Sezonul de Formula 1 din 1980

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sezonul de Formula 1 din 1980
Campionul la Piloți
Alan Jones 1980.jpg
Australia Alan Jones (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Williams27800x532.jpg
Regatul Unit Williams-Ford (Primul titlu)
Informații
Durată 13 ianuarie - 5 octombrie
Nr. de curse 14
Nr. de piloți 41
Nr. de echipe 17
Alte sezoane
1979 1981

Sezonul de Formula 1 din 1980 a fost cea de-a 31-a ediție a curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus Campionatul Mondial al Piloților din 1980 și Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 din 1980,[1] fiind disputat pe parcursul a paisprezece curse, începând în Argentina pe 13 ianuarie și terminându-se în Statele Unite pe 5 octombrie.[2] Sezonul a inclus și o cursă non-campionat, Marele Premiu al Spaniei.[3]

Alan Jones, la volanul unui Williams-Ford, a devenit primul australian care a câștigat Campionatul Mondial de la Jack Brabham (1966) încoace. Sezonul a cunoscut o schimbare majoră de gardă în Formula 1 cu primele titluri la piloți și constructori ale echipei Williams, apariția lui Nelson Piquet ca pretendent la campionat și debutul viitorilor campioni mondiali, Alain Prost și Nigel Mansell, în timp ce campionii en-titre, Jody Scheckter și Ferrari au suferit un sezon teribil, ce a dus la retragerea lui Scheckter din sport la sfârșitul anului. În plus, francezul Patrick Depailler și-a pierdut viața în timp ce efectua teste la Hockenheim.

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1980 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1980.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
Ferrari 312T5 Italia Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari 015 3,0 F12 312T5 M 1 Africa de Sud Jody Scheckter Toate
2 Canada Gilles Villeneuve Toate
Tyrrell 010 Regatul Unit Candy Team Tyrrell Tyrrell Ford Cosworth DFV 3,0 V8 009
010
G 3 Franța Jean-Pierre Jarier Toate
4 Republica Irlanda Derek Daly Toate
43 Noua Zeelandă Mike Thackwell 13–14
Brabham BT49 Regatul Unit Parmalat Racing Team Brabham Ford Cosworth DFV 3,0 V8 BT49 G 5 Brazilia Nelson Piquet Toate
6 Argentina Ricardo Zunino 1–7
Mexic Héctor Rebaque 8–14
McLaren M30 Regatul Unit Marlboro Team McLaren McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 M29B
M29C
M30
G 7 Regatul Unit John Watson Toate
8 Franța Alain Prost 1–3, 5–14
Regatul Unit Stephen South 4
Germania de Vest Team ATS ATS Ford Cosworth DFV 3,0 V8 D3
D4
G 9 Elveția Marc Surer 1–3, 7–14
Țările de Jos Jan Lammers 4–6
10 1–3
Austria Harald Ertl 9
Lotus 81B Regatul Unit Team Essex Lotus Lotus Ford Cosworth DFV 3,0 V8 81
81B
G 11 Statele Unite ale Americii Mario Andretti Toate
12 Italia Elio de Angelis Toate
43 Regatul Unit Nigel Mansell 10–12
Ensign N180 Regatul Unit Unipart Racing Team Ensign Ford Cosworth DFV 3,0 V8 N180 G 14 Elveția Clay Regazzoni 1–4
Regatul Unit Tiff Needell 5–6
Țările de Jos Jan Lammers 7–14
41 Regatul Unit Geoff Lees 11–12
Renault RE20 Franța Equipe Renault Elf Renault Renault-Gordini EF1 1,5 V6t RE20 M 15 Franța Jean-Pierre Jabouille 1–13
16 Franța René Arnoux Toate
Shadow DN11 Regatul Unit Theodore Shadow
Regatul Unit Shadow Cars
Shadow Ford Cosworth DFV 3,0 V8 DN11
DN12
G 17 Suedia Stefan Johansson 1–2
Regatul Unit Geoff Lees 3–7
18 Republica Irlanda David Kennedy 1–7
Fittipaldi F8 Brazilia Skol Fittipaldi Team Fittipaldi Ford Cosworth DFV 3,0 V8 F7
F8
G 20 Brazilia Emerson Fittipaldi Toate
21 Finlanda Keke Rosberg Toate
Alfa Romeo 179 Italia Marlboro Team Alfa Romeo Alfa Romeo Alfa Romeo 1260 3,0 V12 179 G 22 Franța Patrick Depailler 1–8
Italia Vittorio Brambilla 11–12
Italia Andrea de Cesaris 13–14
23 Italia Bruno Giacomelli Toate
Ligier JS11/15 Franța Equipe Ligier Gitanes Ligier Ford Cosworth DFV 3,0 V8 JS11/15 G 25 Franța Didier Pironi Toate
26 Franța Jacques Laffite Toate
Williams FW07B Regatul Unit Albilad Williams Racing Team Williams Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FW07
FW07B
G 27 Australia Alan Jones Toate
28 Argentina Carlos Reutemann Toate
Arrows A3 Regatul Unit Warsteiner Arrows Racing Team Arrows Ford Cosworth DFV 3,0 V8 A3 G 29 Italia Riccardo Patrese Toate
30 Germania de Vest Jochen Mass 1–10, 13–14
Noua Zeelandă Mike Thackwell 11
Germania de Vest Manfred Winkelhock 12
Italia Osella Squadra Corse Osella Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FA1
FA1B
G 31 Statele Unite ale Americii Eddie Cheever Toate

