Sezonul de Formula 1 din 1963

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sezonul de Formula 1 din 1963
Durată
26 mai - 28 decembrie
Nr. curse
10
Nr. piloți
53
Nr. echipe
31
Campionul la Piloți
Regatul Unit Jim Clark (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Regatul Unit Lotus-Climax (Primul titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1963 a fost cel de-al 17-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 14-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților,[1] și a 6-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.[2] Sezonul a fost disputat pe parcursul a zece curse, începând cu Marele Premiu al Principatului Monaco pe 26 mai și terminându-se cu Marele Premiu al Africii de Sud pe 28 decembrie. În 1963 s-au desfășurat și multe alte curse care nu au făcut parte din campionat.

Jim Clark a câștigat primul său campionat, obținând șapte victorii în sezon. Două Mari Premii au fost câștigate de Graham Hill de la BRM și unul de John Surtees într-un Ferrari revizuit. Acest număr record de victorii obținut de Clark într-un sezon nu a fost egalat până când Alain Prost a câștigat șapte curse în 1984, conducând un McLaren MP4/2, și nu a fost învins până în 1988, când Ayrton Senna a câștigat opt curse cu McLaren MP4/4 (coechipierul său, Prost, din nou a câștigat șapte curse în 1988). Cu toate acestea, spre deosebire de 1963, care a constat doar din zece curse, atât sezoanele 1984, cât și 1988 au constat din 16 curse, oferindu-i lui Clark o rată de victorie mai bună (70%) decât Prost (43,75%) sau Senna (50%).

Proiectul ATS, fondat de foști angajați Ferrari, a fost un eșec care i-a afectat cariera de Grand Prix a lui Phil Hill. Nu a avut legătură cu operațiunea germană de la sfârșitul anilor 1970, care a avut puțin mai mult succes.

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1963 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1963. Toate echipele au concurat cu pneurile furnizate de Dunlop.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Piloți
Numele pilotului Etape
Alfa Special Special Africa de Sud Otelle Nucci Alfa Special Alfa Romeo Giulietta 1,5 L4 Special Africa de Sud Peter de Klerk 10
LDS[a] Alfa Romeo Giulietta 1,5 L4 Mk 1 Africa de Sud Doug Serrurier 10
Federația Rhodesia și Nyasaland Sam Tingle Federația Rhodesia și Nyasaland Sam Tingle 10
Italia Automobili Turismo e Sport ATS ATS 100 1,5 V8 100 Statele Unite ale Americii Phil Hill 2–3, 7–9
Italia Giancarlo Baghetti 2–3, 7–9
Brabham BT7 Regatul Unit Brabham Racing Organisation Brabham Climax FWMV 1,5 V8 BT7
BT3
Australia Jack Brabham 2-10
Statele Unite ale Americii Dan Gurney Toate
BRM P57 Regatul Unit Owen Racing Organisation BRM BRM P56 1,5 V8 P57
P61
Statele Unite ale Americii Richie Ginther Toate
Regatul Unit Graham Hill Toate
Regatul Unit British Racing Partnership BRP BRM P56 1,5 V8 Mk 1 Regatul Unit Innes Ireland 2–5, 7
Cooper T66 Regatul Unit Cooper Car Company Cooper Climax FWMV 1,5 V8 T66 Noua Zeelandă Bruce McLaren Toate
Africa de Sud Tony Maggs Toate
Italia Scuderia Settecolli De Tomaso[a] Ferrari 178 1,5 V6 F1 Italia Roberto Lippi 7
Ferrari 156 Italia Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari 178 1,5 V6 156 Regatul Unit John Surtees Toate
Belgia Willy Mairesse 1–2, 6
Italia Ludovico Scarfiotti 3–4
Italia Lorenzo Bandini 7–10
Regatul Unit Ian Raby Racing Gilby[a] BRM P56 1,5 V8 62 Regatul Unit Ian Raby 5–7
Regatul Unit Reg Parnell Racing Lola[a] Climax FWMV 1,5 V8 Mk4
Mk4A
Noua Zeelandă Chris Amon 1–7
Franța Maurice Trintignant 1
Belgia Lucien Bianchi 2
Regatul Unit Mike Hailwood 7
Statele Unite ale Americii Masten Gregory 8–9
Regatul Unit Tim Parnell Mk4 Regatul Unit John Campbell-Jones 5
Regatul Unit DW Racing Enterprises Mk4 Regatul Unit Bob Anderson 5, 7
Lotus 25 Regatul Unit Team Lotus Lotus Climax FWMV 1,5 V8 25 Regatul Unit Jim Clark Toate
Regatul Unit Trevor Taylor 1–6, 8–10
Regatul Unit Peter Arundell 4
Regatul Unit Mike Spence 7
Mexic Pedro Rodríguez 8–9
Porsche 718 Țările de Jos Ecurie Maarsbergen Porsche[a] Porsche 547/3 1,5 F4 718 Țările de Jos Carel Godin de Beaufort 2–3, 5–10
Germania de Vest Gerhard Mitter 3, 6
Scirocco 02 Regatul Unit Scirocco Powell Racing Cars Scirocco BRM P56 1,5 V8 01
02
Statele Unite ale Americii Tony Settember 2, 4–7
Regatul Unit Ian Burgess 5–6
Canada Canadian Stebro Racing Stebro Ford 109E 1,5 L4 Mk IV Canada Peter Broeker 8

