Sezonul de Formula 1 din 1990

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Campionatul Mondial de Formula 1
Sezonul 1990
Campionul la Piloți
Senna imola89.jpg
Brazilia Ayrton Senna (Al 2-lea titlu)
Campionul la Constructori
Mike gascoyne engineering David Coulthard at his Autosport test.JPG
Regatul Unit McLaren-Honda (Al 6-lea titlu)
Informații
Durată 11 martie - 4 noiembrie
Nr. de curse 16
Nr. de piloți 40
Nr. de echipe 19
Alte sezoane
1989 1991

Campionatul Mondial FIA de Formula 1 din 1990 a fost cel de-al 41-lea sezon din campionatul de curse auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism (FIA), ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. Campionatul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Statele Unite ale Americii pe 11 martie și terminându-se în Australia pe 4 noiembrie. Ayrton Senna a câștigat în circumstanțe controversate campionatul la piloți pentru a doua oară în carieră, iar McLaren-Honda a câștigat al treilea campionat consecutiv al constructorilor.

Campionatul a prezentat o bătălie dramatică între Senna și fostul său coechipier, Alain Prost, care făcuse trecerea la Ferrari. Prost a montat prima provocare la titlu a Ferrari de câțiva ani și a condus Campionatul după trei victorii consecutive la mijlocul sezonului. Senna s-a luptat puternic și a intrat în penultima rundă de pe circuitul Suzuka în Japonia cu un avans de nouă puncte față de Prost. Acolo, Senna a luat pole position, doar pentru ca Prost să-l bată de pe linia de start; pilotul brazilian a intrat apoi în francez la primul viraj, scotându-i pe amândoi din cursă și stabilind astfel campionatul în favoarea lui Senna. Acesta a fost al doilea an consecutiv în care cei doi piloți s-au ciocnit la Suzuka. Senna a recunoscut în anul următor că coliziunea a fost deliberată, deoarece era furios că Prost a reușit să înceapă de pe partea curată a grilei și a decis că nu îi va permite francezului să „facă virajul” dacă va pierde startul.[1]

Acesta a fost ultimul sezon când a fost folosit sistemul de punctaj unde doar un anumit număr de cele mai bune rezultate contribuiau la clasamentul campionatului la piloți.

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1990 al campionatului.

