Sezonul de Formula 1 din 1986

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Campionatul Mondial de Formula 1
Sezonul 1986
Campionul la Piloți
Alain Prost in 1985 (cropped).jpg
Franța Alain Prost (Al 2-lea titlu)
Campionul la Constructori
Williams FW11 Nigel Mansell NEC Jan 1994 (51896460327).jpg
Regatul Unit Williams-Honda (Al 3-lea titlu)
Informații
Durată 23 martie - 26 octombrie
Nr. de curse 16
Nr. de piloți 32
Nr. de echipe 14
Alte sezoane
1985 1987

Campionatul Mondial FIA de Formula 1 din 1986 a fost cel de-al 37-lea sezon din campionatul de curse auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism (FIA), ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. Campionatul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Brazilia pe 23 martie și terminându-se în Australia pe 26 octombrie.

Campionatul Mondial la Piloți a fost câștigat de Alain Prost,[1] în timp ce Campionatul Mondial la Constructori de Williams-Honda.[2] Prost a fost primul pilot care a câștigat titluri consecutive de la Jack Brabham în 1959 și 1960 încoace.

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1986 al campionatului.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
McLaren MP4/2C Regatul Unit Marlboro McLaren International McLaren TAG TTE PO1 1,5 V6t[a] MP4/2C G 1 Franța Alain Prost Toate
2 Finlanda Keke Rosberg Toate
Tyrrell 015 Regatul Unit Data General Team Tyrrell Tyrrell Renault EF4B 1,5 V6t 014
015
G 3 Regatul Unit Martin Brundle Toate
4 Franța Philippe Streiff Toate
Williams FW11 Regatul Unit Canon Williams Honda Team Williams Honda RA166E 1,5 V6t FW11 G 5 Regatul Unit Nigel Mansell Toate
6 Brazilia Nelson Piquet Toate
Brabham BT55 Regatul Unit Olivetti Brabham BMW Team Brabham BMW M12/13/1 1,5 L4t BT55 P 7 Italia Riccardo Patrese Toate
8 Italia Elio de Angelis 1–4
Regatul Unit Derek Warwick 6–16
Lotus 98T Regatul Unit John Player Special Team Lotus Lotus Renault EF15B 1,5 V6t 98T G 11 Regatul Unit Johnny Dumfries Toate
12 Brazilia Ayrton Senna Toate
Zakspeed 861 Germania de Vest West Zakspeed Racing Zakspeed Zakspeed 1500/4 1,5 L4t 861 G 14 Regatul Unit Jonathan Palmer Toate
29 Țările de Jos Huub Rothengatter 3–16
Lola THL1 Statele Unite ale Americii Team Haas (USA) Ltd Lola[b] Hart 415T 1,5 L4t THL1
THL2
G 15 Australia Alan Jones Toate
Ford Cosworth GBA 1,5 V6t 16 Franța Patrick Tambay 1–6, 8-16
Statele Unite ale Americii Eddie Cheever 7
Arrows A9 Regatul Unit Barclay Arrows BMW Arrows BMW M12/13 1,5 L4t A8
A9
G 17 Elveția Marc Surer 1–5
Germania de Vest Christian Danner 7–16
18 Belgia Thierry Boutsen Toate
Benetton B186 Regatul Unit Benetton Formula Ltd Benetton BMW M12/13 1,5 L4t B186 P 19 Italia Teo Fabi Toate
20 Austria Gerhard Berger Toate
Osella FA1F Italia Osella Squadra Corse Osella Alfa Romeo 890T 1,5 V8t FA1G
FA1F
FA1H
P 21 Italia Piercarlo Ghinzani Toate
22 Germania de Vest Christian Danner 1–6
Canada Allen Berg 7–12, 14–16
Italia Alex Caffi 13
Minardi M185B Italia Minardi Team SpA Minardi Motori Moderni Tipo 615–90 1,5 V6t M185B
M186
P 23 Italia Andrea de Cesaris Toate
24 Italia Alessandro Nannini Toate
Ligier JS27 Franța Equipe Ligier Ligier Renault EF4B 1,5 V6t JS27 P 25 Franța René Arnoux Toate
26 Franța Jacques Laffite 1–9
Franța Philippe Alliot 10–16
Ferrari F1/86 Italia Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari 032 1,5 V6t F1/86 G 27 Italia Michele Alboreto Toate
28 Suedia Stefan Johansson Toate
AGS JH21C Franța Jolly Club SpA AGS Motori Moderni Tipo 615–90 1,5 V6t JH21C P 31 Italia Ivan Capelli 13–14

