membri ai UTM respectiv PMR, statul român a început o serie de arestări și concentrări în lagăre a anumitor categorii sociale. Începând cu anul 1945, toți participanții la manifestații anticomuniste au fost arestați. Membri ai organizațiilor de tineret ale partidelor istorice precum Partidul Național Liberal sau Partidul Național Țărănesc, ori partizani ai fostei Gărzi de Fier considerați a fi legionari au fost judecați abuziv și încarcerați, fiind condamnați la muncă silnică pe durate mari de timp sau la închisoare pe viață. În puține cazuri au fost condamnați la moarte. Aceștia au intrat ulterior într-un circuit de reeducare, în penitenciare precum Pitești sau Gherla.

Reforma educațională, menită să implementeze tinerilor români valorile ideologice comuniste a debutat pe 3 august 1948. Principala tendință în România era de a se copia în totalitate modelul sovietic, implementat de Iosif Stalin. Liderii de la București au introdus astfel în sistemul educațional principiile marxist-leniniste. Comsomol, organizația de tineret a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a recomandat formarea unei organizații de tineret separată de PMR. La 19-21 martie 1949 apărea Uniunea Tineretului Muncitoresc, UTM.

După ce această organizație a fost creată, liderii PMR au cerut verificarea atentă a tuturor membrilor, atât din partidul propriu-zis, cât și din organizația de tineret. După procesul de verificare, aproximativ 34.000 de membri au fost excluși, fiind clasificați drept chiaburi, foști legionari, foști membri în partide democratice, membri ai unor culte religioase (exceptând religia ortodoxă, agreată tacit de către conducerea PMR) sau din alte cauze. Epurări au mai avut loc cu alte prilejuri, după toate acestea, UTM numărând aproximativ 650.000 membri. Lotul Pauker-Luca-Georgescu, în special Vasile Luca, a fost acuzat în repetate rânduri de introducerea în structurile PMR și UTM a diverși diversioniști și non-comuniști.

De cele mai multe ori, eliminarea unui membru al UTM însemna pentru acesta excluderea de la viața socială, prin urmare era marginalizat atât din punct de vedere social, cât și profesional. Excluderea din partid era urmată de cele mai multe ori de un proces și o pedeapsă vehementă. Pe de cealaltă parte, accederea în UTM conferea unui om instrumentele necesare pentru a urca pe ierarhia socială, deschizând uși spre diverse posturi în administrație, învățământ, armată, poliție etc. Numărul tinerilor înscriși în UTM a crescut treptat, de la 20% în 1950, la marea majoritate în anii 1980. UTM a fost deschisă țărănimii încă de la început, însă membri proveniți din această pătură socială au fost loviți drastic de epurările din anii 1950. Între victimele primelor epurări politice de acest fel, peste 40% dintre cei vizați au fost țărani. Acest lucru a făcut ca, deși UTM era o organizație ce se dorea a fi promotorul tineretului în special din mediul rural, ea să nu fie reprezentativă pentru acest segment al populației, mai ales că ponderea populației rurale era undeva la aproximativ 75%. Totuși, începutul colectivizării a făcut ca necesitatea de membri ai UTM și PMR în localitățile rurale să crească.

Legături externe[modificare | modificare sursă]