Imagine Concurent Constructor Șasiu Motor Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
Ferrari 641 Italia Scuderia Ferrari Ferrari 641 Ferrari 036 3.5 V12
Ferrari 037 3.5 V12
G 1 Franța Alain Prost Toate
2 Regatul Unit Nigel Mansell Toate
Tyrrell 019 Regatul Unit Tyrrell Racing Organisation Tyrrell-Ford 018
019
Ford Cosworth DFR 3.5 V8 P 3 Japonia Satoru Nakajima Toate
4 Franța Jean Alesi Toate
Williams FW13B Regatul Unit Canon Williams Team Williams-Renault FW13B Renault RS2 3.5 V10 G 5 Belgia Thierry Boutsen Toate
6 Italia Riccardo Patrese Toate
Brabham BT59 Regatul Unit Motor Racing Developments Brabham-Judd BT58
BT59
Judd EV 3.5 V8 P 7 Elveția Gregor Foitek 1–2
Australia David Brabham 3–16
8 Italia Stefano Modena Toate
Arrows A11 Regatul Unit Footwork Arrows Racing Arrows-Ford A11
A11B
Ford Cosworth DFR 3.5 V8 G 9 Italia Michele Alboreto Toate
10 Germania Bernd Schneider 1, 14
Italia Alex Caffi 2–13, 15–16
Lotus 102 Regatul Unit Camel Team Lotus Lotus-Lamborghini 102 Lamborghini 3512 3.5 V12 G 11 Regatul Unit Derek Warwick Toate
12 Regatul Unit Martin Donnelly 1–14
Regatul Unit Johnny Herbert 15–16
Osella FA1M Italia Osella Squadra Corse Osella-Ford FA1M
FA1ME
Ford Cosworth DFR 3.5 V8 P 14 Franța Olivier Grouillard Toate
Leyton House CG901 Regatul Unit Leyton House Racing Leyton House-Judd CG901 Judd EV 3.5 V8 G 15 Brazilia Maurício Gugelmin Toate
16 Italia Ivan Capelli Toate
AGS JH25 Franța Automobiles Gonfaronnaises Sportives AGS-Ford JH24
JH25
Ford Cosworth DFR 3.5 V8 G 17 Italia Gabriele Tarquini Toate
18 Franța Yannick Dalmas Toate
Benetton B190 Regatul Unit Benetton Formula Ltd Benetton-Ford B189B
B190
Ford HBA4 3.5 V8 G 19 Italia Alessandro Nannini 1–14
Brazilia Roberto Moreno 15–16
20 Brazilia Nelson Piquet Toate
Dallara F190 Italia BMS Scuderia Italia Dallara-Ford F190 Ford Cosworth DFR 3.5 V8 P 21 Italia Gianni Morbidelli 1–2
Italia Emanuele Pirro 3–16
22 Italia Andrea de Cesaris Toate
Minardi M190 Italia SCM Minardi Team Minardi-Ford M189
M190
Ford Cosworth DFR 3.5 V8 P 23 Italia Pierluigi Martini Toate
24 Italia Paolo Barilla 1–14
Italia Gianni Morbidelli 15–16
Ligier JS33B Franța Equipe Ligier Gitanes Ligier-Ford JS33B Ford Cosworth DFR 3.5 V8 G 25 Italia Nicola Larini Toate
26 Franța Philippe Alliot Toate
McLaren MP4/5B Regatul Unit Honda Marlboro McLaren McLaren-Honda MP4/5B Honda RA109E 3.5 V10 G 27 Brazilia Ayrton Senna Toate