Calendar[modificare | modificare sursă]

Următoarele șaisprezece Mari Premii au avut loc în 1986.

1. Brazilia 2. Spania 3. San Marino 4. Monaco
Marele Premiu al Braziliei
21-23 martie
Marele Premiu al Spaniei
11-13 aprilie
Marele Premiu al statului San Marino
25-27 aprilie
Marele Premiu al Principatului Monaco
8, 10-11 mai
Autódromo de Jacarepaguá 1978-1995.png
Jacarepaguá (P)
Circuito de Jerez (1985-1992).svg
Jerez (P)
Imola Circuit 1980-1995 Layout.png
Imola (P)
Circuit de Monaco 1986.png
Monaco (S)
5. Belgia 6. Canada 7. Detroit 8. Franța
Marele Premiu al Belgiei
23-25 mai
Marele Premiu al Canadei
13-15 iunie
Marele Premiu de la Detroit
20-22 iunie
Marele Premiu al Franței
4-6 iulie
Circuit Spa.png
Spa-Francorchamps (P)
Gilles Villeneuve Circuit Montreal (78-86).svg
Gilles Villeneuve (S)
Circuit Detroit F1 1983-1988.png
Detroit (S)
Paul Ricard 1986.png
Paul Ricard (P)
9. Regatul Unit 10. Ungaria 11. Germania de Vest 12. Austria
Marele Premiu al Marii Britanii
11-13 iulie
Marele Premiu al Ungariei
8-10 august
Marele Premiu al Germaniei
25-27 iulie
Marele Premiu al Austriei
15-17 august
Brands Hatch 1976-1987.svg
Brands Hatch (P)
Hungaroring circuit 1986-1988.svg
Hungaroring (P)
Circuit Hockenheimring-1982.svg
Hockenheimring (P)
Österreichring 1977-1987.svg
Österreichring (P)
13. Italia 14. Portugalia 15. Mexic 16. Australia
Marele Premiu al Italiei
5-7 septembrie
Marele Premiu al Portugaliei
19-21 septembrie
Marele Premiu al Mexicului
10-12 octombrie
Marele Premiu al Australiei
24-26 octombrie
Monza 1976-1993.png
Monza (P)
Circuit Estoril.png
Estoril (P)
Autódromo Hermanos Rodríguez.svg
Hermanos Rodríguez (P)
Adelaide (long route).svg
Adelaide (S)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Raport
1 Brazilia Marele Premiu al Braziliei Brazilia Ayrton Senna Brazilia Nelson Piquet Brazilia Nelson Piquet Regatul Unit Williams-Honda Raport
2 Spania Marele Premiu al Spaniei Brazilia Ayrton Senna Regatul Unit Nigel Mansell Brazilia Ayrton Senna Regatul Unit Lotus-Renault Raport
