Ronald Reagan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pagina „Reagan” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Reagan (dezambiguizare).
Ronald Reagan
Official Portrait of President Reagan 1981.jpg
Ronald Reagan
Date personale
Nume la naștere Ronald Wilson Reagan Modificați la Wikidata
Născut [1][2] Modificați la Wikidata
Tampico[*], SUA Modificați la Wikidata
Decedat (93 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Bel Air[*], SUA[3] Modificați la Wikidata
Înmormântat Ronald Reagan Presidential Library[*] Modificați la Wikidata
Părinți Jack Reagan[*]
Nelle Wilson Reagan[*] Modificați la Wikidata
Frați și surori Neil Reagan[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Nancy Reagan ()
Jane Wyman () Modificați la Wikidata
Copii Maureen Reagan[*]
Michael Reagan[*]
Patti Davis[*]
Ron Reagan[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Religie Prezbiterianism Modificați la Wikidata
Ocupație actor de televiziune[*]
actor de film[*]
om politic
autobiograf[*]
character actor[*]
scenarist
soldat
actor
sindicalist[*]
prezentator de radio[*] Modificați la Wikidata
Al 40-lea președinte al Statelor Unite ale Americii Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat de Jimmy Carter
Succedat de George H. W. Bush
Al 33-lea guvernator al Californiei Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat de Pat Brown[*]
Succedat de Jerry Brown

Premii cetățean de onoare al orașului Berlin[*]
Ordinul Bath în grad de Mare Cruce[*]
Ordinul Vulturul Alb
Ordinul Leului Alb
Premiul Francis Boyer[*] ()
Medalia Prezidențială pentru Libertate[*] ()
Congressional Gold Medal[*]
California Hall of Fame[*]
Doublespeak Award[*]
Theodore Roosevelt Award[*]
Horatio Alger Award[*]
Partid politic Partidul Republican ()
Partidul Democrat (până în )
Alma mater Dixon High School[*]
Eureka College[*]
Semnătură
Ronald Reagan Signature2.svg
Prezență online

Ronald Wilson Reagan, cunoscut mai ales ca Ronald Reagan, (n. ,[1][2] Tampico[*], SUA – d. ,[1][2] Bel Air[*], SUA[3]) a fost cel de-al patruzecilea președinte al Statelor Unite ale Americii. Prin politica sa intransigentă în confruntarea cu Uniunea Sovietică în perioada războiului rece, a avut o contribuție hotărâtoare la prăbușirea imperiului comunist din răsăritul Europei și la afirmarea Statelor Unite ale Americii ca singura super-putere pentru următoarele două decenii.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Fiu al unui negustor ambulant de încălțăminte, Reagan a trebuit să recurgă la talentele sale sportive în jocul de "foot-ball" american pentru a-și putea finanța studiile universitare. În 1932 se licențiază în Științe Sociale și devine un apreciat cronicar sportiv la posturile de radio. În 1937 își începe cariera de actor de cinematograf în studiourile din Hollywood, interpretând diverse roluri, fără a depăși un nivel mediocru. În timpul celui de-al doilea război mondial este căpitan în "Air Force", deși nu va fi niciodată trimis să lupte, din cauza vederii slabe. La o lună după ce a ajuns la Fort Mason, este transferat la unitatea cinematografică a USAF, unde produce, locuind acasă, filme de antrenament și întărire a moralului soldaților[4]. Între anii 1947-1952 se angajează în politica profesională ca președinte al sindicatului actorilor din Hollywood, fiind remarcat pentru militantismul lui anticomunist; în această perioadă va fi recrutat de F.B.I. ca informator, cu codul “T-10”[5]. Interesul lui pentru politică este marcat, și dealtfel repede remarcat în cercul de cunoscuți, unul dintre ei spunând că “la el e suficient să apeși un buton, și suvoiul începe să curgă”[5]. Reagan va ține acasă discursuri politice oricui, chiar și invitaților care n-au nici un interes pentru subiect. Era așa obsedat cu lupta anticomunistă, că plictisea vorbind despre acest subiect peste tot, la studio dar și în reuniuni între amici. Doris Day spunea că “îți ținea lungi discursuri pe temele care îl pasionau”. Fosta lui soție (actrița Jane Wyman) zicea că “îl întrebi cât e ceasul, și-ți răspunde cum e făcut”; acasă, cu ocazia unui supeu, Reagan i-a relatat actriței Ann Sheridan un meci întreg de baseball pe care-l ascultase la radio; ajuns la repriza a 4-a, Wyman (soția lui) îi spune Ronnie, te rog oprește-te, pe Annie n-o interesează baseball-ul, fapt care nu l-a împiedicat pe Reagan să continue cu relatarea tuturor celor 9 reprize.[5]. În anul 1952 se căsătorește cu Nancy Davis, care-i va sta alături pentru tot restul vieții.

