Sântimbru, Harghita

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Sântimbru (dezambiguizare).
Sântimbru
—  Sat  —
Biserica de lemn romano-catolică din Sântimbru-Băi
Biserica de lemn romano-catolică din Sântimbru-Băi
Stema Sântimbru
Stemă
Sântimbru se află în România
{{{alt}}}
Sântimbru
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 46°16′52″N 25°51′15″E / 46.28111°N 25.85417°E / 46.28111; 25.8541746°16′52″N 25°51′15″E / 46.28111°N 25.85417°E / 46.28111; 25.85417

Țară  România
Județ Actual Harghita county CoA.png Harghita
Comună Sântimbru

Altitudine 642 m.[1] m.d.m.

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC)
Cod poștal 537271
Prefix telefonic +40 x66[2]

Sântimbru pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
Sântimbru pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

Sântimbru (maghiară Csíkszentimre) este un sat în județul Harghita, Transilvania, România. Este reședința comunei Sântimbru. Până în 2004 a făcut parte din comuna Sâncrăieni.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Localitatea Sântimbru este situată în partea sud-estică a județului Harghita, în Depresiunea Ciucului, pe malul Oltului, la poalele estice ale Munților Harghitei, pe drumul județean 123A, Sânsimion - Sântimbru - Sâncrăieni, la 11 km. distanță față de municipiul Miercurea Ciuc.

Scurt istoric[modificare | modificare sursă]

Săpăturile arheologice făcute de-a lungul vremii pe teritoriul satului au adus dovezi materiale a unei locuiri încă din cele mai vechi timpuri astfel, pe malul stâng al Oltului, pe o terasă înaltă se află urmele unei așezări din epoca bronzului, Hallstatt și dacică.

În perimetrul așezării dacice, de pe malul stâng al râului Olt, întinsă pe o suprafață de peste 3 ha, s-au descoperit un cuptor de olar, un mormânt de inhumație și nouă gropi de formă cilindrică ce conțin vase întregi sau fragmente de vase modelate cu mâna și roata, râșnițe, piroane de fier și măgele de lut datate în sec.III-II î.e.n. - sec.I e.n.

Materiale de factură dacică s-au mai descoperit în apropierea conacului Henter în locul numit "Dâlma Conacului", lângă Capela Sf. Margareta și în locul numit "Vársarka".

De pe teritoriul satului, din locuri neprecizate mai provin: o oală bitronconică și o fructieră de culoare negru-brun, borcane ornamentate cu brâu crestat sau alveolar, fragmente de vase dacice precum și o râșniță din epoca bronzului.

Între anii 1762-1851, satul a făcut parte din Compania a III-a, a Primului Regiment Secuiesc de Infanterie.

Începând cu anul 1876, satul Sântimbru a aparținut de Comitatul Ciuc din Regatul Ungariei, apartenență ce se încheie în anul 1920, odată cu semnarea Tratatului de la Trianon, tratat ce prevedea stabilirea frontierelor Ungariei cu vecinii săi. În perioada interbelică, satul face parte teritorial-administrativ de județul Ciuc, iar din anul 1968, odată cu desfințarea Regiunii Autonome Maghiare, va aparține județului Harghita.

Economie[modificare | modificare sursă]

Economia localității se bazează în mod special pe agricultură prin cultura plantelor și creșterea animalelor, dar și pe industria de exploatare și prelucrare primară a lemnului, căt și pe comerțul cu produse agricole și agroturism.

Atracții turistice[modificare | modificare sursă]

Localități înfrățite[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Z. Makfalvi, L. Vifkori. Județul Haghita, Monografie, Ed. Sport Turism, București 1979
  • V. Cavruc. Repertoriul Arheologic al județului Harghita, ISBN 973-99270-2-5
  • I. Pisota, D. Bugă. Județul Harghita, Ed. Academiei RSR, București 1976

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Google Earth
  2. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom: 3 pentru alți operatori de telefonie fixă