3 San Marino Marele Premiu al statului San Marino Brazilia Ayrton Senna Brazilia Nelson Piquet Franța Alain Prost Regatul Unit McLaren-TAG Raport
4 Monaco Marele Premiu al Principatului Monaco Franța Alain Prost Franța Alain Prost Franța Alain Prost Regatul Unit McLaren-TAG Raport
5 Belgia Marele Premiu al Belgiei Brazilia Nelson Piquet Franța Alain Prost Regatul Unit Nigel Mansell Regatul Unit Williams-Honda Raport
6 Canada Marele Premiu al Canadei Regatul Unit Nigel Mansell Brazilia Nelson Piquet Regatul Unit Nigel Mansell Regatul Unit Williams-Honda Raport
7 Detroit Marele Premiu de la Detroit Brazilia Ayrton Senna Brazilia Nelson Piquet Brazilia Ayrton Senna Regatul Unit Lotus-Renault Raport
8 Franța Marele Premiu al Franței Brazilia Ayrton Senna Regatul Unit Nigel Mansell Regatul Unit Nigel Mansell Regatul Unit Williams-Honda Raport
9 Regatul Unit Marele Premiu al Marii Britanii Brazilia Nelson Piquet Regatul Unit Nigel Mansell Regatul Unit Nigel Mansell Regatul Unit Williams-Honda Raport
10 Germania de Vest Marele Premiu al Germaniei Finlanda Keke Rosberg Austria Gerhard Berger Brazilia Nelson Piquet Regatul Unit Williams-Honda Raport
11 Ungaria Marele Premiu al Ungariei Brazilia Ayrton Senna Brazilia Nelson Piquet Brazilia Nelson Piquet Regatul Unit Williams-Honda Raport
12 Austria Marele Premiu al Austriei Italia Teo Fabi Austria Gerhard Berger Franța Alain Prost Regatul Unit McLaren-TAG Raport
13 Italia Marele Premiu al Italiei Italia Teo Fabi Italia Teo Fabi Brazilia Nelson Piquet Regatul Unit Williams-Honda Raport
14 Portugalia Marele Premiu al Portugaliei Brazilia Ayrton Senna Regatul Unit Nigel Mansell Regatul Unit Nigel Mansell Regatul Unit Williams-Honda Raport
15 Mexic Marele Premiu al Mexicului Brazilia Ayrton Senna Brazilia Nelson Piquet Austria Gerhard Berger Regatul Unit Benetton-BMW Raport
16 Australia Marele Premiu al Australiei Regatul Unit Nigel Mansell Brazilia Nelson Piquet Franța Alain Prost Regatul Unit McLaren-TAG Raport

