Williams F1

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la WilliamsF1)
Jump to navigation Jump to search
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Williams Mercedes
Williams F1 Logo.png
Numele oficial ROKiT Williams Racing
Sediu Grove, Oxfordshire, Regatul Unit
Manager Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Sir Frank Williams
Director Tehnic -
Piloți 88. Polonia Robert Kubica
63. Regatul Unit George Russell
Piloți de teste Canada Nicholas Latifi
Șasiu Williams FW 42
Motor Mercedes M10 EQ Power+
Pneuri Pirelli
Debut 1978
Starturi 723
Titluri la constructori 9 (1980, 1981, 1986, 1987, 1992, 1993, 1994, 1996, 1997)
Titluri la piloți Australia Alan Jones
(1980)
Finlanda Keke Rosberg
(1982)
Brazilia Nelson Piquet
(1987)
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Nigel Mansell
(1992)
Franța Alain Prost
(1993)
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Damon Hill
(1996)
Canada Jacques Villeneuve
(1997)
Victorii 114
Pole positions 128
Tururi rapide 133
Puncte 3561
Loc sezonul trecut 10 (2018)

ROKiT Williams Racing este o echipă de Formula 1 fondată de Frank Williams și Patrick Head în 1977. Este cea de a treia echipă fondată de aceștia, echipele anterioare, Frank Williams Racing Cars și Walter Wolf Racing fiind eșecuri.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Începuturile (Sfârșitul anilor 70)[modificare | modificare sursă]

Williams FW06 la Silverstone în 2007.

Parteneriatul dintre fondatorul echipei, Frank Williams și inginerul șef, Patrick Head a început în 1977 când noua echipă, Williams F1 și-a făcut debutul în Marele Premiu al Spaniei cu o mașină pentru clienți oferită de March Engineering, fiind condusă de Patrick Nève. Următorul sezon a văzut primul șasiu personalizat al echipei, FW06, proiectat de Head și condus de Alan Jones. Până la sfârșitul sezonului reușiseră să acumuleze primul lor podium, la Marele Premiu al SUA la Watkins Glen.






Anii de dominare (anii 80 - 90)[modificare | modificare sursă]

Prima victorie a echipei a venit în 1979 la cursa lor de casă din Silverstone, câștigată de Clay Regazzoni. Jones a câștigat apoi alte 4 din cele 5 curse, iar în anul următor, Jones și Williams au reușit să câștige primul din cele șapte campionate la piloți, și cele 9 la constructori. Campionii mondial următori cu Williams au fost Keke Rosberg (1982), Nelson Piquet (1987), Nigel Mansell (1992), Alain Prost (1993), Damon Hill (1996) și Jacques Villeneuve (1997). Succesul echipei a venit în urma parteneriatului lor cu Renault (din 1989 până în 1996), dar nu în ultimul rând și datorită contribuțiilor semnificative ale design-ului, aduse de Adrian Newey.

Însă nu au fost doar vești bune: în martie 1986, un accident de mașină l-a lăsat pe Frank Williams tetraplegic și legat de scaunul cu rotile pentru tot restul vieții sale. Iar în 1994 au venit evenimentele teribile de la Imola, accidentul fatal cu Ayrton Senna la volanul unui FW16, cu siguranță, cea mai întunecată parte a istoriei echipei.

Declinul (anii 2000 - 2010)[modificare | modificare sursă]

Încă de la începutul secolului, mica echipă independentă i-a fost din ce în ce mai greu să se mențină la egalitate cu bugetele uriașe ale echipelor precum Ferrari, McLaren, Red Bull Racing sau Mercedes. Trecerea la BMW, și un parteneriat de șoferi de patru ani, format din Juan Pablo Montoya și Ralf Schumacher au adus zece victorii între 2001 și 2004, și două clasări pe locul 2 în clasamentul constructorilor, însă după a venit o perioada foarte slabă. Parteneriatele cu Toyota și Cosworth nu au reușit să îndeplinească cerințele, și nici măcar o reuniune cu Renault în 2012-13 nu a putut aduce echipa pe un plan ascendent, deși a adus o ultimă victorie în Marelui Premiu al Spaniei din 2012 cu Pastor Maldonado.

Cu toate acestea, în următorii doi ani, trecerea la motoarele Mercedes și angajarea lui Felipe Massa, partenerul lui Valtteri Bottas, împreună cu fiica lui Frank, Claire preluând funcția de director adjunct al echipei, pare să fi reînviat speranțele echipei. Împreună, aceștia au oferit echipei de la Grove un viitor optimist, după două locuri 3 în clasamentul constructorilor din 2014 și din 2015. 2016 a fost oarecum dezamăgitor pentru Williams, un loc 5 în clasamentul constructorilor evidenția problemele cu care echipa se confruntase.

Cu Lance Stroll și Felipe Massa, echipa a avut un sezon bun în 2017, locul 3 în Azerbaidjan cucerit de Stroll fiind cea mai mare realizare a sezonului, echipa terminând la final pe locul 5.