28 Austria Gerhard Berger Toate
Lola LC90 Franța ESPO Larrousse F1 Lola-Lamborghini LC89B
LC90
Lamborghini 3512 3.5 V12 G 29 Franța Éric Bernard Toate
30 Japonia Aguri Suzuki Toate
Coloni C3 Italia Subaru Coloni Racing
Italia Coloni Racing
Coloni-Subaru C3B Subaru 1235 3.5 F12 G 31 Belgia Bertrand Gachot 1–8
Coloni-Ford C3C Ford Cosworth DFR 3.5 V8 9–16
EuroBrun ER189B Italia EuroBrun Racing EuroBrun-Judd ER189B Judd CV 3.5 V8 P 33 Brazilia Roberto Moreno 1–14
34 Italia Claudio Langes 1–14
Onyx ORE-1B Regatul Unit Monteverdi Onyx Formula One Onyx-Ford ORE-1
ORE-1B
Ford Cosworth DFR 3.5 V8 G 35 Suedia Stefan Johansson 1–2
Elveția Gregor Foitek 3–10
36 Finlanda JJ Lehto 1–10
Life L190 Italia Life Racing Engines Life L190 Life F35 3.5 W12 G 39 Australia Gary Brabham 1–2
Italia Bruno Giacomelli 3–12
Life-Judd Judd CV 3.5 V8 13–14

Calendar[modificare | modificare sursă]

Următoarele șaisprezece Mari Premii au avut loc în 1990.

Etapa Mare Premiu Circuit Data
1 Statele Unite ale Americii Marele Premiu al Statelor Unite Circuitul Phoenix, Phoenix, Arizona 11 martie
2 Brazilia Marele Premiu al Braziliei Circuitul Interlagos, São Paulo 25 martie
3 San Marino Marele Premiu al statului San Marino Autodromo Enzo e Dino Ferrari, Imola, Italia 13 mai
4 Monaco Marele Premiu al Principatului Monaco Circuitul Monaco, Monte Carlo 17 mai
5 Canada Marele Premiu al Canadei Circuitul Gilles Villeneuve, Montreal 10 iunie
6 Mexic Marele Premiu al Mexicului Autódromo Hermanos Rodríguez, Ciudad de México 24 iunie
7 Franța Marele Premiu al Franței Circuitul Paul Ricard, Le Castellet 8 iulie
8 Regatul Unit Marele Premiu al Marii Britanii Circuitul Silverstone, Silverstone 15 iulie
9 Germania de Vest Marele Premiu al Germaniei Hockenheimring, Hockenheim 29 iulie
10 Ungaria Marele Premiu al Ungariei Hungaroring, Budapesta 12 august
11 Belgia Marele Premiu al Belgiei Circuitul Spa-Francorchamps, Stavelot 26 august
12 Italia Marele Premiu al Italiei Circuitul Monza, Monza 9 septembrie
13 Portugalia Marele Premiu al Portugaliei Autódromo do Estoril, Cascais 23 septembrie
14 Spania Marele Premiu al Spaniei Circuitul Jerez, Jerez de la Frontera 30 septembrie
15 Japonia Marele Premiu al Japoniei Circuitul Internațional de Curse Suzuka, Suzuka 21 octombrie
16 Australia Marele Premiu al Australiei Circuitul Adelaide, Adelaide 4 noiembrie

