Marele Premiu al Argentinei
| Autódromo Oscar Alfredo Gálvez | |
| |
| Informații despre cursă | |
| Tururi | 72 |
|---|---|
| Lungime circuit | 4,259 km (2,646 mi) |
| Lungime cursă | 306,449 km (190,419 mi) |
| Număr ediții | 21 (20 în F1) |
| Prima ediție | 1953 |
| Ultima ediție | 1998 |
| Cele mai multe victorii (piloți) |
 Juan Manuel Fangio (4)
|
| Cele mai multe victorii (constructori) |
 Williams (4)
|
| Cea mai recentă cursă (1998): | |
| Pole position | David Coulthard McLaren-Mercedes 1:25,852 |
| Podium | 1.  Michael Schumacher Ferrari 1:48:36,175 2.  Mika Häkkinen McLaren-Mercedes +22,899s 3. Eddie Irvine Ferrari +57,745s |
| Cel mai rapid tur de pistă |
 Alexander Wurz Benetton-Playlife 1:28,179 |
Marele Premiu al Argentinei a fost o cursă de Formula 1 ce s-a desfășurat între 1953 și 1998. Deși nu se mai regăsește în calendarul competițional al Formulei 1, cursa are o istorie lungă și variată. Remarcând succesul pe care îl avea Juan Manuel Fangio în cursele cu motor, președintele de atunci al Argentinei, Juan Perón, a insistat pentru construirea unui circuit de Formula 1 chiar în țara multiplului campion mondial.
Istoric[modificare | modificare sursă]
Construit pe mlaștinile din jurul orașului Buenos Aires, în 1952, "Autódromo", așa cum era cunoscut, avea aspectul unei arcade albe, fiind dedicat memoriei amiralului Guillermo Brown (William Brown). Circuitul a fost inaugurat în martie 1952 când s-a organizat "Cupa Perón", câștigată de Fangio. În 1953, Autodromul a găzduit prima cursă de Formula 1 desfășurată în afara Europei. Fangio cu al său Maserati s-a văzut nevoit să se retragă încă din turul 36, din cauza unor probleme la transmisie; victoria lui Alberto Ascari pentru Ferrari a fost umbrită de un tragic accident în stadion, accident soldat cu nouă morți.
Anul următor, la a doua participare, Fangio a reușit să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. În cele patru Mari Premii ce au urmat în Argentina el a obținut 3 victorii. În 1958 s-a impus Stirling Moss într-o cursă ce avea să fie penultima din remarcabila carieră a lui Fangio. Retragerea sa, împreună cu exilul lui Perón din 1955 (la conducerea Argentinei au urmat o serie de guverne instabile) au condus în 1961 la dispariția din F1 a Marelui Premiu al Argentinei. Această dispariție s-a prelungit pentru mai bine de o decadă.
În 1971, s-a desfășurat o cursă la Buenos Aires, dar aceasta nu a făcut parte din calendarul competițional al Campionatului Mondial. Respectiva cursă a fost câștigată de Chris Amon după două serii.[1] Revenirea Argentinei în Formula 1 nu s-a petrecut mai devreme de 1972, când noul erou local a fost Carlos Reutemann. Reutemann a reușit pole-position-ul în cursa sa de debut în F1, devenind doar al doilea pilot ce reușise acest lucru până în acel moment. Cursa propriu-zisă a fost câștigată de campionul mondial Jackie Stewart. În 1982, Marele Premiu al Argentinei a ieșit din nou din calendarul competițional al Formulei 1. Această a doua pauză a fost cauzată de retragerea lui Reutemann și de Războiul Malvinelor.
În 1991, un consorțiu privat a cumpărat pista și a hotărât să o dezvolte. S-a reușit programarea în calendarul competițional al Formulei 1 din 1994 (octombrie), dar cursa a fost anulată pentru a se continua modernizarea circuitului.[2] Marele Premiu al Argentinei a revenit în F1 în 1995, cu victoria lui Damon Hill. În 1996, Hill s-a impus din nou, devenind campion monidal la finalul acelui an. Același lucru s-a petrecut și în 1997, când victoria i-a revenit lui Jacques Villeneuve. Din păcate, dificultățile financiare au făcut ca Marele Premiu din 1998 să fie ultimul desfășurat în Formula 1, în Argentina. Steagul cu pătrățele alb-negre a anunțat atunci victoria lui Michael Schumacher, germanul ajungând în acel moment la cea de-a noua reușită pentru Ferrari.
Câștigătorii Marelui Premiu al Argentinei[modificare | modificare sursă]
Multipli câștigători[modificare | modificare sursă]
Sunt incluși doar câștigătorii curselor ce au contat pentru Campionatul Mondial.
| Victorii | Pilot | Ani |
|---|---|---|
| 4 | Juan Manuel Fangio
|
1954, 1955, 1956, 1957 |
| 2 |  Emerson Fittipaldi
|
1973, 1975 |
| Damon Hill
|
1995, 1996 |
Câștigători anuali[modificare | modificare sursă]
Evenimentele scrise pe fond roz indică anii în care cursa nu a făcut parte din Campionatul Mondial de Formula 1.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Rezultatul cursei din 1971 www.silhouet.com
- ^ en Marele Premiu al Argentinei din anul 1994 Arhivat în , la Wayback Machine.
| ||||||||