Manuscris
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Un manuscris, într-o formă mai veche şi manuscript, reprezintă în sens general orice text scris de mână. Termenul provine din limba latină, din manus (mână) şi scriptus (scris).[1]
Cuprins |
[modifică] Înţelesul istoric
O semnificaţie mai specifică a termenului este aceea de carte scrisă înainte de inventarea tiparului ori în lipsa acestuia, sau o copie de mână (executată de copişti) a unei asemenea cărţi.[1] Suportul folosit pentru cele mai vechi manuscrise cunoscute este papirusul. În Grecia şi Roma antică exista obiceiul legării printr-un cotor şi curele a mai multor tăbliţe de lemn cerate; mai târziu, se foloseşte ca suport foaia de pergament.[2] Primele „cărţi” (secolele III-IV) astfel construite din manuscrise diverse legate poartă denumirea de codice (codexuri). În Evul mediu, mănăstirile reprezintă centrele unde se copiază cele mai multe manuscrise, dar sunt elaborate şi cărţi noi; copierea şi decorarea manuscriselor cu miniaturi şi iniţiale aurite ajunge o îndeletnicire la rangul de artă.[1]
[modifică] Accepţia modernă
Dincolo de sensul de document cu un conţinut istoric, prin manuscris (însă nu în forma „manuscript”) se mai înţelege prima formă a unei scrieri ce se doreşte a fi publicată.[1] Manuscrisul poate fi în acest sens, autograf (scris de mână) sau dactilografiat (bătut la maşina de scris sau la calculator). Locuţiunea adverbială sau adjectivală „în manuscris” desemnează tocmai această formă sub care se poate prezenta un text.
[modifică] Referinţe
[modifică] Bibliografie
- Popa, Marcel D. et al. (1993). Dicţionar enciclopedic, vol. I (A-C), Editura Enciclopedică, Bucureşti. ISBN 973-45-0046-5
- Popa, Marcel D. et al. (2001). Dicţionar enciclopedic, vol. IV (L-N), Editura Enciclopedică, Bucureşti. ISBN 973-45-0143-7, ISBN 973-45-0350-2, vol. IV
