Vasil Kolarov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vasil Kolarov
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Șumen, Danube Vilayet⁠(d), Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Sofia, Republica Populară Bulgaria Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMavzolei na Gheorgi Dimitrov[*][[Mavzolei na Gheorgi Dimitrov (Former tomb in Sofia, Bulgaria)|​]] ()
Cimitirul Central din Sofia[*] () Modificați la Wikidata
Cetățenie Bulgaria Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba bulgară[5]
limba rusă Modificați la Wikidata
37-mi ministăr-predsedatel na Bălgaria Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
GuvernPravitelstvo na Vasil Kolarov 2[*][[Pravitelstvo na Vasil Kolarov 2 |​]]
Precedat deVasil Kolarov
Succedat deValko Cervenkov[*]
În funcție
 – 
GuvernPravitelstvo na Vasil Kolarov 1[*][[Pravitelstvo na Vasil Kolarov 1 |​]]
Precedat deGheorghi Dimitrov
Succedat deVasil Kolarov
Deputat în Adunarea Națională a Bulgariei Modificați la Wikidata
Legislatură19 Obiknoveno Narodno săbranie[*][[19 Obiknoveno Narodno săbranie |​]]
Legislatură6 Veliko Narodno săbranie[*][[6 Veliko Narodno săbranie (Bulgarian legislature)|​]]
Legislatură20 Obiknoveno Narodno săbranie[*][[20 Obiknoveno Narodno săbranie |​]]
Legislatură18 Obiknoveno Narodno săbranie[*][[18 Obiknoveno Narodno săbranie |​]]
Legislatură17 Obiknoveno Narodno săbranie[*][[17 Obiknoveno Narodno săbranie |​]]
Legislatură16 Obiknoveno Narodno săbranie[*][[16 Obiknoveno Narodno săbranie |​]]
Legislatură26 Obiknoveno Narodno săbranie[*][[26 Obiknoveno Narodno săbranie (Bulgarian legislature)|​]]
Președinte al Bulgariei Modificați la Wikidata
Ministru de externe al Bulgariei Modificați la Wikidata

PremiiOrdinul Polonia Restituta în grad de mare cruce[*]
Partid politicБКП
Alma materUniversitatea din Geneva
université Paul-Cézanne - Aix-Marseille III[*][[université Paul-Cézanne - Aix-Marseille III (former French university founded in 1973, merged (and hence aboliished) in 2012 with Aix-Marseille I and Aix-Marseille II to form Aix-Marseille University)|​]]

Vasil Petrov Kolarov (în bulgară Васил Петров Коларов) (n. 16 iulie 1877, Șumen, Imperiul Otoman, astăzi în Bulgaria - d. 23 ianuarie 1950, Sofia) a fost un lider comunist și academician bulgar, care a îndeplinit funcțiile de scretar-general al Cominternului (1922-1924), președinte interimar (1946-1947) și prim-ministru al Bulgariei (1949-1950).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Kolarov s-a născut în orașul Șumen din Imperiul Otoman (astăzi în Bulgaria). După absolvirea Liceului la Varna, a lucrat ca profesor la Nicopole între anii 1895-1897, aderând la Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din Bulgaria (BWSDP). A studiat apoi dreptul la Aix-en-Provence (Franța) și Geneva. După absolvirea studiilor juridice în 1900, Kolarov a profesat ca avocat în orașul său natal și, din 1904, la Plovdiv. El a participat ca ofițer în rezervă (sublocotenent) la războaiele balcanice (1912-1913).[6]

După ruptura ideologică a BWSDP, Kolarov a rămas în aripa revoluționară redusă numeric a lui Dimitar Blagoev și a fost ales ulterior în Adunarea Națională (parlament) în 1913 și 1920. În acel timp, el s-a aflat printre conducătorii Partidului Comunist Bulgar, fiind ales în 1919 ca secretar al Comitetului Central și a condus delegația bulgară la Congresele al II-lea și al III-lea ale Cominternului în 1921 și 1922. Participant activ la Comintern, Kolarov a fost ales secretarul său general între anii 1922-1924, luând parte la congresele partidelor comuniste din Germania, Italia, Franța, Norvegia, Cehoslovacia, Mongolia etc.

În 1923, împreună cu Gheorghi Dimitrov, el a condus o revoltă populară comunistă împotriva guvernului condus de Aleksandar Tzankov. După eșuarea revoltei, a fugit în Iugoslavia și apoi în Austria, unde a organizat o agenție a PCB. La sfârșitul anului 1923, s-a întors în Uniunea Sovietică și s-a stabilit la Moscova. În timpul exilului său, a îndeplinit diverse posturi academice și politice în Uniunea Sovietică și în Comintern. După moartea lui Dimitar Blagoev în 1924, Vasil Kolarov a devenit conducătorul extern al Biroului Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar. După incendierea Reichstagului (1933), a fost înlocuit la conducere de către Gheorghi Dimitrov, care dobândise atunci o faimă internațională.

Kolarov a revenit în Bulgaria în 1945, în timpul ocupației țării de către Uniunea Sovietică, și a fost ales din nou în Adunarea Națională. În anul 1946, a fost reales. El a îndeplinit funcția de președinte al Adunării Naționale (15 decembrie 1945 - 8 decembrie 1947).

Vasil Kolarov a condus delegația bulgară la Conferința de Pace de la Paris în 1946. După răsturnarea monarhiei în Bulgaria la 15 septembrie 1946, Kolarov a devenit președinte al Președinției Provizorii a Bulgariei (15 septembrie 1946 - 7 noiembrie 1947), în perioada creșterii rolului politic al comuniștilor în țară și a servit ca șef al statului, înainte de adoptarea Constituției din 1947.

În perioada 11 iulie 1947 - 6 august 1949, a îndeplinit funcția de ministru de externe în guvernul condus de Gheorghi Dimitrov. Acesta a murit la 2 iulie 1949, iar Kolarov a fost desemnat la 20 iulie pentru a-l înlocui în funcție. El a îndeplinit funcția de prim-ministru până la moartea sa survenită câteva luni mai târziu. A murit la Sofia. Inițial a fost înmormântat în mausoleul lui Gheorghi Dimitrov, dar ulterior rămășițele sale pământești au fost mutate, în 1990, în Cimitirul Central din Sofia.

În onoarea lui Kolarov, în 1923, satul Spaski în regiunea Tomsk a Republicii Sovietice Socialiste Federative Ruse a primit numele său (Kolarovo).

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • Din Rusia bolșevică (1957)
  • Criza partidulului (1958)
  • Memorii, 1891-1924 (1968)

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Vasil Kolarov, SNAC, accesat în  
  2. ^ a b Wassil Petrow Kolarow, Brockhaus Enzyklopädie 
  3. ^ a b Vasil Kolarov, Autoritatea BnF 
  4. ^ a b Vasil Petrov Kolarov,Hrvatska enciklopedija[*][[Hrvatska enciklopedija (Croatian national encyclopedia)|​]] 
  5. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. ^ Dimitrova, Snezhana. Of Other Balkan Wars: Affective Worlds of Modern and Traditional (The Bulgarian Example). În: Perceptions: Journal of Foreign Affairs, Ankara, 2013, p. 48, note 7.

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Simeon al II-lea
Președinte al Președinției Provizorii a Bulgariei
15 septembrie 19469 decembrie 1947
Succesor:
Mincio Neicev
Predecesor:
Gheorghi Dimitrov
Prim-ministru al Bulgariei
20 iulie 194923 ianuarie 1950
Succesor:
Vulko Cervenkov