Constituția din 1965

Constituția din 1965 a fost una dintre constituțiile României, fiind adoptată la 21 august 1965. În cadrul acesteia, organul suprem al puterii de stat a Republicii Socialiste România este, în continuare, Marea Adunare Națională, unicul organ legiuitor. Prin legea nr.1 din 1974, care modifica constituția, a fost instituită funcția de președinte al R.S.R. Atribuțiile exercitate până atunci de Consiliul de Stat al României au revenit șefului statului. Constituția a fost modificată masiv în urma Revoluției din 1989 și a ieșit din vigoare în mod complet în anul 1991.

Nicolae Ceaușescu

Premisele adoptării Constituției din 1965

• Procesul de destalinizare
• Venirea la conducerea partidului unic a lui Nicolae Ceaușescu
• Schimbarea denumirii titulaturii țării în Republica Socialistă România.

Caracteristicile Constituției din 1965

• Prevede că forța conducătoare a întregii societăți este Partidul Comunist Român și că scopul tuturor oamenilor muncii este construirea societății socialiste.
• Guvernul își păstra numele de Consiliu de miniștri - organ suprem al administrației statului
• Tribunalele și procuratura rămâneau subordonate Partidului Comunist
• consfințea caracterul socialist și cooperatist al proprietății și al economiei
• Statul era proprietarul bogățiilor de orice natură ale subsolului, minelor, terenurilor, apelor, pădurilor, izvoarelor, fabricilor și uzinelor, intreprinderilor agricole și stațiunilor pentru mecanizare agricolă, a căilor de comunicație și mijloacelor de transport, al telecomunicațiilor și al fondului de clădiri și locuințe, al bazei instituțiilor social-culturale de stat
• reorganizarea teritorială și revenirea la județe, ca forme de administrație locală în loc de raioanele și regiunile de inspirație sovietică
• se introduce calitatea de munincipii pentru orașele mari
• a fost înființată funcția de președinte, la 28 martie 1974.

Prerogativele președintelui

Nicolae Ceaușescu și Richard Nixon

Bobu este decorat de Nicolae Ceaușescu

• Prezida Consiliul de Stat
• Reprezenta puterea de stat în relațiile interne și internaționale
• Era comandantul suprem al armatei și președintele Consiliului Apărării RSR
• prezida ședințele Consiliului de Miniștri
• stabilea măsurile de mare importanță ce priveau interesele țării, care urmau să fie supuse de către Marea Adunare Națională, spre consultarea poporului prin referendum
• numea și revoca la propunerea premierului, viceprim-miniștri, miniștri și președinții altor organe centrale ale administrației
• numea și revoca președinții și membrii Tribunalului Suprem
• conferea decorații
• încheia tratate internaționale
• stabilea rangurile misiunilor diplomatice
• proclama starea de război și de urgență
• emitea decrete prezidențiale și decizii.