Echipele care nu și-au construit propriul șasiu sunt arătate mai jos.

Concurent Constructor afiliat Motor Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
Regatul Unit Brands Hatch Racing Williams Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FW07 G 43 Africa de Sud Desiré Wilson 8
Regatul Unit RAM – Penthouse Rizla Racing
Regatul Unit RAM – Rainbow Jeans Racing
Regatul Unit RAM – Williams Grand Prix Engineering
Williams Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FW07 G 50 Regatul Unit Rupert Keegan 8–14
51 Statele Unite ale Americii Kevin Cogan 13
Regatul Unit Geoff Lees 14

Calendar[modificare | modificare sursă]

Următoarele paisprezece Mari Premii au avut loc în 1980.

1. Argentina 2. Brazilia 3. Africa de Sud 4. Statele Unite ale Americii
Marele Premiu al Argentinei
11-13 ianuarie
Marele Premiu al Braziliei
25-27 ianuarie
Marele Premiu al Africii de Sud
28 feb-1 mar
Marele Premiu al Vestului Statelor Unite
28-30 martie
Autódromo Oscar y Juan Gálvez Circuito N° 15.svg
Buenos Aires (P)
Circuit Interlagos 1977.svg
Interlagos (P)
Kyalami 1961 - 1988 Layout.png
Kyalami (P)
Long Beach 1978-1981.png
Long Beach (S)
5. Belgia 6. Monaco 7. Franța 8. Regatul Unit
Marele Premiu al Belgiei
2-4 mai
Marele Premiu al Principatului Monaco
15, 17-18 mai
Marele Premiu al Franței
27-29 iunie
Marele Premiu al Marii Britanii
11-13 iulie
Circuit Zolder-1975-1985.svg
Zolder (P)
Circuit de Monaco 1976.png
Monaco (S)
Paul Ricard 1970.png
Paul Ricard (P)
Brands Hatch 1976-1987.svg
Brands Hatch (P)
9. Germania de Vest 10. Austria 11. Țările de Jos 12. Italia
Marele Premiu al Germaniei
8-10 august
Marele Premiu al Austriei
15-17 august
Marele Premiu al Țărilor de Jos
29-31 august
Marele Premiu al Italiei
12-14 septembrie
Circuit Hockenheimring-1970.svg
Hockenheimring (P)
Österreichring 1977-1987.svg
Österreichring (P)
Circuit Park Zandvoort-1980.svg
Zandvoort (P)
Imola Circuit 1980-1995 Layout.png
Imola (P)
13. Canada 14. Statele Unite ale Americii
Marele Premiu al Canadei
26-28 septembrie
Marele Premiu al Statelor Unite
3-5 octombrie
Gilles Villeneuve Circuit Montreal (78-86).svg
Île Notre-Dame (S)
Watkins Glen 1975-1983.png
Watkins Glen (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Raport
