Gamal Abdel Nasser

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gamel Abdel Nasser
جمال عبد الناصر

Al doilea președinte al Egiptului
În funcție
23 iunie 1956 – 28 septembrie 1970
Precedat de Muhammad Naguib
Succedat de Anwar Sadat

Născut(ă) 15 ianuarie 1918(1918-01-15)
Alexandria
Decedat(ă) 28 septembrie 1970 (52 ani)
Cairo
Partid politic Militar / Uniunea socialistă arabă
Soție TahiaKazem

Gamel Abdel Nasser Gamal 'Abd al-Naser "Gamal Abdul Nasir"(in arabă "protector") جمال عبد الناصر n. 15 ianuarie 1918, [[Alexandria, Egipt|Alexandria] după unii în Sudan],; d. 28 septembrie 1970, Cairo) a fost ofițer și prim-ministru (1954-1956), președinte (1956-1970) și lider al Republicii Arabe Unite Egipt (1958-1961). A purtat două mari rǎzboaie cu Israelul în 1956 și în 1967.

Nasser în cel de-al doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]

În 1939 la scurt timp după ce a trecut examenul de bacalaureat, Nasser a servit armata în Sudan ca voluntar. În cursul războiului, Nasser și Anwar Sadat împreună cu un alt prieten Ally, au intrat în contact cu agenții Axei și au plănuit o înscenare de a coincide o ofensivă italiană care putea duce la îndepărtarea forțelor britanice din Egipt, dar planul nu a fost executat. Nasser a început să formeze un grup militar de ofițeri tineri la care s-au alăturat alți egiptieni naționaliști care deja au suportat câteva forme de revoluție.

Revoluție[modificare | modificare sursă]

La 23 iulie 1952 Nasser a plănuit lansarea loviturii de stat cu un grup de ofițeri și, în aceeași noapte, grupul de ofițeri au preluat controlul asupra puterii în toate clădirile guvernamentale, stațiile de radio, de poliție, și armată în Cairo. Corpul complotului Nasser l-au numit pe Muhammad Naguib președinte care era cunoscut în Egipt ca eroul din 1948 în războiul Arabo Israelian. Noul guvern instalat imediat a fost recunoscut de Regatul Unit cu o condiție, de a se respecta propietatea cetățeniilor britanici din Egipt, altfel Regatul Unit nu îl va recunoaște și va interveni, Nasser și complotul revoluționar au permis ca Statele Unite ale Americii să-i dea adăpost regelui Farouk și întregii sale familii, fară umilitate ci cu onoare. După asumarea puterii, Nasser iși formează guvernul de "ofițeri liberi" egiptean, Ali Maher devine prim-ministru, iar ""ofițeri liberi"" complotul Nasser au constituit adevărata putere în Egipt cu Neguib ca Șeful statului, iar Nasser Vice șef al statului, deoarece consiliul revolutionar avea deja o ideologie puternică, l-au demisionat prin forță pe Ali Maher în 7 decembrie 1952. (ca acesta a refuzat să suporte reformile în lege), iar Naguib și-a asumat deplina putere asupra conducerii ca noul prim-ministru.

Conflict cu Naguib[modificare | modificare sursă]

În iunie 1953, Naguib anunță în mod oficial desființarea monarhiei și s-a proclamat ca președintele Egiptului, Naguib și Nasser intră în conflict. Pe 23 februarie 1954 Naguib demisionează din ambele posturi ca președinte și prim-ministru.

Comandamentul consiliului revoluționar l-a proclamat pe Nasser ca prim ministru, iar Naguib a fost pus în arest la domiciliu. Comandamentul consiliului revoluționar a dialogat cu Naguib, și o mare parte din cetățeni au demonstrat în favoarea lui Naguib, rezultatul acestei demonstrații, consiliul i-a permis lui Naguib de a se întoarce ca președinte, și să se indroducă noi alegeri libere, pentru un nou prim-ministru și un nou președinte, eventual Nasser a preluat ambele puteri.

Nasser nu și-a pierdut timpul și imediat în octombrie 1954 l-a scos cu forța pe Naguib din funcție, Nasser s-a proclamat dictatorul militar al Egiptului. Nasser a ramas conducătorul Egiptului vreme de 15 ani.


Gamal-002.jpg

Canalul Suez[modificare | modificare sursă]

Imediat după ce Nasser a devenit șeful statului, a semnat un contract cu Regatul Unit, permisiunea ai uniformele militare britanice să stea în Suez și forțe civile, această perioadă i-a dat Egiptului întreaga independență, și a luat sfărșit tensiunea între Egipt și Regatul Unit. Nasser a cerut în schimb un ajutor financiar de 40 de milioane de dolari pentru dezvoltare, de la americani și britanici.

În 1955 Nasser a primit 40-60 de milioane de dolari pentru construcția Aswan. Nasser în 26 iulie 1955 anunță naționalizarea Canalului de Suez Josip Broz Tito și Jawaharlal Nehru ii previne pe Nasser că naționalizarea canalului va provoca occidentul, vor fi reacții grave, totuși Nasser era convins ca Regatul Unit nu va interveni militar, și era anunțat că este foarte posibil ca Israelui să reactioneze. Consiliul de securitate al S.U.A a adoptat rezoluția lui Nasser, iar Nasser era deja sigur că Suezul nu va fi invadat.

Nasser a greșit deoarece la 29 octombrie forțele militare al Israelului au intrat in peninsula Sinai, iar la 31 octombrie forțele britanice și franceze au intrat în zona canalului de Suez, Dwight Eisenhower și guvernul american a cerut retragerea celor trei țări, la 5 noembrie 1956, U.R.S.S au dat un ultimatum retragerii trupelor străine.

Relația de prietenie cu Uniunea Sovietică[modificare | modificare sursă]

După criza legată de Canalul Suez, Egiptul s-a eliberat de presiunile occidentului imperialist și a avut o relație politică strânsă cu Uniunea Sovietică care a aprobat o investiție de circa o treime din costul barajului Aswan. Sute de tehnicieni sovietici au luat parte la această construcție. Construcția începe la 1 ianuarie 1960 și a fost completată în 1970. Barajul Aswan, numit Lacul Nasser în onoarea lui Nasser, a produs putere electrică de 2.1 gigawati.

Aswanul nu a fost unicul rezultat al acestei relații dintre Egipt și U.R.S.S. Sub influența sovietică, Nasser a introdus în Egipt sistemul de economie socialist. Nasser a fost decorat cu Ordinul Lenin.

Nasser și războiul[modificare | modificare sursă]

Cu trei ani înainte de moartea sa în 1967, Nasser a intrat în conflict cu Israelul, cea ce a dus la Războiul de șase zile. După înfrângerea suferită de Egipt, Nasser a demisionat, dar a fost rechemat de populația egipteană în mod masiv și a continuat în această funcție pînă la decesul său.

Nasser a murit de infarct la 27 septembrie 1970, la Cairo, la o conferință cu liderii arabi despre masacrul din Iordania, unde au foști uciși mii de palestinieni, operațiune numită "Septembrie Negru din Iordania".