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos.

Concurent Constructor afiliat Motor Șasiu Piloți
Numele pilotului Etape
Regatul Unit Brabham Racing Organisation Lotus Climax FWMV 1,5 V8 25 Australia Jack Brabham 1
Franța Bernard Collomb Lotus Climax FWMV 1,5 V8 24 Franța Bernard Collomb 1, 6
Regatul Unit British Racing Partnership Lotus BRM P56 1,5 V8 24 Regatul Unit Innes Ireland 1, 6
Statele Unite ale Americii Jim Hall 1–9
Elveția Siffert Racing Team Lotus BRM P56 1,5 V8 24 Elveția Jo Siffert 1–9
Regatul Unit R.R.C. Walker Racing Team Cooper Climax FWMV 1,5 V8 T60
T66
Suedia Jo Bonnier Toate
Elveția Ecurie Filipinetti Lotus BRM P56 1,5 V8 24 Statele Unite ale Americii Phil Hill 4
Regatul Unit Tim Parnell Lotus BRM P56 1,5 V8 24 Statele Unite ale Americii Masten Gregory 4, 7
Climax FWMV 1,5 V8 18/21 Belgia André Pilette 6
Regatul Unit Tim Parnell 6
Regatul Unit Reg Parnell Racing Lotus Climax FWMV 1,5 V8 24 Franța Maurice Trintignant 4
Regatul Unit Mike Hailwood 5
BRM P56 1,5 V8 Statele Unite ale Americii Masten Gregory 5
Statele Unite ale Americii Rodger Ward 8
Statele Unite ale Americii Hap Sharp 8–9
Noua Zeelandă Chris Amon 9
Italia Scuderia Centro Sud BRM BRM P56 1,5 V8 P57 Italia Lorenzo Bandini 4–6
Franța Maurice Trintignant 7
Mexic Moisés Solana 9
Cooper Climax FWMV 1,5 V8 T60 Portugalia Mário de Araújo Cabral 6–7
Maserati 6-1500 1,5 L4 T53 Italia Ernesto Brambilla 7
Germania de Vest Kurt Kuhnke Lotus Borgward 1500 RS 1,5 L4 18 Germania de Vest Kurt Kuhnke 6
Belgia André Pilette Lotus Climax FPF 1,5 L4 18/21 Belgia André Pilette 7
Statele Unite ale Americii Frank Dochnal Cooper Climax FPF 1,5 L4 T51 Statele Unite ale Americii Frank Dochnal 9
Africa de Sud Lawson Organisation Lotus Climax FPF 1,5 L4 21 Africa de Sud Ernie Pieterse 10
Africa de Sud Selby Auto Spares Lotus BRM P56 1,5 V8 24 Africa de Sud Paddy Driver 10
Federația Rhodesia și Nyasaland John Love Cooper Climax FPF 1,5 L4 T55 Federația Rhodesia și Nyasaland John Love 10
Africa de Sud Ted Lanfear Lotus Ford 109E 1,5 L4 22 Africa de Sud Brausch Niemann 10
Regatul Unit David Prophet Brabham Ford 109E 1,5 L4 BT6 Regatul Unit David Prophet 10
Africa de Sud Scuderia Lupini Cooper Maserati 6-1500 1,5 L4 T51 Africa de Sud Trevor Blokdyk 10

