Ioan Micu Moldovan
Ioan Micu Moldovan (poreclit și Moldovănuț) (n. 13 iunie 1833, Varfalău - d. 20 septembrie 1915, Blaj) a fost un istoric, teolog, folclorist, filolog și pedagog român, canonic greco-catolic, membru titular al Academiei Române.
S-a născut în satul Varfalău, la vest de Turda, dintr-o familie de iobagi români (numele părinților fiind Dochia-Domițiana și Vasile Moldovan). Face studii de istorie și de teologie, fiind elevul și continuatorul lui Timotei Cipariu. Profesor de teologie la Seminarul Greco-Catolic din Blaj, a publicat numeroase lucrări istorice. A deținut functia de președinte al Societății Astra între anii 1894-1901 (după decesul lui Gheorghe Barițiu). În anul 1895 a fost ales membru activ al Academiei Române din București.
În memoria lui Ioan Micu Moldovan, satul Varfalău a fost redenumit in perioada interbelică în Moldovenești (nume păstrat până astăzi).
Lucrări [modificare]
- Actele sinodali ale Baserecei Române de Alba Julia și Făgărașiu (1869-1872)
- Dicțiunarelu latinu românu pentru începetori (1864)
- Scrisoare adresată probabil lui Matei Eminescu (1899)
- Geografia Ardealului: pentru școlele poporali (1866)
- Ioan Moldovan-Moldovănuț, Elie Dăianu, Cluj, 1927
Legături externe [modificare]
 |
Acest articol biografic despre un folclorist român este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |
