Sezonul de Formula 1 din 1990

Campionul la Piloți
Campionatul Mondial de Formula 1 Sezonul 1990

Ayrton Senna (Al 2-lea titlu)
Campionul la Constructori

McLaren-Honda (Al 6-lea titlu)
Informații
Durată	11 martie - 4 noiembrie
Nr. curse	16
Nr. piloți	40
Nr. echipe	19
← Sezonul anterior Sezonul următor →

Campionatul Mondial de Formula 1 din 1990 a fost cel de-al 44-lea sezon al curselor auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism, ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. A inclus cea de-a 41-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 33-a ediție a Campionatului Mondial al Constructorilor. Sezonul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Statele Unite ale Americii pe 11 martie și terminându-se în Australia pe 4 noiembrie. Ayrton Senna a câștigat în circumstanțe controversate campionatul la piloți pentru a doua oară în carieră, iar McLaren-Honda a câștigat al treilea campionat consecutiv al constructorilor.

Campionatul a prezentat din nou o bătălie dramatică între Senna și fostul său coechipier, Alain Prost, care făcuse trecerea la Ferrari. Prost a montat prima provocare la titlu a Ferrari de câțiva ani și a condus Campionatul după trei victorii consecutive la mijlocul sezonului. Senna s-a luptat puternic și a intrat în penultima rundă de pe circuitul Suzuka în Japonia cu un avans de nouă puncte față de Prost. Acolo, Senna a luat pole position, doar pentru ca Prost să-l bată de pe linia de start; pilotul brazilian a intrat apoi în francez la primul viraj, scotându-i pe amândoi din cursă și stabilind astfel campionatul în favoarea lui Senna. Acesta a fost al doilea an consecutiv în care cei doi piloți s-au ciocnit la Suzuka. Senna a recunoscut în anul următor că coliziunea a fost deliberată, deoarece era furios că Prost a reușit să înceapă de pe partea curată a grilei și a decis că nu îi va permite francezului să „facă virajul” dacă va pierde startul.^[1]

Acesta a fost ultimul sezon când a fost folosit sistemul de punctaj unde doar un anumit număr de cele mai bune rezultate contribuiau la clasamentul campionatului la piloți.

