Sezonul de Formula 1 din 1999

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Campionatul Mondial de Formula 1
Sezonul 1999
Campionul la Piloți
Mika Haekkinen 2006.jpg
Finlanda Mika Häkkinen (Al 2-lea titlu)
Campionul la Constructori
Eddie Irvine 1999 Canada.jpg
Italia Ferrari (Al 9-lea titlu)
Informații
Durată 7 martie - 8 octombrie
Nr. de curse 16
Nr. de piloți 24
Nr. de echipe 11
Alte sezoane
1998 2000

Campionatul Mondial FIA de Formula 1 din 1999 a fost cel de-al 50-lea sezon din campionatul de curse auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism (FIA), ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. Campionatul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Australia pe 7 martie și terminându-se în Japonia pe 31 octombrie.

Campionatul la Piloți a fost câștigat pentru a doua oară consecutiv de Mika Häkkinen, deși Eddie Irvine, David Coulthard și Heinz-Harald Frentzen au avut cu toții șanse de a câștiga titlul în diferite etape. Ferrari a câștigat al nouălea titlu de constructori și primul din sezonul 1983, deschizând calea pentru era Michael Schumacher a dominației Ferrari începând cu 2000. Cu toate acestea, participarea lui Schumacher în campionatul din 1999 a fost întreruptă din cauza unei accidentări la Marele Premiu al Marii Britanii, unde a suferit un picior rupt într-un accident. S-a întors pentru ultimele două curse ale sezonului pentru a-l ajuta pe Irvine în cursa pentru campionat.

Finalul campionatului a fost desfășurat în circumstanțe controversate: la Marele Premiu inaugural al Malaeziei, Ferrari a ocupat locurile 1 și 2, dar au fost descalificați pentru încălcarea regulamentelor tehnice. Ei au fost reintegrați la apel, asigurându-se că Irvine avea conducerea clasamentului înainte de cursa finală din Japonia. Dacă Schumacher ar fi câștigat, lui Irvine i-ar fi trebuit cel puțin locul 4 pentru a fi campion mondial. Schumacher a luat pole-ul, dar a pierdut startul în fața lui Häkkinen, care apoi a plecat în față, nefiind niciodată deranjat pentru poziție de către Schumacher, în ciuda faptului că au stat aproape toată cursa. Dacă Ferrari și-ar fi interschimbat mașinile, Irvine ar fi pierdut în continuare titlul la numărătoare inversă din cauza celor cinci victorii ale lui Häkkinen, comparativ cu cele patru ale lui Irvine. În cele din urmă, Irvine a terminat la distanță pe locul trei, terminând campionatul pe locul 2, la două puncte în spatele lui Häkkinen.

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1999 al campionatului. Echipele au concurat cu anvelopele furnizate de Bridgestone.

