SovRom

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Sovrom-urile, de multe ori SOVROM, au fost societăți mixte româno-sovietice înființate în 1945 în urma unui acord între România și Uniunea Sovietică, semnat la Moscova pe 8 mai 1945, cu scopul oficial de a gestiona recuperarea datoriilor României față de Uniunea Sovietică (vezi Tratatele de pace de la Paris, 1947). Sovrom-urile au funcționat până în 1956, când au fost dizolvate.

Aceste societăți mixte au devenit cunoscute cu numele de "sovromuri", termen asociat cu spolierea României de către URSS. Sovromurile au reprezentat cea mai durabilă și mai rentabilă formă de exploatare de către URSS a bunurilor generale din România, dar de fapt exploatarea la sânge a bogățiilor naturale ale țării și, în general, a economiei românești. [1]

Într-un memoriu adresat prim-ministrului de atunci, Petru Groza, academicianul Onisifor Ghibu califica înființarea societăților mixte româno-sovietice drept "un capitol al tragediei noastre de astăzi, camuflat sub firma prieteniei 'româno-sovietice' ". Cât despre activitatea lor, același Onisifor Ghibu considera că "sub acest nume benign, se duc în Rusia cele mai de seamă bogății de tot felul ale țării noastre, cu prețuri derizorii, în timp ce pe piețele noastre lipsesc cele mai necesare articole sau suntem nevoiți să le plătim înzecit mai mult decât plătesc pe ele sovietele". [2]

În toamna anului 1954, 12 din cele 16 întreprinderi Sovrom active în acel moment au fost desfiinţate, restul în următorii ani, până în 1956. Motivul lichidării a fost acela că sectorul socialist, de tip sovietic, era deja larg majoritar în economie. Pe 25 septembrie 1956, un comunicat din ziarul Pravda (reluat de Scânteia) anunţa cedarea către Republica Populară Română a părţii sovietice din Sovrom-uri[3].

Istoric[modificare | modificare sursă]

Tipuri[modificare | modificare sursă]

Câteva întreprinderi de tip Sovrom au fost următoarele

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Banu, p.123
  2. ^ Onisifor Ghibu, Chemare la judecata istoriei, București, 1992, vol I, pp. 102-103
  3. ^ Adrian Cioroianu, Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2007, p. 71.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]