Ion Gh. Duca

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ion Gh. Duca (n. 20 decembrie 1879, Bucureşti; d. 29 decembrie 1933, Sinaia) a fost un om politic liberal român, a deţinut funcţiile de ministru al educaţiei (1914-1918), ministru al agriculturii (1919-1920), ministru al afacerilor externe (1922-1926), ministru al afacerilor interne (1927-1928), şi prim-ministru al României între 14 noiembrie şi 30 decembrie 1933, la această ultima dată fiind asasinat de aşa-numiţii Nicadori din cauza eforturilor sale de a pune stavilă avântului mişcării fasciste^[1] Garda de Fier.

Născut în Bucureşti, a intrat în Camera Deputaţilor română ca reprezentant al Partidului Naţional Liberal în 1908 şi a servit ca ministru din 1914. Numit ministru de externe în 1922, era un susţinător al Micii Înţelegeri, formată din România, Iugoslavia şi Cehoslovacia, cu scopul de a împiedica revizionismul Ungariei (care cerea retrocedarea Transilvania - obţinută de România după Primul Război Mondial) şi de a împiedica dinastia Habsburgică de a se întoarce la putere în Europa Centrală.

În calitate de ministru de externe, I. G. Duca, afirmase: "Oricare cunoaşte politica românească [....] ştie că una din directivele fundamentale, directiva de la care de 40 de ani nimeni nu s-a abătut, în nici o împrejurare şi faţă de nici o ţară, este aceea de a nu se amesteca în politica internă a altor ţări. Neamestecându-ne noi în politica internă a altora, am avut grijă ca şi ceilalţi să nu se amestece în politica noastră". ^{[necesită citare]}

În noiembrie 1933, regele Carol al II-lea al României i-a cerut să devină şeful guvernului ca prim-ministru până la alegerile din decembrie. În această funcţie, Duca a încercat să anihileze organizaţia naţionalistă de extremă dreapta Garda de Fier. A iniţiat măsuri dure de represiune împotriva acesteia cu scopul de a o împiedica a participa la alegerile din decembrie 1933. A fost ucis după scurtă vreme în gara Sinaia, de Nicolae Constantinescu, un suporter al Gărzii de Fier .

Carol al II-lea fusese informat, despre ce aveau de gând Nicadorii, după ce şeful poliţiei, Gabriel Marinescu primise o notă care deconspira întregul plan,însă regele a dat următoarea dispoziţie: «Ţine nota la birou şi n-o transmite mai departe». Informarea fusese făcută chiar de vărul unuia dintre autori care era informator al poliţiei.^{[2] [3]}.

Împreună cu un grup de profesori şi oameni de ştiinţă Ion Gheorghe Duca a ajutat la întemeierea mişcării de cercetaşi din România, inclusiv a organizaţiei Cercetaşii României.

Duca a scris o carte de memorii despre experienţa sa ca ministru în timpul primului Război Mondial.

[modifică] Legături externe

• Sinaia, locul asasinatului

[modifică] Note

1. ^ "să nu credeţi, cum spun adversarii Mişcării Legionare, că a fost o copie a nazismului sau a fascismului. Mişcarea Legionară a fost o mişcare autohtonă, născută din grupări studenţeşti anticomuniste", "O scurta istorie a românilor povestita celor tineri", Neagu Djuvara, p.214
2. ^ Regele Carol al II-lea obligat la democraţie, Cornel Şomîcu
3. ^ Din istoria a Poliţiei Române, Florin Şinca, p.333

Predecesor: Alexandru Vaida-Voievod

Prim-ministrul României 14 noiembrie – 29 decembrie 1933

Succesor: Constantin Angelescu