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Raport
1 Statele Unite ale Americii Marele Premiu al Statelor Unite Austria Gerhard Berger Austria Gerhard Berger Brazilia Ayrton Senna Regatul Unit McLaren-Honda Raport
2 Brazilia Marele Premiu al Braziliei Brazilia Ayrton Senna Austria Gerhard Berger Franța Alain Prost Italia Ferrari Raport
3 San Marino Marele Premiu al statului San Marino Brazilia Ayrton Senna Italia Alessandro Nannini Italia Riccardo Patrese Regatul Unit Williams-Renault Raport
4 Monaco Marele Premiu al Principatului Monaco Brazilia Ayrton Senna Brazilia Ayrton Senna Brazilia Ayrton Senna Regatul Unit McLaren-Honda Raport
5 Canada Marele Premiu al Canadei Brazilia Ayrton Senna Austria Gerhard Berger Brazilia Ayrton Senna Regatul Unit McLaren-Honda Raport
6 Mexic Marele Premiu al Mexicului Austria Gerhard Berger Franța Alain Prost Franța Alain Prost Italia Ferrari Raport
7 Franța Marele Premiu al Franței Regatul Unit Nigel Mansell Regatul Unit Nigel Mansell Franța Alain Prost Italia Ferrari Raport
8 Regatul Unit Marele Premiu al Marii Britanii Regatul Unit Nigel Mansell Regatul Unit Nigel Mansell Franța Alain Prost Italia Ferrari Raport
9 Germania de Vest Marele Premiu al Germaniei Brazilia Ayrton Senna Belgia Thierry Boutsen Brazilia Ayrton Senna Regatul Unit McLaren-Honda Raport
10 Ungaria Marele Premiu al Ungariei Belgia Thierry Boutsen Italia Riccardo Patrese Belgia Thierry Boutsen Regatul Unit Williams-Renault Raport
11 Belgia Marele Premiu al Belgiei Brazilia Ayrton Senna Franța Alain Prost Brazilia Ayrton Senna Regatul Unit McLaren-Honda Raport
12 Italia Marele Premiu al Italiei Brazilia Ayrton Senna Brazilia Ayrton Senna Brazilia Ayrton Senna Regatul Unit McLaren-Honda Raport
13 Portugalia Marele Premiu al Portugaliei Regatul Unit Nigel Mansell Italia Riccardo Patrese Regatul Unit Nigel Mansell Italia Ferrari Raport
14 Spania Marele Premiu al Spaniei Brazilia Ayrton Senna Italia Riccardo Patrese Franța Alain Prost Italia Ferrari Raport
15 Japonia Marele Premiu al Japoniei Brazilia Ayrton Senna Italia Riccardo Patrese Brazilia Nelson Piquet Regatul Unit Benetton-Ford Raport
16 Australia Marele Premiu al Australiei Brazilia Ayrton Senna Regatul Unit Nigel Mansell Brazilia Nelson Piquet Regatul Unit Benetton-Ford Raport

Sistemul de punctaj[modificare | modificare sursă]

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Loc 1 2 3 4 5 6
Puncte 9 6 4 3 2 1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.[1] Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.[2] Pentru campionatul la piloți, doar cele unsprezece cele mai bune rezultate au contribuit la Campionatul Mondial.

