Francisc I al Franței

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Francisc I
Rege al Franței
Duce de Britania; Conte de Provence
Francis1-1.jpg
Rege al Franței
Domnie 1 ianuarie 151531 martie 1547
Încoronare 25 ianuarie 1515, Reims
Predecesor Ludovic al XII-lea
Succesor Henric al II-lea
Căsătorit(ă) cu Claude a Franței (1499 – 1524)
Elenora de Habsburg (1498 – 1558)
Urmași
François, Delfin al Franței (1518 – 1536)
Henric al II-lea (1519 – 1559)
Madeleine, regină a Scoției (1520 – 1537)
Charles, Duce de Orléans (1522 – 1545)
Margareta, Ducesă de Savoia (1523 – 1574)
Casa regală Casa de Valois
Tată Charles, Conte de Angoulême
Mamă Louise de Savoia
Naștere 12 septembrie 1494
Cognac, Charente, Franța
Deces 31 martie 1547 (52 ani)
Castelul Rambouillet
Înmormântare Biserica Saint Denis, Franța
Semnătură Francisc I al Franței's signature

Francisc I al Franței (franceză François I) (12 septembrie 1494 - 31 martie 1547) a fost rege al Franței între anii 1515 și 1547, fiind fiul lui Charles d'Angoulême și al Louisei de Savoia. Întâi, conte de Angoulême și duce de Valois, el i-a succedat la tron vărului său Ludovic XII, prin căsătoria cu fiica acestuia, Claude a Franței.

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Francis I s-a născut la Cognac, Charente. Tatăl său, Charles d'Angoulême, a fost vărul regelui Ludovic al XII-lea. În 1498, Francisc, în vârstă de patru ani, deja Conte de Angoulême, a fost numit Duce de Valois. El era moștenitorul prezumptiv al lui Ludovic al XII-lea, care nu a avut moștenitori masculini de la nici una dintre cele trei soții ale sale. Tânărul Francis a fost logodit din anul 1506 și apoi căsătorit la 18 mai 1514 cu Claude a Franței, fiica lui Ludovic al XII-lea și a Annei de Bretagne. Pentru că Legea Salică afirma că femeile nu pot moșteni tronul Franței, la moartea regelui Ludovic al XII-lea, pe tron a urcat Francis I, care era cel mai mare descendent pe linie masculină a Dinastiei Capețienilor.

Domnie[modificare | modificare sursă]

Patronul artelor[modificare | modificare sursă]

Când Francisc a devenit rege în 1515, Renașterea își făcuse apariția în Franța iar Francisc a fost un important promotor al artelor. A sprijinit mulți artiști ai timpului său și i-a încurajat să vină în Franța. Unii au lucrat pentru el, inclusiv Andrea del Sarto și Leonardo da Vinci, pe care Francis l-a convins să părăsească Italia în ultima parte a vieții sale. Leonardo a pictat puțin în Franța, însă a adus cu el multe dintre lucrările sale mari, cum ar fi Mona Lisa, și acestea au rămas în Franța, la moartea sa.

Alți mari artiști pe care Francisc i-a angajat include pe Benvenuto Cellini, Giulio Romano și Francesco Primaticcio, toți angajați de Francis în amenajarea diferitelor palate ale regelui. Francis a angajat un număr de agenți în Italia care au depus eforturi pentru a procura lucrări ale maeștrilor italieni, cum ar fi Michelangelo, Tițian și Rafael și să le aducă în Franța.

Om de litere[modificare | modificare sursă]

Francisc pictat în 1515.

Nu numai că Francisc a sprijinit o serie de mari scriitori, el a fost, de asemenea, poet, chiar dacă nu unul de mare calitate. Francisc a îmbunătățit biblioteca regală; el a numit pe marele umanist francez Guillaume Budé ca bibliotecar șef și a început să extindă colecția de cărți. Agenții angajați de Francisc și trimiși în Italia au căutat cărți rare și manuscrise și le-au trimis în Franța. În timpul domniei sale mărimea bibliotecii a crescut considerabil. Francisc a stabilit un precedent important prin deschiderea bibliotecii sale cercetătorilor din întreaga lume cu scopul de a facilita difuzarea de cunoștințe. În 1537, Francisc a semnat "Ordonnance de Montpellier", decretând ca biblioteca sa să primeacă un exemplar din fiecare carte ce urmează să fie vândută în Franța.

Acțiuni militare[modificare | modificare sursă]

Francisc a încercat și nu a reușit să devină Împărat romano-german și a urmărit o serie de războaie în Italia. A reușit să-i înfrângă pe elvețieni la Marignano în 1515 ceea ce i-a permis să captureze orașul-stat Milano. Mare parte din activitatea militară din timpul domniei lui Francisc a fost concentrată spre inamicul său, Carol al V-lea, Împărat Roman. În plus față de Sfântul Imperiu Roman, Carol conducea Spania, Austria și un număr de posesiuni mici vecine Franței și deci era o amenințare pentru împărăția lui Francisc.
Regele Franței a încercat să aranjeze o alianță cu Henric al VIII-lea al Angliei. Negocierile au avut loc pe celebrul câmp de la Cloth of Gold în 1520, dar în cele din urmă au eșuat. Cea mai devastatoare înfrângere a avut loc la bătălia de la Pavia (1525), unde Francisc a fost capturat de Carol. A fost ținut captiv la Madrid și forțat să facă concesii majore lui Carol, înainte de a fi eliberat. La întoarcerea sa în Franța, Francis a susținut că acordul său cu Carol e nul.

Căsătorie și copii[modificare | modificare sursă]

La 18 mai 1514, Francisc s-a căsătorit cu Claude a Franței. Cuplul a avut șapte copii:

Nume Dată naștere Dată deces Note
Louise, Prințesă a Franței 19 august 1515 21 septembrie 1517 A murit tânără. Fără urmași.
Charlotte de Valois 23 octombrie 1516 8 septembrie 1524 A murit tânără. Fără urmași.
Francis, Delfin al Franței 28 februarie 1518 10 august 1536 A murit tânăr. Fără urmași.
Henric al II-lea, rege al Franței 31 martie 1519 10 iulie 1559 Căsătorit cu Caterina de Medici în 1533. A avut urmași.
Madeleine de Valois 10 august 1520 2 iulie 1537 Căsătorită cu Iacob al V-lea al Scoției în 1537. N-a avut urmași.
Charles de Valois, Duce de Orléans 22 ianuarie 1522 9 septembrie 1545 A murit tânăr. Fără urmași.
Margareta a Franței, Ducesă de Berry 5 iunie 1523 14 septembrie 1574 Căsătorită cu Emmanuel Philibert, Duce de Savoia în 1559. A avut urmași.

La 7 august 1530, Francisc I s-a căsătorit cu cea de-a doua soție a sa, Eleonora de Austria. Cuplul nu a avut copii. În timpul domniei sale, Francisc a avut două amante oficiale la curte. Prima a fost Françoise de Foix, Contesă de Châteaubriand. În 1526, ea a fost înlocuită de blonda Anne de Pisseleu d'Heilly, Ducesă de Étampes care a avut mai multă influență politică decât predecesoarea ei. O altă amantă deși nu poate fi confirmat ar fi fost Mary Boleyn, amanta regelui Henric al VIII-lea al Angliei și sora viitoarei soții a lui Henric, Anne Boleyn.

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Ludovic al XII-lea
Regele Franței
1 ianuarie 151531 martie 1547

Succesor:
Henric al II-lea