Sistemul de punctaj[modificare | modificare sursă]

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Loc 1 2 3 4 5 6
Puncte 9 6 4 3 2 1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.[1] Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.[2] Pentru campionatul la piloți, doar cele unsprezece cele mai bune rezultate au contribuit la Campionatul Mondial.

Note
  • ^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
  • ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Poz. Pilot BRA
Brazilia
ESP
Spania
SMR
San Marino
MON
Monaco
BEL
Belgia
CAN
Canada
DET
Detroit
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
GER
Germania de Vest
HUN
Ungaria
AUT
Austria
ITA
Italia
POR
Portugalia
MEX
Mexic
AUS
Australia
Puncte[c]
1 Franța Alain Prost Ret 3 1 1P
R
(6)R 2 3 2 3 (6)dagger Ret 1 DSC 2 2 1[d] 72 (74)
2 Regatul Unit Nigel Mansell Ret 2R Ret 4 1 1P 5 1R 1R 3 3 Ret 2 1R (5) RetP 70 (72)
3 Brazilia Nelson Piquet 1R Ret 2R 7 RetP 3R RetR 3 2P 1 1R Ret 1 3 4R 2R 69
4 Brazilia Ayrton Senna 2P 1P RetP 3 2 5 1P RetP Ret 2 2P Ret Ret 4daggerP 3P Ret 55
5 Suedia Stefan Johansson Ret Ret 4 10 3 Ret Ret Ret Ret 11dagger 4 3 3 6 12dagger 3 23
6 Finlanda Keke Rosberg Ret 4 5dagger 2 Ret 4 Ret 4 Ret 5daggerP Ret 9dagger 4 Ret Ret Ret 22
7 Austria Gerhard Berger 6 6 3 Ret 10 Ret Ret Ret Ret 10R Ret 7R 5 Ret 1 Ret 17
8 Franța Jacques Laffite 3 Ret Ret 6 5 7 2 6 Ret 14
9 Italia Michele Alboreto Ret Ret 10dagger Ret 4 8 4 8 Ret Ret Ret 2 Ret 5 Ret Ret 14
10 Franța René Arnoux 4 Ret Ret 5 Ret 6 Ret 5 4 4 Ret 10 Ret 7 15dagger 7 14
11 Regatul Unit Martin Brundle 5 Ret 8 Ret Ret 9 Ret 10 5 Ret 6 Ret 10 Ret 11 4 8
12 Australia Alan Jones Ret Ret Ret Ret 11dagger 10 Ret Ret Ret 9 Ret 4 6 Ret Ret Ret 4
13 Regatul Unit Johnny Dumfries 9 Ret Ret NSC Ret Ret 7 Ret 7 Ret 5 Ret Ret 9 Ret 6 3
14 Franța Philippe Streiff 7 Ret Ret 11 12 11 9 Ret 6 Ret 8 Ret 9 Ret Ret 5dagger 3
15 Franța Patrick Tambay Ret 8 Ret Ret Ret NS Ret Ret 8 7 5 Ret NC Ret NC 2
16 Italia Teo Fabi 10 5 Ret Ret 7 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 8 Ret 10 2
17 Italia Riccardo Patrese Ret Ret 6dagger Ret 8 Ret 6 7 Ret Ret Ret Ret Ret Ret 13dagger Ret 2
18 Germania de Vest Christian Danner Ret Ret Ret NSC Ret Ret Ret 11 Ret Ret Ret 6 8 11 9 Ret 1
19 Franța Philippe Alliot Ret 9 Ret Ret Ret 6 8 1
Belgia Thierry Boutsen Ret 7 7 8 Ret Ret Ret NC NC Ret Ret Ret 7 10 7 Ret 0
Regatul Unit Derek Warwick Ret 10 9 8 7 Ret NS Ret Ret Ret Ret 0
Regatul Unit Jonathan Palmer Ret Ret Ret 12 13 Ret 8 Ret 9 Ret 10 Ret Ret 12 10dagger 9 0
Țările de Jos Huub Rothengatter Ret NSC Ret 12 NS Ret Ret Ret Ret 8 Ret Ret NS Ret 0
Italia Andrea de Cesaris Ret Ret Ret NSC Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 8 Ret 0
Italia Elio de Angelis 8 Ret Ret Ret 0
Elveția Marc Surer Ret Ret 9 9 9 0
Italia Piercarlo Ghinzani Ret Ret Ret NSC Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 11 Ret Ret Ret Ret 0
Canada Allen Berg Ret Ret Ret 12 Ret Ret 13 16 NC 0
Italia Alessandro Nannini Ret Ret Ret NSC Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 14 Ret 0
Italia Alex Caffi NC 0
Italia Ivan Capelli Ret Ret 0
Statele Unite ale Americii Eddie Cheever Ret 0
Poz. Pilot BRA
Brazilia
ESP
Spania
SMR
San Marino
MON
Monaco
BEL
Belgia
CAN
Canada
DET
Detroit
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
GER
Germania de Vest
HUN
Ungaria
AUT
Austria
ITA
Italia
POR
Portugalia
MEX
Mexic
AUS
Australia
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
dagger Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă


Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor[modificare | modificare sursă]