1 Argentina Marele Premiu al Argentinei Australia Alan Jones Australia Alan Jones Australia Alan Jones Regatul Unit Williams-Ford Raport
2 Brazilia Marele Premiu al Braziliei Franța Jean-Pierre Jabouille Franța René Arnoux Franța René Arnoux Franța Renault Raport
3 Africa de Sud Marele Premiu al Africii de Sud Franța Jean-Pierre Jabouille Franța René Arnoux Franța René Arnoux Franța Renault Raport
4 Statele Unite ale Americii Marele Premiu al Vestului Statelor Unite Brazilia Nelson Piquet Brazilia Nelson Piquet Brazilia Nelson Piquet Regatul Unit Brabham-Ford Raport
5 Belgia Marele Premiu al Belgiei Australia Alan Jones Franța Jacques Laffite Franța Didier Pironi Franța Ligier-Ford Raport
6 Monaco Marele Premiu al Principatului Monaco Franța Didier Pironi Argentina Carlos Reutemann Argentina Carlos Reutemann Regatul Unit Williams-Ford Raport
7 Franța Marele Premiu al Franței Franța Jacques Laffite Australia Alan Jones Australia Alan Jones Regatul Unit Williams-Ford Raport
8 Regatul Unit Marele Premiu al Marii Britanii Franța Didier Pironi Franța Didier Pironi Australia Alan Jones Regatul Unit Williams-Ford Raport
9 Germania de Vest Marele Premiu al Germaniei Australia Alan Jones Australia Alan Jones Franța Jacques Laffite Franța Ligier-Ford Raport
10 Austria Marele Premiu al Austriei Franța René Arnoux Franța René Arnoux Franța Jean-Pierre Jabouille Franța Renault Raport
11 Țările de Jos Marele Premiu al Țărilor de Jos Franța René Arnoux Franța René Arnoux Brazilia Nelson Piquet Regatul Unit Brabham-Ford Raport
12 Italia Marele Premiu al Italiei Franța René Arnoux Australia Alan Jones Brazilia Nelson Piquet Regatul Unit Brabham-Ford Raport
13 Canada Marele Premiu al Canadei Brazilia Nelson Piquet Franța Didier Pironi Australia Alan Jones Regatul Unit Williams-Ford Raport
14 Statele Unite ale Americii Marele Premiu al Statelor Unite Italia Bruno Giacomelli Australia Alan Jones Australia Alan Jones Regatul Unit Williams-Ford Raport

Sistemul de punctaj[modificare | modificare sursă]

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:[4]

Loc 1 2 3 4 5 6
Puncte 9 6 4 3 2 1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.[1] Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.[2] Pentru campionatul la piloți, doar cele unsprezece cele mai bune rezultate au contribuit la Campionatul Mondial.

