Războiul din 1812

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Războiul din 1812
Parte a Războaielor napoleoniane (asociere indirectă)
BurningofWashington1814.jpg
Incendierea Washingtonului
Informații generale
Perioadă 18 iunie 1812 – 18 februarie 1815
Loc America de Nord, Oceanul Atlantic, Oceanul Pacific
Rezultat Tratatul de la Ghent
Status quo ante bellum
Combatanți
Statele Unite SUA Imperiul Britanic Imperiul Britanic
Conducători
Statele Unite James Madison
Statele Unite Henry Dearborn
Statele Unite Jacob Brown
Statele Unite Winfield Scott
Statele Unite Andrew Jackson
Statele Unite William Henry Harrison
Statele Unite William Hull
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Lord Liverpool
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord George Prévost
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Isaac Brock
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Roger Hale Sheaffe
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Gordon Drummond
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Robert Ross
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Edward Pakenham
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Charles de Salaberry
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Tecumseh
Efective
Statele Unite 7.000 soldați (35.000 la sfârșitul războiului)
Miliția: 458.463
Marina:
6 fregate
14 alte nave
125 nativi Choctaw aliați[1]
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord 5.200 soldați (48.160 la sfârșitul războiului
Miliția: 4.000
Marina:
11 nave de linie
34 fregate
52 alte nave
10.000 nativi aliați[2]
Pierderi
Statele Unite 2.260 morți
4.505 răniți
cca. 15.000 morți din alte cauze
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord 1.600 morți
3.679 răniți
3.321 morți din alte cauze

Războiul de la 1812 a fost un conflict militar între forțele Statelor Unite ale Americii și cele ale Imperiului Britanic. Americanii au declarat război în 1812 pentru o serie de motive, incluzând dorința de expansiune în Teritoriile de Nord-Vest, sprijinul acordat de Marea Britanie triburilor de Amerindieni împotriva expansiunii Americane, precum și umilirea onoarei americane. Până la 1814, Imperiul Britanic a adoptat o strategie defensivă, respingând multiple invazii americane ale provinciilor Canada Superioară și Canada Inferioară. Americanii au dobândit însă controlul Lacului Erie în 1813, au acaparat porțiuni din Ontario de Vest, distrugând astfel și visul lui Tecumseh de a realiza o confederație amerindiană. În Sud-Vest, generalul Andrew Jackson a umilit națiunea Creek în Bătălia de la Horseshoe Bend. Odată cu înfrângerea lui Napoleon din 1814, britanicii au adoptat o strategie mai agresivă, trimițând trei armate împreună cu mai multe patrule. Victoria din Bătălia de la Bladensburg din august 1814 a permis britanicilor să captureze și să ardă Washington, D.C. Victoriile americane din septembrie 1814 și ianuarie 1815 au respins invaziile britanice ale orașelor New York, Baltimore și New Orleans.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Upton, David (22 November 2003). "Soldiers of the Mississippi Territory in the War of 1812". Internet Archive. Archived from the original on 6 September 2007. Retrieved 23 September 2010.
  2. ^ Allen, Robert S (1996). "Chapter 5: Renewing the Chain of Friendship". His Majesty's Indian allies: British Indian policy in the defence of Canada, 1774-1815. Toronto: Dundurn Press. ISBN 1-55002-175-3.