Enuma Eliș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Edit - Copy icon Această pagină sau secțiuni din ea candidează pentru copiere la Wikisursă folosind procesul Transwiki.
Mesopotamia Antică
Babylonlion.JPG
EufratTigru
Asiriologie
Orașe / Imperii
Sumer: UrukUrEridu
KișLagașNippur
Imperiul Akkadian: Akkad
BabilonIsinSusa
Asiria: AssurNinive
Dur-ȘarrukinNimrud
Imperiul BabilonianCaldeea
ElamAmoriți
HurieniMitanni
KasițiUrartu
Cronologie
Regi ai Sumerului
Regi ai Asiriei
Regi ai Babilonului
Limbă
Scriere cuneiformă
SumerianăAkkadiană
ElamităHurriană
Mitologie
Enûma Eliș
GhilgameșMardukAnunnaki

Enuma Eliș (Enûma Eliš) este poemul epic al creației în mitologia sumeriano-babiloniană. El a fost descoperit, sub formă fragmentară, în ruinele bibliotecii lui Assurbanipal la Ninive.

Geneza sumeriana[modificare | modificare sursă]

Tablita I: Cînd sus, cerul nu fusese încă numit/ Iar jos, pămîntul încă nu purta un nume/ Cand nu exista decat Apsu primordialul, nascatorul lor/ Mummu si Tiamat, cea care le-a dat nastere la toti;/ Ci numai apele lor amestecandu-se ca un singur corp,/ Niciun loc de pasune nu fusese format si nici macar un maracinis nu aparuse,/ Cand niciunul dintre zei nu fusese adus intru fiinta,/ Cand ei inca nu fusesera pe numele lor chemati si destinele lor inca nu fusesera fixate,/ In acest timp au fost creati zeii inlauntrul lor./ Lahmu si Lahamu au fost formati, au capatat nume./ Chiar mai inainte ca ei sa fi crescut si sa devina mari;/ Anshar si Kishar au fost creati, depasind pe altii,/ Ei au trait zile multe, au adaugat la ani;/ Anu a fost succesorul lor, rivalul parintilor sai;/ Da, primul nascut al lui Anshar, Anu, fu egalul lui./ Si Anu l-a nascut pe Nudimmud dupa chipul sau./ Nudimmud, stapanul parintilor sai, era el,/ De o vasta intelepciune, intelegere, putere si tarie,/ Mult mai puternic decat bunicul sau Anshar;/ N-avea niciun rival printre zei, fratii lui./ Cerestii frati s-au adunat impreuna./ Ei au intaratat pe Tiamat si asaltat pe pazitorul lor./ Da, ei au tulburat buna dispozitie a lui Tiamat,/ Prin rasul lor in locuinta cerului./ Apsu n-a putut sa domoleasca zgomotul lor/ Si Tiamat a ramas muta la purtarea lor;/ Faptele lor erau necuviincioase fata de [...]./ Purtarea lor nu era buna, ei au fost obraznici./ Atunci Apsu, nascatorul marilor zei,/ A chemat pe Mummu, vizirul sau si i-a zis:/ <<Mummu, vizirul meu, care bucura inima mea,/ Haidem sa mergem la Tiamat.>>/ Ei au mers si au stat jos in fata lui Tiamat;/ S-au sfatuit privitor la zei, primii lor nascuti./ Apsu si-a deschis gura/ Si a zis catre Tiamat cu voce tare:/ <<Purtarea lor a devenit jignitoare pentru mine,/ Ziua eu n-am liniste, noaptea nu pot sa dorm;/ Vreau sa-i distrug, sa termin cu purtarile lor,/ Ca linistea sa fie refacuta, sa putem dormi.>>/ Indata ce Tiamat a auzit aceasta,/ A devenit furioasa si a strigat catre sotul ei;/ Ea tipa si racnea furioasa de una singura./ Ea plamadi raul in inima sa si zise:/ <<Ce? Sa distrugem ceea ce noi insine am creat?