Note
  • ^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
  • ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Poz. Pilot ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
USW
Statele Unite ale Americii
BEL
Belgia
MCO
Monaco
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
NLD
Țările de Jos
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte[a]
1 Australia Alan Jones 1P
R
3 Ret Ret 2P Ret 1R 1 (3)P
R
2 11 2R 1[b] 1R 67 (71)
2 Brazilia Nelson Piquet 2 Ret 4 1P
R
Ret 3 4 2 4 5 1 1 RetP Ret 54
3 Argentina Carlos Reutemann Ret Ret 5 Ret 3 1R 6 3 2 3 (4) (3) 2 2 42 (49)
4 Franța Jacques Laffite Ret Ret 2 Ret 11R 2 3P Ret 1 4 3 9 8 5 34
5 Franța Didier Pironi Ret 4 3 6 1 RetP 2 RetP
R
Ret Ret Ret 6 3R 3 32
6 Franța René Arnoux Ret 1R 1R 9 4 Ret 5 NC Ret 9P
R
2P
R
10P Ret 7 29
7 Italia Elio de Angelis Ret 2 Ret Ret 10 9 Ret Ret 16 6 Ret 4 10 4 13
8 Franța Jean-Pierre Jabouille Ret RetP RetP 10 Ret Ret Ret Ret Ret 1 Ret Ret Ret 9
9 Italia Riccardo Patrese Ret 6 Ret 2 Ret 8 9 9 9 14 Ret Ret Ret Ret 7
10 Finlanda Keke Rosberg 3 9 Ret Ret 7 NSC Ret NSC Ret 16 NSC 5 9 10 6
11 Regatul Unit John Watson Ret 11 11 4 NC NSC 7 8 Ret Ret Ret Ret 4 NC 6
12 Republica Irlanda Derek Daly 4 14 Ret 8 9 Ret 11 4 10 Ret Ret Ret Ret Ret 6
13 Franța Jean-Pierre Jarier Ret 12 7 Ret 5 Ret Ret 5 15 Ret 5 13 7 NC 6
14 Canada Gilles Villeneuve Ret 16 Ret Ret 6 5 8 Ret 6 8 7 Ret 5 Ret 6
15 Brazilia Emerson Fittipaldi NC 15 8 3 Ret 6 Ret 12 Ret 11 Ret Ret Ret Ret 5
16 Franța Alain Prost 6 5 NS Ret Ret Ret 6 11 7 6 7 Ret NS 5
17 Germania de Vest Jochen Mass Ret 10 6 7 Ret 4 10 13 8 NSC 11 Ret 4
18 Italia Bruno Giacomelli 5 13 Ret Ret Ret Ret Ret Ret 5 Ret Ret Ret Ret RetP 4
19 Africa de Sud Jody Scheckter Ret Ret Ret 5 8 Ret 12 10 13 13 9 8 NSC 11 2
20 Statele Unite ale Americii Mario Andretti Ret Ret 12 Ret Ret 7 Ret Ret 7 Ret 8 Ret Ret 6 1
21 Mexic Héctor Rebaque 7 Ret 10 Ret Ret 6 Ret 1
Elveția Marc Surer Ret 7 NS Ret Ret 12 12 10 Ret NSC 8 0
Argentina Ricardo Zunino 7 8 10 Ret Ret NSC Ret 0
Regatul Unit Rupert Keegan 11 NSC 15 NSC 11 NSC 9 0
Elveția Clay Regazzoni NC Ret 9 Ret 0
Țările de Jos Jan Lammers NSC NSC NSC Ret 12 NC NSC NSC 14 NSC NSC NSC 12 Ret 0
Statele Unite ale Americii Eddie Cheever NSC NSC Ret Ret NSC NSC Ret Ret Ret Ret Ret 12 Ret Ret 0
Regatul Unit Geoff Lees 13 NSC NSC NSC NSC Ret NSC NSC 0
Franța Patrick Depailler Ret Ret NC Ret Ret Ret Ret Ret 0
Regatul Unit Nigel Mansell Ret Ret NSC 0
Italia Vittorio Brambilla Ret Ret 0
Italia Andrea de Cesaris Ret Ret 0
Noua Zeelandă Mike Thackwell NSC Ret NSC 0
Regatul Unit Tiff Needell Ret NSC 0
Republica Irlanda David Kennedy NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC 0
Suedia Stefan Johansson NSC NSC 0
Regatul Unit Stephen South NSC 0
Africa de Sud Desiré Wilson NSC 0
Austria Harald Ertl NSC 0
Germania Manfred Winkelhock NSC 0
Statele Unite ale Americii Kevin Cogan NSC 0
Poz. Pilot ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
USW
Statele Unite ale Americii
BEL
Belgia
MCO
Monaco
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
NLD
Țările de Jos
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
dagger Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă


Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1[modificare | modificare sursă]