Calendar[modificare | modificare sursă]

Următoarele zece Mari Premii au avut loc în 1963.

1. Monaco 2. Belgia 3. Țările de Jos 4. Franța
Marele Premiu al Principatului Monaco
26 mai
Marele Premiu al Belgiei
9 iunie
Marele Premiu al Țărilor de Jos
23 iunie
Marele Premiu al Franței
30 iunie

Monaco (S)

Spa-Francorchamps (S)

Zandvoort (P)

Reims-Gueux (S)
5. Regatul Unit 6. Germania de Vest 7. Italia 8. Statele Unite ale Americii
Marele Premiu al Marii Britanii
20 iulie
Marele Premiu al Germaniei
4 august
Marele Premiu al Italiei
8 septembrie
Marele Premiu al Statelor Unite
6 octombrie

Silverstone (P)

Nürburgring (P)

Monza (P)

Watkins Glen (P)
9. Mexic 10. Africa de Sud
Marele Premiu al Mexicului
27 octombrie
Marele Premiu al Africii de Sud
28 decembrie

Magdalena Mixhuca (P)

Prince George (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător
1 Monaco Marele Premiu al Principatului Monaco Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit John Surtees Regatul Unit Graham Hill Regatul Unit BRM
2 Belgia Marele Premiu al Belgiei Regatul Unit Graham Hill Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Lotus-Climax
3 Țările de Jos Marele Premiu al Țărilor de Jos Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Lotus-Climax
4 Franța Marele Premiu al Franței Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Lotus-Climax
5 Regatul Unit Marele Premiu al Marii Britanii Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit John Surtees Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Lotus-Climax
6 Germania de Vest Marele Premiu al Germaniei Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit John Surtees Regatul Unit John Surtees Italia Ferrari
7 Italia Marele Premiu al Italiei Regatul Unit John Surtees Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Lotus-Climax
8 Statele Unite ale Americii Marele Premiu al Statelor Unite Regatul Unit Graham Hill Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Graham Hill Regatul Unit BRM
9 Mexic Marele Premiu al Mexicului Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Lotus-Climax
10 Africa de Sud Marele Premiu al Africii de Sud Regatul Unit Jim Clark Statele Unite ale Americii Dan Gurney Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Lotus-Climax

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă. Doar cele mai bune șase rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.