/ Purtarea lor, desigur, este suparatoare, dar sa-i luam cu binele!>>/ Mummu lua cuvantul si sfatui pe Apsu;/ [...] si rauvoitor fu sfatul lui Mummu:/ <<Da, tata, distruge purtarea lor jignitoare;/ Atunci tu vei avea liniste ziua si vei dormi noaptea!>>/ Cand Apsu auzi, fata lui s-a luminat,/ Fiindca el planuia cele rele contra zeilor, fiii lui./ Mummu i-a cuprins gatul,/ A ingenuncheat in fata lui si-l saruta./ Tot ceea ce ei planuiau in adunarea lor/ Era vestit zeilor, primilor lor intai nascuti,/ Cand zeii au auzit aceasta s-au pus in miscare;/ Ei au pastrat tacerea, ei au stat linistiti./ Cel preaintelept, desavarsitul, atotstiutorul/ Ea, cel priceput in toate, a inteles planul lor./ El a intocmit cu maiestrie un cerc magic contra lui./ El a alcatuit cu iscusinta o sfanta si puternica descantare./ El a rostit-o si a facut-o sa stea peste ape./ El a turnat un somn peste el asa ca el a adormit adanc./ Cand Apsu, pe care el l-a asezat sa se culce, a adormit,/ Mummu, sfetnicul lui, n-a mai avut putere sa se miste./ El i-a slabit cingatoarea si i-a scos tiara,/ El i-a luat splendoarea si a pus-o peste dansul./ Dupa ce l-a ferecat astfel pe Apsu, el l-a omorat./ Pe Mummu l-a legat si a zavorat usa in fata lui,/ Deasupra lui Apsu si-a asezat locuinta lui;/ Ea l-a insfacat pe Mummu, tarandu-l pe el de frau./ Dupa ce Ea a infrant si supus pe dusmanii lui,/ A obtinut victoria peste dusmanii lui,/ Si s-a odihnit linistit in locuinta sa./ El a numit-o pe ea <<Apsu>> si a destinat-o sanctuarului,/ In acest loc sa fie asezat al sau altar./ Acolo Ea si Damkina, sotia lui, locuiesc in splendoare./ In camera soartei, in locuinta destinelor,/ A fost nascut cel mai intelept si mai capabil dintre zei./ In inima lui Apsu a fost Marduk creat,/ In inima lui Apsu s-a nascut Marduk;/ Cel care l-a nascut pe el a fost Ea, tatal lui;/ Cea care l-a nascut pe el a fost Damkina, mama sa./ Pieptul mamei sale l-a supt el,/ Doica care l-a hranit, l-a umplut de o inalta stralucire./ Ademenitoare era figura sa, atractiva privirea ochilor sai,/ Falnica era tinuta lui, un conducator chiar de la inceput./ Cand Ea, tatal care l-a nascut, l-a vazut pe el,/ S-a bucurat, a radiat, inima i s-a umplut de bucurie./ L-a daruit cu perfectiune si i-a daruit o dubla divinitate,/ Cu mult era deasupra lor, cu mult ii depasea;/ Desavarsite erau membrele sale, mai presus de orice inchipuire,/ Deasupra intelegerii umane, greu de priceput./ Patru erau ochii sai, patru urechile sale;/ Cand isi misca buzele, foc scanteiaza,/ Largi erau toate cele patru organe de auzit/ Si ochii, in acelasi numar, vedeau orice lucru./ Semet era intre zei, depasitoare statura lui;/ Membrele sale erau uriase, inalt peste masura./ Mariyutu, Mariyutu,/ Fiul zeului-Soare, zeul-Soare al zeilor/ Inconjurat cu nimbul a zece zei, era puternic peste masura;/ Fiindca ale lor impunatoare straluciri fusesera ingramadite peste el./ Anu a creat si a nascut impatritul vant,/ Incredintand puterii sale pe conducatorul