Imagine Concurent Constructor Șasiu Motor Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
McLaren MP4/14 Regatul Unit West McLaren Mercedes McLaren-Mercedes MP4/14 Mercedes FO110H 1 Finlanda Mika Häkkinen Toate
2 Regatul Unit David Coulthard Toate
Ferrari F399 Italia Scuderia Ferrari Marlboro Ferrari F399 Ferrari 048 3 Germania Michael Schumacher 1–8, 15–16
Finlanda Mika Salo 9–14
4 Regatul Unit Eddie Irvine Toate
Williams FW21 Regatul Unit Winfield Williams Williams-Supertec FW21 Supertec FB01 5 Italia Alessandro Zanardi Toate
6 Germania Ralf Schumacher Toate
Jordan 199 Republica Irlanda Benson and Hedges Jordan Honda Jordan-Mugen-Honda 199 Mugen-Honda MF-301 HD 7 Regatul Unit Damon Hill Toate
8 Germania Heinz-Harald Frentzen Toate
Benetton B199 Italia Mild Seven Benetton Playlife Benetton-Playlife B199 Playlife FB01[a] 9 Italia Giancarlo Fisichella Toate
10 Austria Alexander Wurz Toate
Sauber C18 Elveția Red Bull Sauber Petronas Sauber-Petronas C18 Petronas SPE-03A[b] 11 Franța Jean Alesi Toate
12 Brazilia Pedro Diniz Toate
Arrows A20 Regatul Unit Repsol Arrows F1 Team Arrows A20 Arrows T2-F1 14 Spania Pedro de la Rosa Toate
15 Japonia Toranosuke Takagi Toate
Stewart SF3 Regatul Unit HSBC Stewart Ford Stewart-Ford SF3 Ford CR-1 16 Brazilia Rubens Barrichello Toate
17 Regatul Unit Johnny Herbert Toate
Prost AP02 Franța Gauloises Prost Peugeot Prost-Peugeot AP02 Peugeot A18 18 Franța Olivier Panis Toate
19 Italia Jarno Trulli Toate
Minardi M01 Italia Fondmetal Minardi Team Minardi-Ford M01 Ford VJM1 Zetec-R
Ford VJM2 Zetec-R
20 Italia Luca Badoer 1, 3–16
Franța Stéphane Sarrazin 2
21 Spania Marc Gené Toate
BAR 01 Regatul Unit British American Racing BAR-Supertec 01 Supertec FB01 22 Canada Jacques Villeneuve Toate
23 Brazilia Ricardo Zonta 1–2, 6–16
Finlanda Mika Salo 3–5

Toate motoarele erau de 3,0 litri, configurație V10.

Calendar[modificare | modificare sursă]

Națiunile care au găzduit curse de Formula 1 în 1999 sunt arătate în verde. Națiunile care au găzduit curse de Formula 1 în trecut sunt arătate în gri închis

Campionatul Mondial de Formula 1 din 1999 a cuprins următoarele 16 curse.[1]

Etapa Mare Premiu Circuit Data
1 Australia Marele Premiu al Australiei Circuitul Albert Park, Melbourne 7 martie
2 Brazilia Marele Premiu al Braziliei Circuitul Interlagos, São Paulo 11 aprilie
3 San Marino Marele Premiu al statului San Marino Autodromo Enzo e Dino Ferrari, Imola, Italia 2 mai
4 Monaco Marele Premiu al Principatului Monaco Circuitul Monaco, Monte Carlo 16 mai
5 Spania Marele Premiu al Spaniei Circuitul Catalunya, Barcelona 30 mai
6 Canada Marele Premiu al Canadei Circuitul Gilles Villeneuve, Montreal 13 iunie
7 Franța Marele Premiu al Franței Circuitul Nevers Magny-Cours, Magny-Cours 27 iunie
8 Regatul Unit Marele Premiu al Marii Britanii Circuitul Silverstone, Silverstone 11 iulie
9 Austria Marele Premiu al Austriei A1-Ring, Spielberg 25 iulie
10 Germania Marele Premiu al Germaniei Hockenheimring, Hockenheim 30 iulie
11 Ungaria Marele Premiu al Ungariei Hungaroring, Budapesta 13 august
12 Belgia Marele Premiu al Belgiei Circuitul Spa-Francorchamps, Stavelot 27 august
13 Italia Marele Premiu al Italiei Circuitul Monza, Monza 10 septembrie
14 Uniunea Europeană Marele Premiu al Europei Nürburgring, Nürburg, Germania 21 mai
15 Malaezia Marele Premiu al Malaeziei Circuitul Internațional Sepang, Kuala Lumpur 22 octombrie
16 Japonia Marele Premiu al Japoniei Circuitul Internațional de Curse Suzuka, Suzuka 8 octombrie

Următoarele curse a fost incluse în calendarul inițial, dar au fost anulate ulterior:

Mare Premiu Circuit Data programată
Republica Populară Chineză Marele Premiu al Chinei Circuitul Internațional Zhuhai, Guangdong 21 martie
Argentina Marele Premiu al Argentinei Circuitul Oscar Alfredo Gálvez, Buenos Aires 28 martie
Surse:[1][2][3][4]