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1990 al campionatului.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Nr.	Numele pilotului	Etape
	Scuderia Ferrari	Ferrari	Ferrari 036 3.5 V12 Ferrari 037 3.5 V12	641	G	1	Alain Prost	Toate
	Scuderia Ferrari	Ferrari	Ferrari 036 3.5 V12 Ferrari 037 3.5 V12	641	G	2	Nigel Mansell	Toate
	Tyrrell Racing Organisation	Tyrrell	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	018 019	P	3	Satoru Nakajima	Toate
	Tyrrell Racing Organisation	Tyrrell	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	018 019	P	4	Jean Alesi	Toate
	Canon Williams Team	Williams	Renault RS2 3.5 V10	FW13B	G	5	Thierry Boutsen	Toate
	Canon Williams Team	Williams	Renault RS2 3.5 V10	FW13B	G	6	Riccardo Patrese	Toate
	Motor Racing Developments	Brabham	Judd EV 3.5 V8	BT58 BT59	P	7	Gregor Foitek	1–2
						David Brabham	3–16
						8	Stefano Modena	Toate
	Footwork Arrows Racing	Arrows	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	A11 A11B	G	9	Michele Alboreto	Toate
						10	Bernd Schneider	1, 14
						Alex Caffi	2–13, 15–16
	Camel Team Lotus	Lotus	Lamborghini 3512 3.5 V12	102	G	11	Derek Warwick	Toate
						12	Martin Donnelly	1–14
						Johnny Herbert	15–16
	Osella Squadra Corse	Osella	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	FA1M FA1ME	P	14	Olivier Grouillard	Toate
	Leyton House Racing	Leyton House	Judd EV 3.5 V8	CG901	G	15	Maurício Gugelmin	Toate
	Leyton House Racing	Leyton House	Judd EV 3.5 V8	CG901	G	16	Ivan Capelli	Toate
	Automobiles Gonfaronnaises Sportives	AGS	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	JH24 JH25	G	17	Gabriele Tarquini	Toate
	Automobiles Gonfaronnaises Sportives	AGS	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	JH24 JH25	G	18	Yannick Dalmas	Toate
	Benetton Formula Ltd	Benetton	Ford HBA4 3.5 V8	B189B B190	G	19	Alessandro Nannini	1–14
						Roberto Moreno	15–16
						20	Nelson Piquet	Toate
	BMS Scuderia Italia	Dallara^[a]	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	F190	P	21	Gianni Morbidelli	1–2
						21	Emanuele Pirro	3–16
						22	Andrea de Cesaris	Toate
	SCM Minardi Team	Minardi	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	M189 M190	P	23	Pierluigi Martini	Toate
						24	Paolo Barilla	1–14
						Gianni Morbidelli	15–16
	Equipe Ligier Gitanes	Ligier	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	JS33B	G	25	Nicola Larini	Toate
	Equipe Ligier Gitanes	Ligier	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	JS33B	G	26	Philippe Alliot	Toate
	Honda Marlboro McLaren	McLaren	Honda RA109E 3.5 V10	MP4/5B	G	27	Ayrton Senna	Toate
	Honda Marlboro McLaren	McLaren	Honda RA109E 3.5 V10	MP4/5B	G	28	Gerhard Berger	Toate
	ESPO Larrousse F1	Lola^[a]	Lamborghini 3512 3.5 V12	LC89B LC90	G	29	Éric Bernard	Toate
	ESPO Larrousse F1	Lola^[a]	Lamborghini 3512 3.5 V12	LC89B LC90	G	30	Aguri Suzuki	Toate
	Subaru Coloni Racing Coloni Racing	Coloni^[b]	Subaru 1235 3.5 F12	C3B C3C	G	31	Bertrand Gachot	Toate
	Subaru Coloni Racing Coloni Racing	Coloni^[b]	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	C3B C3C	G	31	Bertrand Gachot	Toate
	EuroBrun Racing	EuroBrun	Judd CV 3.5 V8	ER189B	P	33	Roberto Moreno	1–14
	EuroBrun Racing	EuroBrun	Judd CV 3.5 V8	ER189B	P	34	Claudio Langes	1–14
	Monteverdi Onyx Formula One	Onyx	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	ORE-1 ORE-1B	G	35	Stefan Johansson	1–2
						Gregor Foitek	3–10
						36	JJ Lehto	1–10
	Life Racing Engines	Life^[c]	Life F35 3.5 W12	L190	G	39	Gary Brabham	1–2
			Life F35 3.5 W12			Bruno Giacomelli	3–14
			Judd CV 3.5 V8			Bruno Giacomelli

Calendar[modificare | modificare sursă]

Următoarele șaisprezece Mari Premii au avut loc în 1990.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Statelor Unite 9-11 martie	Marele Premiu al Braziliei 23-25 martie	Marele Premiu al statului San Marino 11-13 mai	Marele Premiu al Principatului Monaco 24, 26-27 mai
Phoenix (S)	Interlagos (P)	Imola (P)	Monaco (S)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Canadei 8-10 iunie	Marele Premiu al Mexicului 22-24 iunie	Marele Premiu al Franței 6-8 iulie	Marele Premiu al Marii Britanii 13-15 iulie
Gilles Villeneuve (S)	Hermanos Rodríguez (P)	Paul Ricard (P)	Silverstone (P)
9.	10.	11.	12.
Marele Premiu al Germaniei 27-29 iulie	Marele Premiu al Ungariei 10-12 august	Marele Premiu al Belgiei 24-26 august	Marele Premiu al Italiei 7-9 septembrie
Hockenheimring (P)	Hungaroring (P)	Spa-Francorchamps (P)	Monza (P)
13.	14.	15.	16.
Marele Premiu al Portugaliei 21-23 septembrie	Marele Premiu al Spaniei 28-30 septembrie	Marele Premiu al Japoniei 19-21 octombrie	Marele Premiu al Australiei 2-4 noiembrie
Estoril (P)	Jerez (P)	Suzuka (P)	Adelaide (S)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Raport
1	Marele Premiu al Statelor Unite	Gerhard Berger	Gerhard Berger	Ayrton Senna	McLaren-Honda	Raport
2	Marele Premiu al Braziliei	Ayrton Senna	Gerhard Berger	Alain Prost	Ferrari	Raport
3	Marele Premiu al statului San Marino	Ayrton Senna	Alessandro Nannini	Riccardo Patrese	Williams-Renault	Raport
4	Marele Premiu al Principatului Monaco	Ayrton Senna	Ayrton Senna	Ayrton Senna	McLaren-Honda	Raport
5	Marele Premiu al Canadei	Ayrton Senna	Gerhard Berger	Ayrton Senna	McLaren-Honda	Raport
6	Marele Premiu al Mexicului	Gerhard Berger	Alain Prost	Alain Prost	Ferrari	Raport
7	Marele Premiu al Franței	Nigel Mansell	Nigel Mansell	Alain Prost	Ferrari	Raport
8	Marele Premiu al Marii Britanii	Nigel Mansell	Nigel Mansell	Alain Prost	Ferrari	Raport
9	Marele Premiu al Germaniei	Ayrton Senna	Thierry Boutsen	Ayrton Senna	McLaren-Honda	Raport
10	Marele Premiu al Ungariei	Thierry Boutsen	Riccardo Patrese	Thierry Boutsen	Williams-Renault	Raport
11	Marele Premiu al Belgiei	Ayrton Senna	Alain Prost	Ayrton Senna	McLaren-Honda	Raport
12	Marele Premiu al Italiei	Ayrton Senna	Ayrton Senna	Ayrton Senna	McLaren-Honda	Raport
13	Marele Premiu al Portugaliei	Nigel Mansell	Riccardo Patrese	Nigel Mansell	Ferrari	Raport
14	Marele Premiu al Spaniei	Ayrton Senna	Riccardo Patrese	Alain Prost	Ferrari	Raport
15	Marele Premiu al Japoniei	Ayrton Senna	Riccardo Patrese	Nelson Piquet	Benetton-Ford	Raport
16	Marele Premiu al Australiei	Ayrton Senna	Nigel Mansell	Nelson Piquet	Benetton-Ford	Raport

Sistemul de punctaj[modificare | modificare sursă]

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Loc	1	2	3	4	5	6
Puncte	9	6	4	3	2	1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.^[1] Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.^[2] Pentru campionatul la piloți, doar cele unsprezece cele mai bune rezultate au contribuit la Campionatul Mondial.