Poz. Pilot MCO
Monaco
BEL
Belgia
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
ITA
Italia
USA
Statele Unite ale Americii
MEX
Mexic
ZAF
Africa de Sud
Puncte
1 Regatul Unit Jim Clark 8P 1R 1P
R
1P
R
1P (2)P 1R[b] (3)R 1P
R
(1)P 54 (73)
2 Regatul Unit Graham Hill 1 RetP Ret 3[c] 3 Ret 16 1P 4 3 29
= Statele Unite ale Americii Richie Ginther 2 4 (5) Ret (4) 3 2 2 3 Ret 29 (34)
4 Regatul Unit John Surtees 4R Ret 3 Ret 2R 1R RetP 9 DSC Ret 22
5 Statele Unite ale Americii Dan Gurney Ret 3 2 5 Ret Ret 14 Ret 6 2R 19
6 Noua Zeelandă Bruce McLaren 3 2 Ret 12 Ret Ret 3 11 Ret 4 17
7 Australia Jack Brabham 9 Ret Ret 4 Ret 7 5 4 2 13 14
8 Africa de Sud Tony Maggs 5 7 Ret 2 9 Ret 6 Ret Ret 7 9
9 Regatul Unit Innes Ireland Ret Ret 4 9 Ret Ret 4 6
= Italia Lorenzo Bandini 10 5 Ret Ret 5 Ret 5 6
= Suedia Jo Bonnier 7 5 11 NC Ret 6 7 8 5 6 6
12 Germania de Vest Gerhard Mitter Ret 4 3
= Statele Unite ale Americii Jim Hall Ret Ret 8 11 6 5 8 10 8 3
14 Țările de Jos Carel Godin de Beaufort 6 9 10 Ret NSC 6 10 10 2
15 Elveția Jo Siffert Ret Ret 7 6 Ret 9 Ret Ret 9 1
= Regatul Unit Trevor Taylor 6 Ret 10 13 Ret 8 Ret Ret 8 1
= Italia Ludovico Scarfiotti 6 NS 1
Noua Zeelandă Chris Amon NS Ret Ret 7 7 Ret NS Ret 0
Statele Unite ale Americii Hap Sharp Ret 7 0
Canada Peter Broeker 7 0
Franța Maurice Trintignant Ret 8 9 0
Regatul Unit Mike Hailwood 8 10 0
Statele Unite ale Americii Tony Settember 8 Ret Ret Ret NSC 0
Federația Rhodesia și Nyasaland John Love 9 0
Franța Bernard Collomb NSC 10 0
Statele Unite ale Americii Phil Hill Ret Ret NC 11 Ret Ret 0
Statele Unite ale Americii Masten Gregory Ret 11 Ret Ret Ret 0
Mexic Moisés Solana 11 0
Africa de Sud Doug Serrurier 11 0
Regatul Unit Bob Anderson 12 12 0
Africa de Sud Trevor Blokdyk 12 0
Regatul Unit John Campbell-Jones 13 0
Regatul Unit Mike Spence 13 0
Africa de Sud Brausch Niemann 14 0
Italia Giancarlo Baghetti Ret Ret 15 Ret Ret 0
Belgia Willy Mairesse Ret Ret Ret 0
Regatul Unit Ian Burgess Ret Ret 0
Mexic Pedro Rodriguez Ret Ret 0
Regatul Unit Ian Raby Ret NSC NSC 0
Belgia Lucien Bianchi Ret 0
Portugalia Mário de Araújo Cabral Ret NS 0
Statele Unite ale Americii Rodger Ward Ret 0
Africa de Sud Peter de Klerk Ret 0
Federația Rhodesia și Nyasaland Sam Tingle Ret 0
Africa de Sud Ernie Pieterse Ret 0
Regatul Unit David Prophet Ret 0
Belgia André Pilette NSC NSC 0
Regatul Unit Tim Parnell NSC 0
Germania de Vest Kurt Kuhnke NSC 0
Italia Roberto Lippi NSC 0
Italia Ernesto Brambilla NSC 0
Statele Unite ale Americii Frank Dochnal NSC 0
Africa de Sud Paddy Driver NS 0
Poz. Pilot MCO
Monaco
BEL
Belgia
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
ITA
Italia
USA
Statele Unite ale Americii
MEX
Mexic
ZAF
Africa de Sud
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM
1 A împărțit mașina cu unul sau mai mulți piloți

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1[modificare | modificare sursă]

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Doar cele mai bune șase rezultate au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