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Raport
1 Australia Marele Premiu al Australiei Finlanda Mika Häkkinen Germania Michael Schumacher Regatul Unit Eddie Irvine Italia Ferrari Raport
2 Brazilia Marele Premiu al Braziliei Finlanda Mika Häkkinen Finlanda Mika Häkkinen Finlanda Mika Häkkinen Regatul Unit McLaren-Mercedes Raport
3 San Marino Marele Premiu al statului San Marino Finlanda Mika Häkkinen Germania Michael Schumacher Germania Michael Schumacher Italia Ferrari Raport
4 Monaco Marele Premiu al Principatului Monaco Finlanda Mika Häkkinen Finlanda Mika Häkkinen Germania Michael Schumacher Italia Ferrari Raport
5 Spania Marele Premiu al Spaniei Finlanda Mika Häkkinen Germania Michael Schumacher Finlanda Mika Häkkinen Regatul Unit McLaren-Mercedes Raport
6 Canada Marele Premiu al Canadei Germania Michael Schumacher Regatul Unit Eddie Irvine Finlanda Mika Häkkinen Regatul Unit McLaren-Mercedes Raport
7 Franța Marele Premiu al Franței Brazilia Rubens Barrichello Regatul Unit David Coulthard Germania Heinz-Harald Frentzen Republica Irlanda Jordan-Mugen-Honda Raport
8 Regatul Unit Marele Premiu al Marii Britanii Finlanda Mika Häkkinen Finlanda Mika Häkkinen Regatul Unit David Coulthard Regatul Unit McLaren-Mercedes Raport
9 Austria Marele Premiu al Austriei Finlanda Mika Häkkinen Finlanda Mika Häkkinen Regatul Unit Eddie Irvine Italia Ferrari Raport
10 Germania Marele Premiu al Germaniei Finlanda Mika Häkkinen Regatul Unit David Coulthard Regatul Unit Eddie Irvine Italia Ferrari Raport
11 Ungaria Marele Premiu al Ungariei Finlanda Mika Häkkinen Regatul Unit David Coulthard Finlanda Mika Häkkinen Regatul Unit McLaren-Mercedes Raport
12 Belgia Marele Premiu al Belgiei Finlanda Mika Häkkinen Finlanda Mika Häkkinen Regatul Unit David Coulthard Regatul Unit McLaren-Mercedes Raport
13 Italia Marele Premiu al Italiei Finlanda Mika Häkkinen Germania Ralf Schumacher Germania Heinz-Harald Frentzen Republica Irlanda Jordan-Mugen-Honda Raport
14 Uniunea Europeană Marele Premiu al Europei Germania Heinz-Harald Frentzen Finlanda Mika Häkkinen Regatul Unit Johnny Herbert Regatul Unit Stewart-Ford Raport
15 Malaezia Marele Premiu al Malaeziei Germania Michael Schumacher Germania Michael Schumacher Regatul Unit Eddie Irvine Italia Ferrari Raport
16 Japonia Marele Premiu al Japoniei Germania Michael Schumacher Germania Michael Schumacher Finlanda Mika Häkkinen Regatul Unit McLaren-Mercedes Raport

Sistemul de punctaj[modificare | modificare sursă]

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Loc 1 2 3 4 5 6
Puncte 10 6 4 3 2 1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.[1] Jumătate de puncte sunt acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, se folosește un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.[2]