Massa și-a anunțat retragerea în noiembrie 2017, lăsând Williams să-și umple locul cu rusul Sergey Sirotkin pentru sezonul din 2018. Pentru o echipă cu o istorie atât de puternică, 2018 a fost un dezastru, acumulând doar 7 puncte și terminând pe ultimul loc în campionatul de constructori. Cel mai înalt punctaj al lui Williams fiind un loc 8 în Azerbaidjan.

2019 a adus un nou început, Robert Kubica, la revenirea sa în Formula 1, îl va avea coleg pe campionul de Formula 2, George Russell.[1]



Palmares în Formula 1[modificare | modificare sursă]

Sezon Piloți Puncte Loc clasament general
2018 Canada Lance Stroll
Rusia Sergey Sirtokin
7 10
2017 Brazilia Felipe Massa
Canada Lance Stroll
83 5
2016 Brazilia Felipe Massa
Finlanda Valtteri Bottas
138 5
2015 Brazilia Felipe Massa
Finlanda Valtteri Bottas
257 3
2014 Brazilia Felipe Massa
Finlanda Valtteri Bottas
320 3
2013 Venezuela Pastor Maldonado
Finlanda Valtteri Bottas
5 9
2012 Venezuela Pastor Maldonado
Brazilia Bruno Senna
76 8
2011 Brazilia Rubens Barrichello
Venezuela Pastor Maldonado
5 9
2010 Brazilia Rubens Barrichello
Germania Nico Hülkenberg
69 6
2009 Germania Nico Rosberg
Japonia Kazuki Nakajima
34,5 7
2008 Germania Nico Rosberg
Japonia Kazuki Nakajima
26 8
2007 Germania Nico Rosberg
Austria Alexander Wurz (16 curse)
Japonia Kazuki Nakajima (1 cursă)
33 4
2006 Australia Mark Webber
Germania Nico Rosberg
11 8
2005 Australia Mark Webber
Germania Nick Heidfeld (14 curse)
Brazilia Antônio Pizzonia (5 curse)
66 5
2004 Columbia Juan Pablo Montoya
Germania Ralf Schumacher (12 curse)
Spania Marc Gené (2 curse)
Brazilia Antônio Pizzonia (4 curse)
88 4
2003 Columbia Juan Pablo Montoya
Germania Ralf Schumacher (15 curse)
Spania Marc Gené (1 cursă)
144 2
2002 Germania Ralf Schumacher
Columbia Juan Pablo Montoya
92 2
2001 Germania Ralf Schumacher
Columbia Juan Pablo Montoya
80 3
2000 Germania Ralf Schumacher
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Jenson Button
36 3
1999 Italia Alessandro Zanardi
Germania Ralf Schumacher
35 5
1998 Canada Jacques Villeneuve
Germania Heinz-Harald Frentzen
38 3
1997 Canada Jacques Villeneuve
Germania Heinz-Harald Frentzen
123 1
1996 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Damon Hill
Canada Jacques Villeneuve
175 1
1995 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Damon Hill
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord David Coulthard
112 2
1994 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Damon Hill
Brazilia Ayrton Senna (3 curse)
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord David Coulthard (8 curse)
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Nigel Mansell (4 curse)
118 1
1993 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Damon Hill
Franța Alain Prost
168 1
1992 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Nigel Mansell
Italia Riccardo Patrese
164 1
1991 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Nigel Mansell
Italia Riccardo Patrese
125 2
1990 Belgia Thierry Boutsen
Italia Riccardo Patrese
57 4
1989 Belgia Thierry Boutsen
Italia Riccardo Patrese
75 2
1988 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Nigel Mansell (14 curse)
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Martin Brundle (1 cursă)
Franța Jean-Louis Schlesser (1 cursă)
Italia Riccardo Patrese
20 7
1987 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Nigel Mansell (15 curse)
Italia Riccardo Patrese (1 cursă)
Brazilia Nelson Piquet
137 1
1986 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Nigel Mansell
Brazilia Nelson Piquet
141 1
1985 Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Nigel Mansell
Finlanda Keke Rosberg
71 3
1984 Franța Jacques Laffite
Finlanda Keke Rosberg
25,5 6
1983 Finlanda Keke Rosberg
Franța Jacques Laffite
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord Jonathan Palmer (1 cursă)
36 4
1982 Argentina Carlos Reutemann (2 curse)
Statele Unite ale Americii Mario Andretti (1 cursă)
Republica Irlanda Derek Daly (12 curse)
Finlanda Keke Rosberg (15 curse)
58 4
1981 Australia Alan Jones
Argentina Carlos Reutemann
95 1
1980 Australia Alan Jones
Argentina Carlos Reutemann
120 1
1979 Australia Alan Jones
Elveția Clay Regazzoni
75 2
1978 Australia Alan Jones 11 9
1977 Belgia Patrick Nève (11 curse)

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Williams F1 history”. Accesat în . 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Williams F1