Reagan intră în mod activ în politică în 1954, când General Motors îi propune să țină o serie de conferințe în diversele fabrici ale concernului. Reagan își creează un important cerc de relații în lumea financiară și industrială, care, în 1964 îl determină să se consacre în mod exclusiv politicii. Participă la campania pentru alegerile prezidențiale, susținând candidatura reprezentantului republican Barry Goldwater. În 1966, Reagan candidează pentru funcția de guvernator al statului California, obținând o victorie zdrobitoare. Este reales în 1970.

Zece ani mai târziu, în 1980, Reagan este candidat al partidului republican în cursa pentru "Casa Albă". Obține victoria împotriva președintelui democrat, Jimmy Carter, în starea de spirit a electoratului american, influențată de capturarea ca ostateci a personalului ambasadei americane din Teheran (Iran). Acești ostateci au fost eliberați în timp ce Ronald Reagan presta jurământul de președinte pe Colina Capitoliului din Washington, la 20 ianuarie 1981. În ziua de 30 martie 1981, este rănit în urma unui atentat, în urma căruia va ramane cu hemotorax stâng pentru tot restul vieții. Se vindecă, dar starea sa de sănătate este permanent marcată de diverse afecțiuni în timpul anilor petrecuți la "Casa Albă".

Politica sa ca președinte al Statelor Unite este caracterizată de optimism și de încredere în calitățile poporului american. Pe plan economic, realizează cea mai mare reducere de impozite din istoria americană. În politica externă, se remarcă prin deciziile sale ferme, lipsite de compromisuri. În 1983 ordonă invazia Grenadei iar în 1986 bombardarea instalațiilor militare din Libia. Susține lupta de guerilă împotriva guvernului pro-castrist din Nicaragua și a mujahidinilor afgani în lupta lor contra ocupației sovietice.

Ronald W. Reagan în timpul unei întrevederi cu Mihail Gorbaciov

Încurajează Inițiativa de apărare strategică SDI (en:Strategic Defense Initiative), cunoscută (datorită concentrării asupra apărării spațiale împotriva rachetelor intercontinentale sovietice) sub expresia de "Războiul stelelor", în confruntarea cu Uniunea Sovietică, pe care o definește drept "Imperiul Răului" (Empire of Evil - Godless, Communists, Liars and Spies). În 1984, Reagan obține al doilea mandat prezidențial. Urmează ani caracterizați de înăsprire a "Războiului rece", în care timp - pe de altă parte - are mai multe întrevederi cu președintele sovietic, Mihail Gorbaciov, la Geneva, Reykjavik, Moscova și Washington, ajungând - până la urmă - la acordul istoric de eliminare a rachetelor cu rază medie de acțiune din Europa. În anchetarea scandalului provocat de vânzarea de arme guvernului din Iran, pentru finanțarea forțelor "Contras" din Nicaragua, Reagan rămâne indemn de orice culpă. Își încheie mandatul cu o popularitate în continuă creștere. Se retrage la reședința sa în California; în 1994 se anunță că suferă de boala Alzheimer. Din acest moment nu mai apare în public, starea sănătății lui se înrăutățește continuu, având nevoie de o îngrijire permanentă. Ronald W. Reagan moare la 5 iunie 2004, la Los Angeles, în vârstă de 93 de ani.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Ronald Reagan.

Articole biografice

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d "Ronald Reagan", Gemeinsame Normdatei, accesat la 9 aprilie 2014 
  2. ^ a b c d "Ronald Reagan", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  3. ^ a b http://www.encyclopedia.com/doc/1G2-3435000153.html  Missing or empty |title= (ajutor)
  4. ^ p. 596 în “Reagan's Midlife Crisis and the Turn to the Right”, Author(s): Betty Glad, Source: Political Psychology, Vol. 10, No. 4 (Dec., 1989), pp. 593-624), Published by: International Society of Political Psychology, Stable URL: http://www.jstor.org/stable/3791330
  5. ^ a b c p.600 în “Reagan's Midlife Crisis and the Turn to the Right”, Author(s): Betty Glad, Source: Political Psychology, Vol. 10, No. 4 (Dec., 1989), pp. 593-624), Published by: International Society of Political Psychology, Stable URL: http://www.jstor.org/stable/3791330