Poz. Constructor BRA
Brazilia
ESP
Spania
SMR
San Marino
MON
Monaco
BEL
Belgia
CAN
Canada
DET
Detroit
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
GER
Germania de Vest
HUN
Ungaria
AUT
Austria
ITA
Italia
POR
Portugalia
MEX
Mexic
AUS
Australia
Puncte
1 Regatul Unit Williams-Honda 1R 2R 2R 4 1 1P 5 1R 1R 1 1R Ret 1 1R[e] 4R 2R 141
Ret Ret Ret 7 RetP 3R RetR 3 2P 3 3 Ret 2 3 5 RetP
2 Regatul Unit McLaren-TAG Ret 3 1 1P
R
6R 2 3 2 3 5daggerP Ret 1 4 2 2 1 96
Ret 4 5dagger 2 Ret 4 Ret 4 Ret 6dagger Ret 9dagger DSC Ret Ret Ret
3 Regatul Unit Lotus-Renault 2P 1P RetP 3 2 5 1P RetP 7 2 2P Ret Ret 4daggerP 3P 6 58
9 Ret Ret NSC Ret Ret 7 Ret Ret Ret 5 Ret Ret 9 Ret Ret
4 Italia Ferrari Ret Ret 4 10 3 8 4 8 Ret 11dagger 4 2 3 5 12dagger 3 37
Ret Ret 10dagger Ret 4 Ret Ret Ret Ret Ret Ret 3 Ret 6 Ret Ret
5 Franța Ligier-Renault 3 Ret Ret 5 5 6 2 5 4 4 9 10 Ret 7 6 7 29
4 Ret Ret 6 Ret 7 Ret 6 Ret Ret Ret Ret Ret Ret 15dagger 8
6 Regatul Unit Benetton-BMW 6 5 3 Ret 7 Ret Ret Ret Ret 10R Ret 7R 5 8 1 10 19
10 6 Ret Ret 10 Ret Ret Ret Ret Ret Ret RetP RetP
R
Ret Ret Ret
7 Regatul Unit Tyrrell-Renault 5 Ret 8 11 12 9 9 10 5 Ret 6 Ret 9 Ret 11 4 11
7 Ret Ret Ret Ret 11 Ret Ret 6 Ret 8 Ret 10 Ret Ret 5dagger
8 Regatul Unit Lola-Ford Ret Ret 11dagger 10 Ret Ret Ret 8 7 4 6 NC Ret NC 6
Ret Ret NS Ret Ret Ret 9 Ret 5 Ret Ret Ret Ret
9 Regatul Unit Brabham-BMW 8 Ret 6dagger Ret 8 Ret 6 7 8 7 Ret Ret Ret Ret 13dagger Ret 2
Ret Ret Ret Ret Ret 10 9 Ret Ret Ret NS Ret Ret Ret Ret
10 Regatul Unit Arrows-BMW Ret 7 7 8 9 Ret Ret 11 NC Ret Ret 6 7 10 7 Ret 1
Ret Ret 9 9 Ret Ret NC Ret Ret Ret Ret 8 11 9 Ret
Germania de Vest Zakspeed Ret Ret Ret 12 13 12 8 Ret 9 Ret 10 8 Ret 12 10dagger 9 0
Ret NSC Ret Ret NS Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret NS Ret
Italia Minardi-Motori Moderni Ret Ret Ret NSC Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 8 Ret 0
Ret Ret Ret NSC Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 14 Ret
Regatul Unit Lola-Hart Ret 8 Ret 0
Ret Ret
Italia Osella-Alfa Romeo Ret Ret Ret NSC Ret Ret Ret Ret Ret 12 Ret 11 NC 13 16 NC 0
Ret Ret Ret NSC Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret
Franța AGS-Motori Moderni Ret Ret 0
Poz. Constructor BRA
Brazilia
ESP
Spania
SMR
San Marino
MON
Monaco
BEL
Belgia
CAN
Canada
DET
Detroit
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
GER
Germania de Vest
HUN
Ungaria
AUT
Austria
ITA
Italia
POR
Portugalia
MEX
Mexic
AUS
Australia
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
dagger Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Note:

  • Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ McLaren a folosit motoare Porsche. Din motive de sponsorizare, aceste motoare au fost redenumite drept „TAG”.
  2. ^ Lola a intrat în primele patru Mari Premii cu motorul Hart. În etapa a patra, a folosit și motorul Ford, iar începând cu etapa a cincea, echipa a concurat doar cu motorul Ford.
  3. ^ Doar cele mai bune unsprezece rezultate au fost luate în considerare pentru campionatul piloților.[3] Numerele fără paranteze sunt puncte de campionat; numerele dintre paranteze sunt puncte totale acumulate.
  4. ^ Alain Prost și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Australiei.
  5. ^ Williams-Honda și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Portugaliei.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ 1986 Formula One World Championship for Drivers (points table), 1987 FIA Yearbook, Red section, page 86
  2. ^ 1986 Formula One World Championship for Manufacturers (points table), 1987 FIA Yearbook, Red section, page 87
  3. ^ Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, 1995, page 126