Note

^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Poz.	Pilot	USA	BRA	SMR	MON	CAN	MEX	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	POR	ESP	JPN	AUS	Puncte^[d]
1	Ayrton Senna	1	3^P	Ret^P	1P R	1^P	20	3	3	1^P	2	1^P	1P R	2	Ret^P	Ret^P^[e]	Ret^P	78
2	Alain Prost	Ret	1	4	Ret	(5)	1_R	1	1	4	Ret	2_R	2	3	1	Ret	3	71 (73)
3	Nelson Piquet	4	(6)	5	DSC	2	6	4	5	Ret	3	5	7	5	Ret	1	1	43 (44)
4	Gerhard Berger	RetP R	2_R	2	3	4_R	3^P	5	14	3	16	3	3	4	Ret	Ret	4	43
5	Nigel Mansell	Ret	4	Ret	Ret	3	2	18P R	RetP R	Ret	17	Ret	4	1^P	2	Ret	2_R	37
6	Thierry Boutsen	3	5	Ret	4	Ret	5	Ret	2	6_R	1^P	Ret	Ret	Ret	4	5	5	34
7	Riccardo Patrese	9	13	1	Ret	Ret	9	6	Ret	5	4_R	Ret	5	7_R	5_R	4_R	6	23
8	Alessandro Nannini	11	10	3_R	Ret	Ret	4	16	Ret	2	Ret	4	8	6	3			21
9	Jean Alesi	2	7	6	2	Ret	7	Ret	8	11	Ret	8	Ret	8	Ret	NS	8	13
10^[f]	Ivan Capelli	Ret	NSC	Ret	Ret	10	NSC	2	Ret	7	Ret	7	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	6
=^[f]	Roberto Moreno	13	NSPC	Ret	NSC	NSC	EX	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	2	7	6
12	Aguri Suzuki	Ret	Ret	Ret	Ret	12	Ret	7	6	Ret	Ret	Ret	Ret	14	6	3	Ret	6
13	Éric Bernard	8	Ret	13	6	9	Ret	8	4	Ret	6	9	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	5
14	Derek Warwick	Ret	Ret	7	Ret	6	10	11	Ret	8	5	11	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	3
15	Satoru Nakajima	6	8	Ret	Ret	11	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	6	NS	Ret	6	Ret	3
16^[g]	Alex Caffi		Ret	NSC	5	8	NSC	Ret	7	9	9	10	9	13		9	NSC	2
=^[g]	Stefano Modena	5	Ret	Ret	Ret	7	11	13	9	Ret	Ret	17	Ret	Ret	Ret	Ret	12	2
18	Maurício Gugelmin	14	NSC	Ret	NSC	NSC	NSC	Ret	NS	Ret	8	6	Ret	12	8	Ret	Ret	1
—	Nicola Larini	Ret	11	10	Ret	Ret	16	14	10	10	11	14	11	10	7	7	10	0
—	Martin Donnelly	NS	Ret	8	Ret	Ret	8	12	Ret	Ret	7	12	Ret	Ret	NS			0
—	Pierluigi Martini	7	9	NS	Ret	Ret	12	Ret	Ret	Ret	Ret	15	Ret	11	Ret	8	9	0
—	Gregor Foitek	Ret	Ret	Ret	7	Ret	15	NSC	NSC	Ret	NSC							0
—	Philippe Alliot	EX	12	9	Ret	Ret	18	9	13	DSC	14	NSC	13	Ret	Ret	10	11	0
—	Michele Alboreto	10	Ret	NSC	NSC	Ret	17	10	Ret	Ret	12	13	12	9	10	Ret	NSC	0
—	Yannick Dalmas	NSPC	Ret	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	17	NSPC	NSC	NSC	NSC	NC	Ret	9	NSC	NSC	0
—	Emanuele Pirro			Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	11	Ret	10	Ret	Ret	15	Ret	Ret	Ret	0
—	Andrea de Cesaris	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	13	DSC	Ret	NSC	Ret	Ret	10	Ret	Ret	Ret	Ret	0
—	Paolo Barilla	Ret	Ret	11	Ret	NSC	14	NSC	12	NSC	15	Ret	NSC	NSC	NSC			0
—	JJ Lehto	NSC	NSC	12	Ret	Ret	Ret	NSC	NSC	NC	NSC							0
—	Bernd Schneider	12													NSC			0
—	Olivier Grouillard	Ret	Ret	Ret	NSC	13	19	NSPC	NSC	NSC	NSPC	16	Ret	NSC	Ret	NSC	13	0
—	Gabriele Tarquini	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSC	Ret	NSPC	13	NSC	NSC	NSC	Ret	NSC	Ret	0
—	Gianni Morbidelli	NSC	14													Ret	Ret	0
—	David Brabham			NSC	Ret	NSC	Ret	15	NSC	Ret	NSC	Ret	NSC	Ret	NSC	Ret	Ret	0
—	Johnny Herbert															Ret	Ret	0
—	Bertrand Gachot	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	0
—	Stefan Johansson	NSC	NSC															0
—	Claudio Langes	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC			0
—	Bruno Giacomelli			NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC			0
—	Gary Brabham	NSPC	NSPC															0
Poz.	Pilot	USA	BRA	SMR	MON	CAN	MEX	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	POR	ESP	JPN	AUS	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
Albastru	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	Nu s-a clasat, retras (Ret)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Alb	Cursă anulată (C)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Roșu	Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare	Doar s-a antrenat (DSA)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
(6)	Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM
	Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor[modificare | modificare sursă]