Poz. Constructor ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
USW
Statele Unite ale Americii
BEL
Belgia
MCO
Monaco
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
NLD
Țările de Jos
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte
1 Regatul Unit Williams-Ford 1P
R
3 5 Ret 2P 1R 1R 1 2 2 4 2R[c] 1 1R 120
Ret Ret Ret Ret 3 Ret 6 3 3P
R
3 11 3 2 2
11 NSC 15 NSC 11 NSC 9
NSC NSC NSC
2 Franța Ligier-Ford Ret 4 2 6 1 2 2 RetP
R
1 4 3 6 3R 3 66
Ret Ret 3 Ret 11R RetP 3P Ret Ret Ret Ret 9 8 5
3 Regatul Unit Brabham-Ford 2 8 4 1P
R
Ret 3 4 2 4 5 1 1 6 Ret 55
7 Ret 10 Ret Ret NSC Ret 7 Ret 10 Ret Ret RetP Ret
4 Franța Renault Ret 1R 1R 9 4 Ret 5 NC Ret 1 2P
R
10P Ret 7 38
Ret RetP RetP 10 Ret Ret Ret Ret Ret 9P
R
Ret Ret Ret
5 Regatul Unit Lotus-Ford Ret 2 12 Ret 10 7 Ret Ret 7 6 8 4 10 4 14
Ret Ret Ret Ret Ret 9 Ret Ret 16 Ret Ret Ret Ret 6
Ret Ret NSC
6 Regatul Unit Tyrrell-Ford 4 12 7 8 5 Ret 11 4 10 Ret 5 13 7 NC 12
Ret 14 Ret Ret 9 Ret Ret 5 15 Ret Ret Ret Ret Ret
Ret NSC
7 Regatul Unit Arrows-Ford Ret 6 6 2 Ret 4 9 9 9 14 Ret Ret 11 Ret 11
Ret 10 Ret 7 Ret 8 10 13 8 NSC NSC NSC Ret Ret
8 Brazilia Fittipaldi-Ford 3 9 8 3 7 6 Ret 12 Ret 11 Ret 5 9 10 11
NC 15 Ret Ret Ret NSC Ret NSC Ret 16 NSC Ret Ret Ret
9 Regatul Unit McLaren-Ford 6 5 11 4 NC Ret 7 6 11 7 6 7 4 NC 11
Ret 11 NS NSC Ret NSC Ret 8 Ret Ret Ret Ret Ret NS
10 Italia Ferrari Ret 16 Ret 5 6 5 8 10 6 8 7 8 5 11 8
Ret Ret Ret Ret 8 Ret 12 Ret 13 13 9 Ret NSC Ret
11 Italia Alfa Romeo 5 13 NC Ret Ret Ret Ret Ret 5 Ret Ret Ret Ret RetP 4
Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret
Germania de Vest ATS-Ford Ret 7 NS Ret 12 NC Ret Ret 12 12 10 Ret NSC 8 0
NSC NSC NSC NSC
Regatul Unit Ensign-Ford NC Ret 9 Ret Ret NSC NSC NSC 14 NSC Ret NSC 12 Ret 0
NSC NSC
Italia Osella-Ford NSC NSC Ret Ret NSC NSC Ret Ret Ret Ret Ret 12 Ret Ret 0
Regatul Unit Shadow-Ford NSC NSC 13 NSC NSC NSC NSC 0
NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC
Poz. Constructor ARG
Argentina
BRA
Brazilia
ZAF
Africa de Sud
USW
Statele Unite ale Americii
BEL
Belgia
MCO
Monaco
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
AUT
Austria
NLD
Țările de Jos
ITA
Italia
CAN
Canada
USA
Statele Unite ale Americii
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
dagger Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Notă:

  • Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Cursa non-campionat[modificare | modificare sursă]

Sezonul din 1980 a inclus și o singură cursă non-campionat.[3]

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor
Spania Marele Premiu al Spaniei din 1980 Jarama 1 iunie Australia Alan Jones Regatul Unit Williams-Ford

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Doar cele mai bune 5 rezultate din primele 7 curse și cele mai bune 5 rezultate din ultimele 7 curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Piloților. Dacă sunt diferite de punctele pentru campionat, punctele totale înregistrate sunt afișate în paranteze.
  2. ^ Alan Jones și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Canadei.
  3. ^ Williams-Ford și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Italiei.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ 1980 FIA Yearbook, pagina 11
  2. ^ Motor Sport, ianuarie 1981, pagina 44
  3. ^ a b Motor Sport, ianuarie 1981, pagina 45
  4. ^ Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, 1995, page 6