Organizația Pionierilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Organizația Pionierilor
Înființare  Modificați la Wikidata
Locație  Modificați la Wikidata
Insigna Organizația Pionierilor

Organizația Pionierilor a fost o organizație comunistă a copiilor români de vârstă școlară (8-14 ani). Era precedată de apartenența la organizația Șoimilor Patriei și succedată de apartenența la Uniunea Tineretului Comunist.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Pionieri în uniforme

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial ia naștere organizația „Pionierii României”, pentru care a fost creată în 1945 revista „Înainte”. Doi ani mai târziu, în 1947, pionierii au fost încadrați în UAER - Uniunea Asociațiilor de Elevi din România[1]. Pe 30 aprilie 1949, într-o ședință festivă la care a participat toată conducerea de partid și stat, 500 de copii au rostit, în incinta Teatrului Giulești (pe-atunci Palatul Cultural Gh. Gheorghiu-Dej), angajamentul de pionier[2].

În perioada 1949-1966 mișcarea pionierească a fost subordonată Uniunii Tineretului Comunist. CC al PCR va adopta, la plenara din aprilie 1966, hotărârea: „Cu privire la îmbunătățirea activității Organizației Pionierilor”, prin care se stabilea ca aceasta să aibă organe de conducere proprii (consilii pionierești la diferite nivele, în frunte cu Consiliul Național al organizației). În luna noiembrie a aceluiași an, a avut loc prima conferință națională a Organizației Pionierilor, la care au fost adoptate principalele documente statutare: „Statutul unităților și detașamentelor de pionieri din Republica Socialistă România” și „Regulamentul Consiliilor Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România”.

În 1984, la aniversarea a 35 de ani de la crearea organizației, aceasta avea 2.695.000 membri[3].

Alte date[modificare | modificare sursă]

În Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România era foarte clar stipulat faptul că este o organizație revoluționară de masă a copiilor, uniunea tuturor detașamentelor și unităților de pionieri din Republica Socialistă România, care îi ajută pe pionieri să cunoască și să înțeleagă politica Partidului Comunist Român, îi mobilizează să participe, după puterile lor, la înfăptuirea acesteia. "Organizația Pionierilor educă școlarii în spiritul patriotismului socialist, al dragostei și devotamentului nemărginit față de poporul nostru, față de Republica Socialistă România, față de Partidul Comunist Român, ajută pe toți copiii să cunoască tradițiile și trecutul glorios de luptă ale poporului și ale clasei muncitoare pentru eliberare națională și socială, să îndrăgească frumusețile și bogățiile țării, le cultivă mândria patriotică pentru realizările obținute în construcția socialismului."[4]

Intrarea în cadrul organizației se făcea într-un cadru festiv, prin rostirea următorului angajament: „Eu, ...(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor.”

În conformitate cu prevederile Statutului Organizației Pionierilor, în cursul clasei a V-a pionierii rosteau și semnau „Legământul pionierului" cu următorul conținut:

„Voi învăța și voi munci pentru a deveni fiu de nădejde al patriei mele — Republica Socialistă România; voi fi credincios poporului și Partidului Comunist Român; voi respecta neabătut îndatoririle pionierești"[5]

Semnarea Legământului se realiza în „Carnetul de evidențiere a activității pionierului". Înainte de rostirea și semnarea Legământului pionierii respectivi erau antrenați la un program de pregătire în cadrul căruia erau ajutați să cunoască și înțeleagă politica internă și externă a partidului și statului român, obiectivele și sarcinile Organizației Pionierilor, conținutul Legămîntului și al Codului etic al pionierului etc. Rostirea și semnarea Legământului se realiza în fiecare an în cursul celui de-al ll-lea trimestru școlar, în 1-2 adunări destinate special acestui scop.[6]

La sfârșitul activităților, comandantul saluta și rostea deviza pionierului: „Pentru gloria poporului și înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului — înainte!" iar pionierii, aliniați, salutau și ei, răspunzând la unison: „Tot înainte!"[7]

Imnul (neoficial al) organizației era "Am cravata mea, sînt pionier".[8]

În orașele mari s-au constituit case ale pionierilor. La București Palatul Cotroceni a fost Palat al Pionierilor în perioada 1949-1976, iar în 1985 a fost inaugurată noua clădire a Palatului Pionierilor (astăzi Palatul Național al Copiilor).

Insigna „Meritul pionieresc”
Insigna „Pionier de frunte”
Insigna „Distincție pionier” (c. 1960)

Organizația Pionierilor acorda distincții individuale și colective. Cele individuale erau: tresele, titlurile „Pionier de frunte”, „Cutezătorul”, „Pionier fruntaș în munca patriotică”, „Meritul pionieresc” și insigne pe genuri de activitate. Cele colective constau în diplome cum ar fi: „Unitate fruntașă”, „Detașament fruntaș” și „Grupă fruntașă”.

Președinți ai Consiliului Național al Organizației Pionierilor[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Noi, in anul 2000..., Evenimentul Zilei, 24 septembrie 2005
  2. ^ Primii pionieri ai României, Adevarul, 16 apr 2009
  3. ^ Cutezătorii, nr. 17(864), 26 aprilie 1984
  4. ^ "Am cravata mea, sunt pionier!"
  5. ^ Ghidul pionierului, editat de Consiliul Național al organizației Pionierului.
  6. ^ Ghidul pionierului, editat de Consiliul Național al organizației Pionierului.
  7. ^ Ghidul pionierului, editat de Consiliul Național al organizației Pionierului.
  8. ^ Gabriela Crețu, Monica Iacob-Ridzi, Rareș Niculescu - pe vremea cînd nici nu visau la Bruxelles, Dilema veche, 6 aprilie 2008

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Imagini