Poz. Constructor MCO
Monaco
BEL
Belgia
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
ITA
Italia
USA
Statele Unite ale Americii
MEX
Mexic
ZAF
Africa de Sud
Puncte
1 Regatul Unit Lotus-Climax (6) 1 1 1 1 (2) 1[d] (3) 1 (1) 54 (74)
2 Regatul Unit BRM 1 (4) (5) 3[c] 3 3 2 1 3 (3) 36 (45)
3 Regatul Unit Brabham-Climax Ret 3 2 4 Ret 7 (5) 4 2 2 28 (30)
4 Italia Ferrari 4 Ret 3 Ret 2 1 Ret 5 Ret 5 26
5 Regatul Unit Cooper-Climax 3 2 11 2 9 (6) 3 8 5 4 25 (26)
6 Regatul Unit BRP-BRM Ret 4 9 Ret 4 6
7 Germania de Vest Porsche 6 9 10 4 NSC 6 10 10 5
8 Regatul Unit Lotus-BRM Ret Ret 7 6 6 5 8 10 7 NS 4
Regatul Unit Lola-Climax Ret Ret Ret 7 7 Ret 10 Ret Ret 0
Canada Stebro-Ford 7 0
Regatul Unit Scirocco-BRM 8 Ret Ret Ret NSC 0
Italia ATS Ret Ret 11 Ret Ret 0
Africa de Sud LDS-Alfa Romeo 11 0
Regatul Unit Cooper-Maserati NSC 12 0
Regatul Unit Lotus-Ford 14 0
Regatul Unit Gilby-BRM Ret NSC NSC 0
Africa de Sud Alfa Special-Alfa Romeo Ret 0
Regatul Unit Lotus-Borgward NSC 0
Italia De Tomaso-Ferrari NSC 0
Poz. Constructor MCO
Monaco
BEL
Belgia
NLD
Țările de Jos
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
DEU
Germania de Vest
ITA
Italia
USA
Statele Unite ale Americii
MEX
Mexic
ZAF
Africa de Sud
Puncte

Curse non-campionat[modificare | modificare sursă]

Alte 14 curse care nu au contat pentru Campionatul Mondial al Piloților sau Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 au fost organizate pentru mașinile de Formula 1 în timpul sezonului.

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor
Regatul Unit Trofeul Lombank IV Snetterton 30 martie Regatul Unit Graham Hill Regatul Unit BRM
Franța Marele Premiu de la Pau XXIII Pau 15 aprilie Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Lotus-Climax
Regatul Unit Trofeul Glover XI Goodwood 15 aprilie Regatul Unit Innes Ireland Regatul Unit Lotus-BRM
Italia Gran Premio Citta di Imola IV Imola 21 aprilie Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Lotus-Climax
Italia Gran Premio di Siracusa XIV Siracuza 25 aprilie Elveția Jo Siffert Regatul Unit Lotus-BRM
Regatul Unit BARC Aintree 200 XIX Aintree 27 aprilie Regatul Unit Graham Hill Regatul Unit BRM
Regatul Unit Trofeul Internațional BRDC XVI Silverstone 11 mai Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Lotus-Climax
Italia Gran Premio di Roma XV Vallelunga 19 mai Regatul Unit Bob Anderson Regatul Unit Lola-Climax
Germania de Vest Solituderennen III Solitudering 28 iulie Australia Jack Brabham Regatul Unit Brabham-Climax
Suedia Kanonloppet XII Karlskoga 11 august Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Lotus-Climax
Italia Marele Premiu al Mediteranei III Enna Pergusa 18 august Regatul Unit John Surtees Italia Ferrari
Austria Marele Premiu al Austriei I Zeltweg 1 septembrie Australia Jack Brabham Regatul Unit Brabham-Climax
Regatul Unit Cupa Internațională de Aur X Oulton Park 21 septembrie Regatul Unit Jim Clark Regatul Unit Lotus-Climax
Africa de Sud Marele Premiu al Randului Kyalami 14 decembrie Regatul Unit John Surtees Italia Ferrari

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e De Tomaso, Gilby, LDS, Lola și Porsche au intrat în campionat doar în calitate de constructori de șasiu.
  2. ^ Jim Clark și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Italiei.
  3. ^ a b Lui Hill nu i s-a acordat niciun punct deoarece mașina sa a fost împinsă la linia de start.[3]
  4. ^ Lotus-Climax și-a adjudecat matematic titlul la constructori la Marele Premiu al Italiei.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ FIA Yearbook, 1974 page 119
  2. ^ FIA Yearbook, 1974 page 121
  3. ^ „1963 FIA World Championship”. Formula One Administration Ltd. Arhivat din original la . Accesat în .