Poz.	Constructor	USA	BRA	SMR	MON	CAN	MEX	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	POR	ESP	JPN	AUS	Puncte
1	McLaren-Honda	1	2_R	2	1P R	1^P	3^P	3	3	1^P	2	1^P	1P R	2	Ret^P	Ret^P^[h]	4	121
1	McLaren-Honda	RetP R	3^P	Ret^P	3	4_R	20	5	14	3	16	3	3	4	Ret	Ret	Ret^P	121
2	Ferrari	Ret	1	4	Ret	3	1_R	1	1	4	17	2_R	2	1^P	1	Ret	2_R	110
2	Ferrari	Ret	4	Ret	Ret	5	2	18P R	RetP R	Ret	Ret	Ret	4	3	2	Ret	3	110
3	Benetton-Ford	6	4	3_R	Ret	2	4	4	5	2	3	4	7	5	3	1	1	71
3	Benetton-Ford	11	10	5	DSC	Ret	6	16	Ret	Ret	Ret	5	8	6	Ret	2	7	71
4	Williams-Renault	3	5	1	4	Ret	5	6	2	5	1^P	Ret	5	7_R	4	4_R	5	57
4	Williams-Renault	9	13	Ret	Ret	Ret	9	Ret	Ret	6_R	4_R	Ret	Ret	Ret	5_R	5	6	57
5	Tyrrell-Ford	2	7	6	2	11	7	Ret	8	11	Ret	8	6	8	Ret	6	Ret	16
5	Tyrrell-Ford	6	8	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	NS	Ret	NS	8	16
6	Lola-Lamborghini^[i]	8	Ret	13	6	9	Ret	7	4	Ret	6	9	Ret	14	6	3	Ret	11
6	Lola-Lamborghini^[i]	Ret	Ret	Ret	Ret	12	Ret	8	6	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	11
7	Leyton House-Judd	14	NSC	Ret	Ret	10	NSC	2	Ret	7	8	6	Ret	12	8	Ret	Ret	7
7	Leyton House-Judd	Ret	NSC	Ret	NSC	NSC	NSC	Ret	NS	Ret	Ret	7	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	7
8	Lotus-Lamborghini	Ret	Ret	7	Ret	6	8	11	Ret	8	5	11	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	3
8	Lotus-Lamborghini	NS	Ret	8	Ret	Ret	10	12	Ret	Ret	7	12	Ret	Ret	NS	Ret	Ret	3
9	Brabham-Judd	5	Ret	Ret	Ret	7	11	13	9	Ret	Ret	17	Ret	Ret	Ret	Ret	12	2
9	Brabham-Judd	Ret	Ret	NSC	Ret	NSC	Ret	15	NSC	Ret	NSC	Ret	NSC	Ret	NSC	Ret	Ret	2
=	Arrows-Ford	10	Ret	NSC	5	8	17	10	7	9	9	10	9	9	10	9	NSC	2
=	Arrows-Ford	12	Ret	NSC	NSC	Ret	NSC	Ret	Ret	Ret	12	13	12	13	NSC	Ret	NSC	2
—	Ligier-Ford	Ret	11	9	Ret	Ret	16	9	10	10	11	14	11	10	7	7	10	0
—	Ligier-Ford	EX	12	10	Ret	Ret	18	14	13	DSC	14	NSC	13	Ret	Ret	10	11	0
—	Minardi-Ford	7	9	11	Ret	Ret	12	Ret	12	Ret	15	15	Ret	11	Ret	8	9	0
—	Minardi-Ford	Ret	Ret	NS	Ret	NSC	14	NSC	Ret	NSC	Ret	Ret	NSC	NSC	NSC	Ret	Ret	0
—	Onyx-Ford	NSC	NSC	12	7	Ret	15	NSC	NSC	NC	NSC							0
—	Onyx-Ford	NSC	NSC	Ret	Ret	Ret	Ret	NSC	NSC	Ret	NSC							0
—	AGS-Ford	NSPC	Ret	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	17	Ret	NSC	13	NSC	Ret	Ret	9	NSC	Ret	0
—	AGS-Ford	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSC	NSPC	NSPC	NSC	NSC	NSC	NSC	Ret	NSC	NSC	0
—	Dallara-Ford	Ret	14	Ret	Ret	Ret	13	Ret	11	Ret	10	Ret	10	15	Ret	Ret	Ret	0
—	Dallara-Ford	NSC	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	DSC	Ret	NSC	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	0
—	Osella-Ford	Ret	Ret	Ret	NSC	13	19	NSPC	NSC	NSC	NSPC	16	Ret	NSC	Ret	NSC	13	0
—	EuroBrun-Judd	13	NSPC	Ret	NSC	NSC	EX	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC			0
—	EuroBrun-Judd	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC			0
—	Coloni-Ford									NSPC	NSPC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	0
—	Life	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC					0
—	Coloni-Subaru	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC									0
—	Life-Judd													NSPC	NSPC			0
Poz.	Constructor	USA	BRA	SMR	MON	CAN	MEX	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	POR	ESP	JPN	AUS	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
Albastru	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	Nu s-a clasat, retras (Ret)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Alb	Cursă anulată (C)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Roșu	Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare	Doar s-a antrenat (DSA)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
(6)	Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM
	Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Note:

Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Rezultatele evenimentului non-campionat[modificare | modificare sursă]

Sezonul 1990 a inclus, de asemenea, un singur eveniment care nu a fost luat în considerare pentru Campionatul Mondial, Formula 1 indoor trophy la Salonul Auto Bologna.

Numele cursei	Locație	Data	Pilotul câștigător	Constructor
Formula 1 Indoor Trophy	Salonul Auto Bologna	8–9 decembrie	Gianni Morbidelli	Minardi

Note[modificare | modificare sursă]

^ ^a ^b Dallara și Lola au intrat în campionat doar în calitate de constructori de șasiu.
^ Coloni a intrat în primele opt Mari Premii cu motorul Subaru. Începând cu etapa a noua, echipa a concurat cu motorul Ford.
^ Life a intrat în primele 12 Mari Premii cu propriul motor. Începând cu etapa a 13-a, echipa a concurat cu motorul Judd.
^ Doar cele mai bune unsprezece rezultate au fost luate în considerare pentru campionatul piloților. Numerele fără paranteze sunt puncte de campionat; numerele dintre paranteze sunt puncte totale acumulate.
^ Ayrton Senna și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Japoniei.
^ ^a ^b Rezultatele publicate în Anuarul FIA din 1991 al Sporturilor Auto îi arată pe Capelli și Moreno ca fiind la egalitate pe locul 16 în campionatul piloților.
^ ^a ^b Rezultatele publicate în Anuarul FIA din 1991 al Sporturilor Auto îi arată pe Caffi și Modena ca fiind la egalitate pe locul 16 în campionatul piloților.
^ McLaren-Honda și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Japoniei.
^ Rezultatele publicate în Anuarul FIA din 1991 al Sporturilor Auto o arată pe locul șase pe „Larrousse”, față de „Lola”.

Referințe[modificare | modificare sursă]

^ Collantine, Keith (21 octombrie 2010). „20 years since Senna took Prost out at Suzuka”. F1 Fanatic. Arhivat din original la 22 octombrie 2010. Accesat în 18 august 2015.

[chassis-2] Dallara și Lola au intrat în campionat doar în calitate de constructori de șasiu.

[3] Coloni a intrat în primele opt Mari Premii cu motorul Subaru. Începând cu etapa a noua, echipa a concurat cu motorul Ford.

[4] Life a intrat în primele 12 Mari Premii cu propriul motor. Începând cu etapa a 13-a, echipa a concurat cu motorul Judd.

[5] Doar cele mai bune unsprezece rezultate au fost luate în considerare pentru campionatul piloților. Numerele fără paranteze sunt puncte de campionat; numerele dintre paranteze sunt puncte totale acumulate.

[6] Ayrton Senna și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Japoniei.

[FIA_Drivers_10th-7] Rezultatele publicate în Anuarul FIA din 1991 al Sporturilor Auto îi arată pe Capelli și Moreno ca fiind la egalitate pe locul 16 în campionatul piloților.

[FIA_Drivers_16th-8] Rezultatele publicate în Anuarul FIA din 1991 al Sporturilor Auto îi arată pe Caffi și Modena ca fiind la egalitate pe locul 16 în campionatul piloților.

[9] McLaren-Honda și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Japoniei.

[10] Rezultatele publicate în Anuarul FIA din 1991 al Sporturilor Auto o arată pe locul șase pe „Larrousse”, față de „Lola”.

[1] Collantine, Keith (21 octombrie 2010). „20 years since Senna took Prost out at Suzuka”. F1 Fanatic. Arhivat din original la 22 octombrie 2010. Accesat în 18 august 2015.

[1]

[a]

[b]

[c]

[d]

[e]

[f]

[g]

[h]

[i]