Note
  • ^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
  • ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Poz. Pilot USA
Statele Unite ale Americii
BRA
Brazilia
SMR
San Marino
MON
Monaco
CAN
Canada
MEX
Mexic
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
GER
Germania de Vest
HUN
Ungaria
BEL
Belgia
ITA
Italia
POR
Portugalia
ESP
Spania
JPN
Japonia
AUS
Australia
Puncte[a]
1 Brazilia Ayrton Senna 1 3P RetP 1P
R
1P 20dagger 3 3 1P 2 1P 1P
R
2 RetP RetP[b] RetP 78
2 Franța Alain Prost Ret 1 4 Ret (5) 1R 1 1 4 Ret 2R 2 3 1 Ret 3 71 (73)
3 Brazilia Nelson Piquet 4 (6) 5 DSC 2 6 4 5 Ret 3 5 7 5 Ret 1 1 43 (44)
4 Austria Gerhard Berger RetP
R
2R 2 3 4R 3P 5 14dagger 3 16dagger 3 3 4 Ret Ret 4 43
5 Regatul Unit Nigel Mansell Ret 4 Ret Ret 3 2 18daggerP
R
RetP
R
Ret 17dagger Ret 4 1P 2 Ret 2R 37
6 Belgia Thierry Boutsen 3 5 Ret 4 Ret 5 Ret 2 6R 1P Ret Ret Ret 4 5 5 34
7 Italia Riccardo Patrese 9 13dagger 1 Ret Ret 9 6 Ret 5 4R Ret 5 7R 5R 4R 6 23
8 Italia Alessandro Nannini 11 10dagger 3R Ret Ret 4 16dagger Ret 2 Ret 4 8 6 3 21
9 Franța Jean Alesi 2 7 6 2 Ret 7 Ret 8 11dagger Ret 8 Ret 8 Ret NS 8 13
10[c] Italia Ivan Capelli Ret NSC Ret Ret 10 NSC 2 Ret 7 Ret 7 Ret Ret Ret Ret Ret 6
=[c] Brazilia Roberto Moreno 13 NSPC Ret NSC NSC EX NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC 2 7 6
12 Japonia Aguri Suzuki Ret Ret Ret Ret 12 Ret 7 6 Ret Ret Ret Ret 14dagger 6 3 Ret 6
13 Franța Éric Bernard 8 Ret 13dagger 6 9 Ret 8 4 Ret 6 9 Ret Ret Ret Ret Ret 5
14 Regatul Unit Derek Warwick Ret Ret 7 Ret 6 10 11 Ret 8 5 11 Ret Ret Ret Ret Ret 3
15 Japonia Satoru Nakajima 6 8 Ret Ret 11 Ret Ret Ret Ret Ret Ret 6 NS Ret 6 Ret 3
16[d] Italia Alex Caffi Ret NSC 5 8 NSC Ret 7 9 9 10 9 13dagger 9 NSC 2
=[d] Italia Stefano Modena 5 Ret Ret Ret 7 11 13 9 Ret Ret 17dagger Ret Ret Ret Ret 12 2
18 Brazilia Maurício Gugelmin 14 NSC Ret NSC NSC NSC Ret NS Ret 8 6 Ret 12 8 Ret Ret 1
Italia Nicola Larini Ret 11 10 Ret Ret 16 14 10 10 11 14 11 10 7 7 10 0
Regatul Unit Martin Donnelly NS Ret 8 Ret Ret 8 12 Ret Ret 7 12 Ret Ret NS 0
Italia Pierluigi Martini 7 9 NS Ret Ret 12 Ret Ret Ret Ret 15 Ret 11 Ret 8 9 0
Elveția Gregor Foitek Ret Ret Ret 7dagger Ret 15 NSC NSC Ret NSC 0
Franța Philippe Alliot EX 12 9 Ret Ret 18 9 13 DSC 14 NSC 13 Ret Ret 10 11 0
Italia Michele Alboreto 10 Ret NSC NSC Ret 17 10 Ret Ret 12 13 12dagger 9 10 Ret NSC 0
Franța Yannick Dalmas NSPC Ret NSPC NSPC NSPC NSPC 17 NSPC NSC NSC NSC NC Ret 9 NSC NSC 0
Italia Emanuele Pirro Ret Ret Ret Ret Ret 11 Ret 10 Ret Ret 15 Ret Ret Ret 0
Italia Andrea de Cesaris Ret Ret Ret Ret Ret 13 DSC Ret NSC Ret Ret 10 Ret Ret Ret Ret 0
Italia Paolo Barilla Ret Ret 11 Ret NSC 14 NSC 12 NSC 15 Ret NSC NSC NSC 0
Finlanda JJ Lehto NSC NSC 12 Ret Ret Ret NSC NSC NC NSC 0
Germania Bernd Schneider 12 NSC 0
Franța Olivier Grouillard Ret Ret Ret NSC 13 19 NSPC NSC NSC NSPC 16 Ret NSC Ret NSC 13 0
Italia Gabriele Tarquini NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSC Ret NSPC 13 NSC NSC NSC Ret NSC Ret 0
Italia Gianni Morbidelli NSC 14 Ret Ret 0
Australia David Brabham NSC Ret NSC Ret 15 NSC Ret NSC Ret NSC Ret NSC Ret Ret 0
Regatul Unit Johnny Herbert Ret Ret 0
Belgia Bertrand Gachot NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSC NSC NSC NSC NSC NSC 0
Suedia Stefan Johansson NSC NSC 0
Italia Claudio Langes NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC 0
Italia Bruno Giacomelli NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC 0
Australia Gary Brabham NSPC NSPC 0
Poz. Pilot USA
Statele Unite ale Americii
BRA
Brazilia
SMR
San Marino
MON
Monaco
CAN
Canada
MEX
Mexic
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
GER
Germania de Vest
HUN
Ungaria
BEL
Belgia
ITA
Italia
POR
Portugalia
ESP
Spania
JPN
Japonia
AUS
Australia
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
dagger Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă


Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor[modificare | modificare sursă]

Poz. Constructor USA
Statele Unite ale Americii
BRA
Brazilia
SMR
San Marino
MON
Monaco
CAN
Canada
MEX
Mexic
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
GER
Germania de Vest
HUN
Ungaria
BEL
Belgia
ITA
Italia
POR
Portugalia
ESP
Spania
JPN
Japonia
AUS
Australia
Puncte
1 Regatul Unit McLaren-Honda 1 2R 2 1P
R
1P 3P 3 3 1P 2 1P 1P
R
2 RetP RetP[e] 4 121
RetP
R
3P RetP 3 4R 20dagger 5 14dagger 3 16dagger 3 3 4 Ret Ret RetP
2 Italia Ferrari Ret 1 4 Ret 3 1R 1 1 4 17dagger 2R 2 1P 1 Ret 2R 110
Ret 4 Ret Ret 5 2 18daggerP
R
RetP
R
Ret Ret Ret 4 3 2 Ret 3
3 Regatul Unit Benetton-Ford 6 4 3R Ret 2 4 4 5 2 3 4 7 5 3 1 1 71
11 10dagger 5 DSC Ret 6 16dagger Ret Ret Ret 5 8 6 Ret 2 7
4 Regatul Unit Williams-Renault 3 5 1 4 Ret 5 6 2 5 1P Ret 5 7R 4 4R 5 57
9 13dagger Ret Ret Ret 9 Ret Ret 6R 4R Ret Ret Ret 5R 5 6
5 Regatul Unit Tyrrell-Ford 2 7 6 2 11 7 Ret 8 11dagger Ret 8 6 8 Ret 6 Ret 16
6 8 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret NS Ret NS 8
6 Regatul Unit Lola-Lamborghini[f] 8 Ret 13dagger 6 9 Ret 7 4 Ret 6 9 Ret 14dagger 6 3 Ret 11
Ret Ret Ret Ret 12 Ret 8 6 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret
7 Regatul Unit Leyton House-Judd 14 NSC Ret Ret 10 NSC 2 Ret 7 8 6 Ret 12 8 Ret Ret 7
Ret NSC Ret NSC NSC NSC Ret NS Ret Ret 7 Ret Ret Ret Ret Ret
8 Regatul Unit Lotus-Lamborghini Ret Ret 7 Ret 6 8 11 Ret 8 5 11 Ret Ret Ret Ret Ret 3
NS Ret 8 Ret Ret 10 12 Ret Ret 7 12 Ret Ret NS Ret Ret
9 Regatul Unit Brabham-Judd 5 Ret Ret Ret 7 11 13 9 Ret Ret 17dagger Ret Ret Ret Ret 12 2
Ret Ret NSC Ret NSC Ret 15 NSC Ret NSC Ret NSC Ret NSC Ret Ret
= Regatul Unit Arrows-Ford 10 Ret NSC 5 8 17 10 7 9 9 10 9 9 10 9 NSC 2
12 Ret NSC NSC Ret NSC Ret Ret Ret 12 13 12dagger 13dagger NSC Ret NSC
Franța Ligier-Ford Ret 11 9 Ret Ret 16 9 10 10 11 14 11 10 7 7 10 0
EX 12 10 Ret Ret 18 14 13 DSC 14 NSC 13 Ret Ret 10 11
Italia Minardi-Ford 7 9 11 Ret Ret 12 Ret 12 Ret 15 15 Ret 11 Ret 8 9 0
Ret Ret NS Ret NSC 14 NSC Ret NSC Ret Ret NSC NSC NSC Ret Ret
Regatul Unit Onyx-Ford NSC NSC 12 7dagger Ret 15 NSC NSC NC NSC 0
NSC NSC Ret Ret Ret Ret NSC NSC Ret NSC
Franța AGS-Ford NSPC Ret NSPC NSPC NSPC NSPC 17 Ret NSC 13 NSC Ret Ret 9 NSC Ret 0
NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSC NSPC NSPC NSC NSC NSC NSC Ret NSC NSC
Italia Dallara-Ford Ret 14 Ret Ret Ret 13 Ret 11 Ret 10 Ret 10 15 Ret Ret Ret 0
NSC Ret Ret Ret Ret Ret DSC Ret NSC Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret
Italia Osella-Ford Ret Ret Ret NSC 13 19 NSPC NSC NSC NSPC 16 Ret NSC Ret NSC 13 0
Italia EuroBrun-Judd 13 NSPC Ret NSC NSC EX NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC 0
NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC
Italia Coloni-Ford NSPC NSPC NSC NSC NSC NSC NSC NSC 0
Italia Life NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC 0
Italia Coloni-Subaru NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC 0
Italia Life-Judd NSPC NSPC 0
Poz. Constructor USA
Statele Unite ale Americii
BRA
Brazilia
SMR
San Marino
MON
Monaco
CAN
Canada
MEX
Mexic
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
GER
Germania de Vest
HUN
Ungaria
BEL
Belgia
ITA
Italia
POR
Portugalia
ESP
Spania
JPN
Japonia
AUS
Australia
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
dagger Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Note:

  • Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Rezultatele evenimentului non-campionat[modificare | modificare sursă]

Sezonul 1990 a inclus, de asemenea, un singur eveniment care nu a fost luat în considerare pentru Campionatul Mondial, Formula 1 indoor trophy la Salonul Auto Bologna.

Numele cursei Locație Data Pilotul câștigător Constructor
Italia Formula 1 Indoor Trophy Salonul Auto Bologna 8–9 decembrie Italia Gianni Morbidelli Italia Minardi

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Doar cele mai bune unsprezece rezultate au fost luate în considerare pentru campionatul piloților. Numerele fără paranteze sunt puncte de campionat; numerele dintre paranteze sunt puncte totale acumulate.
  2. ^ Ayrton Senna și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Japoniei.
  3. ^ a b Rezultatele publicate în Anuarul FIA din 1991 al Sporturilor Auto îi arată pe Capelli și Moreno ca fiind la egalitate pe locul 16 în campionatul piloților.
  4. ^ a b Rezultatele publicate în Anuarul FIA din 1991 al Sporturilor Auto îi arată pe Caffi și Modena ca fiind la egalitate pe locul 16 în campionatul piloților.
  5. ^ McLaren-Honda și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Japoniei.
  6. ^ Rezultatele publicate în Anuarul FIA din 1991 al Sporturilor Auto o arată pe locul șase pe „Larrousse”, față de „Lola”.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Collantine, Keith (). „20 years since Senna took Prost out at Suzuka”. F1 Fanatic. Arhivat din original la . Accesat în .