armatei,/ El a produs...si asezat vantul-vartej,/ El a intocmit torente si a tulburat pe Tiamat./ Tulburata e Tiamat, ziua si noaptea ea se framanta./ Zeii n-aveau odihna suferind ca la furtuna;/ Inima lor clocise in ea cele rele./ Lui Tiamat, mama lor, ei ii zic:/ <<Cand ei au ucis pe Apsu, al tau sot,/ Tu nu l-ai ajutat, ci ai stat linistita./ Cand el a creat impatritul vant uscat,/ Forta ta a slabit si noi nu putem sa fim linistiti./ Sa-l ai mereu in minte pe Apsu, sotul tau./ Si pe Mummu, care a fost invins; tu stai singura,/ Tu nu esti o mama, tu nu ne iubesti./ [...] tu nu ne iubesti,/ [...] Ochii nostri sunt grei./ [...] fara tihna. Sa ne odihnim./ [...] la batalie. Sa te razbuni pe ei/ [...] si prefa-i in vant>>./ Cand Tiamat a auzit cuvantul, s-a bucurat/ Si ea a zis: <<Sa facem monstrii/ [...] si pe zei in mijlocul [...]./ [...] sa facem razboi contra zeilor [...]>>./ Ei s-au strans si au mers de partea lui Tiamat./ Furiosi intocmesc planuri ziua si noaptea,/ Ei se aliniaza pentru lupta, spumegand, racnind;/ Se aduna in sfat si se pregatesc de lupta./ Maica Hubur (Tiamat), cea care creeaza totul,/ A adaugat arme groaznice, a produs serpi-monstrii,/ Cu dintii ca briciul, ei nu-si cruta coltii,/ Cu venin in loc de sange a umplut ea corpul lor./ Dragoni fiorosi a inarmat ea cu manie,/ Ea, facandu-i asemenea zeilor, le-a dat aureole/ Asa ca cel care i-ar privi sa moara de frica,/ Asa ca cel prins de corpurile lor sa nu se poata intoarce./ Ea a creat vipera, dragonul si lahamu (sfinx),/ Leul cel mare, cainele turbat, omul-scorpion,/ Puternici demoni cu chip de leu, dragoni zburatori, centaurul,/ Ce poarta arme necrutatoare, neinfricati in lupte./ Strasnice erau poruncile ei, de necalcat erau ele./ In total unsprezece de acest soi a adus in linie./ Dintre zei, primii ei nascuti, ce formau ceata ei,/ Ea l-a ridicat pe Kingu, in mijlocul lor l-a facut sef./ Sa mearga in fruntea armatei, sa conduca ostile,/ Sa ridice armele pentru lupta, sa dezlantuie atacul,/ In batalie sa fie comandant suprem./ Acestea ea le-a incredintat mainii sale, cand ea le-a adus la sfat:/ <<Eu te-am consacrat, te-am facut mare in sfatul zeilor,/ Ti-am dat toata puterea sa sfatuiesti pe zei./ Cu adevarat tu esti suprem, singurul meu sot esti tu!/ Cuvintele tale vor fi mai presus de toti Anunnaki>>./ Ea i-a inmanat tablele cu soarta, le-a fixat pe pieptul lui:/ <<Porunca ta sa fie necontestata, cuvantul tau sa fie de neinlocuit>>./ Indata ce Kingu a fost inaltat, s-a facut stapan pe rangul lui Anu,/ Ei au hotarat soarta pentru zei, fiii ei:/ <<Cuvantul vostru va face focul sa se stinga,/ Va smeri pe <<Arma cea puternica>> asa de tare in inconjurul sau>>./

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  1. Civilizatia asiro-babiloniana, Constantin Daniel, Editura Stiintifica
  2. Gandirea asiro-babiloniana in texte, Studiu introductiv: Constantin Daniel; Traducere, notite introductive si note: Athanase Negoita, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1975