Note
  • ^1 - În cazul în care nu sunt încheiate două tururi complete, nu se acordă nici un punct și cursa este abandonată.
  • ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți realizează același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, se va folosi următorul cel mai bun rezultat. Dacă doi sau mai mulți piloți vor avea un număr egal de rezultate de un număr egal de ori, FIA va nominaliza câștigătorul conform unor criterii pe care le va considera potrivite.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Poz. Pilot AUS
Australia
BRA
Brazilia
SMR
San Marino
MON
Monaco
ESP
Spania
CAN
Canada
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
AUT
Austria
GER
Germania
HUN
Ungaria
BEL
Belgia
ITA
Italia
EUR
Uniunea Europeană
MAL
Malaezia
JPN
Japonia
Puncte
1 Finlanda Mika Häkkinen RetP 1P
R
RetP 3P
R
1P 1 2 RetP
R
3P
R
RetP 1P 2P
R
RetP 5R 3 1[c] 76
2 Regatul Unit Eddie Irvine 1 5 Ret 2 4 3R 6 2 1 1 3 4 6 7 1 3 74
3 Germania Heinz-Harald Frentzen 2 3dagger Ret 4 Ret 11dagger 1 4 4 3 4 3 1 RetP 6 4 54
4 Regatul Unit David Coulthard Ret Ret 2 Ret 2 7 RetR 1 2 5R 2R 1 5 Ret Ret Ret 48
5 Germania Michael Schumacher 8R 2 1R 1 3R RetP 5 NS 2P
R
2P
R
44
6 Germania Ralf Schumacher 3 4 Ret Ret 5 4 4 3 Ret 4 9 5 2R 4 Ret 5 35
7 Brazilia Rubens Barrichello 5 Ret 3 9dagger DSC Ret 3P 8 Ret Ret 5 10 4 3 5 8 21
8 Regatul Unit Johnny Herbert NS Ret 10dagger Ret Ret 5 Ret 12 14 11dagger 11 Ret Ret 1 4 7 15
9 Italia Giancarlo Fisichella 4 Ret 5 5 9 2 Ret 7 12dagger Ret Ret 11 Ret Ret 11 14dagger 13
10 Finlanda Mika Salo 7dagger Ret 8 9 2 12 7 3 Ret 10
11 Italia Jarno Trulli Ret Ret Ret 7 6 Ret 7 9 7 Ret 8 12 Ret 2 NS Ret 7
12 Regatul Unit Damon Hill Ret Ret 4 Ret 7 Ret Ret 5 8 Ret 6 6 10 Ret Ret Ret 7
13 Austria Alexander Wurz Ret 7 Ret 6 10 Ret Ret 10 5 7 7 14 Ret Ret 8 10 3
14 Brazilia Pedro Diniz Ret Ret Ret Ret Ret 6 Ret 6 6 Ret Ret Ret Ret Ret Ret 11 3
15 Franța Jean Alesi Ret Ret 6 Ret Ret Ret Ret 14dagger Ret 8 16dagger 9 9 Ret 7 6 2
16 Franța Olivier Panis Ret 6 Ret Ret Ret 9 8 13 10 6 10 13 11dagger 9 Ret Ret 2
17 Spania Marc Gené Ret 9 9 Ret Ret 8 Ret 15 11 9 17 16 Ret 6 9 Ret 1
18 Spania Pedro de la Rosa 6 Ret Ret Ret 11 Ret 11 Ret Ret Ret 15 Ret Ret Ret Ret 13 1
Italia Alessandro Zanardi Ret Ret 11dagger 8 Ret Ret Ret 11 Ret Ret Ret 8 7 Ret 10 Ret 0
Japonia Toranosuke Takagi 7 8 Ret Ret 12 Ret DSC 16 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 0
Canada Jacques Villeneuve Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 15 8 10dagger Ret 9 0
Brazilia Ricardo Zonta Ret NSC Ret 9 Ret 15dagger Ret 13 Ret Ret 8 Ret 12 0
Italia Luca Badoer Ret 8 Ret Ret 10 10 Ret 13 10 14 Ret Ret Ret Ret Ret 0
Franța Stéphane Sarrazin Ret 0
Poz. Pilot AUS
Australia
BRA
Brazilia
SMR
San Marino
MON
Monaco
ESP
Spania
CAN
Canada
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
AUT
Austria
GER
Germania
HUN
Ungaria
BEL
Belgia
ITA
Italia
EUR
Uniunea Europeană
MAL
Malaezia
JPN
Japonia
Puncte
Sursa:[5]
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
dagger Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă


Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor[modificare | modificare sursă]

Poz. Constructor AUS
Australia
BRA
Brazilia
SMR
San Marino
MON
Monaco
ESP
Spania
CAN
Canada
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
AUT
Austria
GER
Germania
HUN
Ungaria
BEL
Belgia
ITA
Italia
EUR
Uniunea Europeană
MAL
Malaezia
JPN
Japonia
Puncte
1 Italia Ferrari 1 2 1R 1 3R 3R 5 2 1 1 3 4 3 7 1 2P
R
[d]
128
8R 5 Ret 2 4 RetP 6 NS 9 2 12 7 6 Ret 2P
R
3
2 Regatul Unit McLaren-Mercedes RetP 1P
R
2 3P
R
1P 1 2 1 2 5R 1P 1 5 5R 3 1 124
Ret Ret RetP Ret 2 7 RetR RetP
R
3P
R
RetP 2R 2P
R
RetP Ret Ret Ret
3 Republica Irlanda Jordan-Mugen-Honda 2 3dagger 4 4 7 11dagger 1 4 4 3 4 3 1 RetP 6 4 61
Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 5 8 Ret 6 6 10 Ret Ret Ret
4 Regatul Unit Stewart-Ford 5 Ret 3 9dagger Ret 5 3P 8 14 11dagger 5 10 4 1 4 7 36
NS Ret 10dagger Ret DSC Ret Ret 12 Ret Ret 11 Ret Ret 3 5 8
5 Regatul Unit Williams-Supertec 3 4 11dagger 8 5 4 4 3 Ret 4 9 5 2R 4 10 5 35
Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 11 Ret Ret Ret 8 7 Ret Ret Ret
6 Italia Benetton-Playlife 4 7 5 5 9 2 Ret 7 5 7 7 11 Ret Ret 8 10 16
Ret Ret Ret 6 10 Ret Ret 10 12dagger Ret Ret 14 Ret Ret 11 14dagger
7 Franța Prost-Peugeot Ret 6 Ret 7 6 9 7 9 7 6 8 12 11dagger 2 Ret Ret 9
Ret Ret Ret Ret Ret Ret 8 13 10 Ret 10 13 Ret 9 NS Ret
8 Elveția Sauber-Petronas Ret Ret 6 Ret Ret 6 Ret 6 6 8 16dagger 9 9 Ret 7 6 5
Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 14dagger Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 11
9 Regatul Unit Arrows 6 8 Ret Ret 11 Ret 11 16 Ret Ret 15 Ret Ret Ret Ret 13 1
7 Ret Ret Ret 12 Ret DSC Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret
10 Italia Minardi-Ford Ret 9 8 Ret Ret 8 10 15 11 9 14 16 Ret 6 9 Ret 1
Ret Ret 9 Ret Ret 10 Ret Ret 13 10 17 Ret Ret Ret Ret Ret
Regatul Unit BAR-Supertec Ret Ret 7dagger Ret 8 Ret 9 Ret 15dagger Ret 13 15 8 8 Ret 9 0
Ret NSC Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 10dagger Ret 12
Poz. Constructor AUS
Australia
BRA
Brazilia
SMR
San Marino
MON
Monaco
ESP
Spania
CAN
Canada
FRA
Franța
GBR
Regatul Unit
AUT
Austria
GER
Germania
HUN
Ungaria
BEL
Belgia
ITA
Italia
EUR
Uniunea Europeană
MAL
Malaezia
JPN
Japonia
Puncte
Sursa:[5]
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
dagger Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Note:

  • Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Benetton a folosit motoare Supertec. Din motive de sponsorizare, aceste motoare au fost redenumite drept „Playlife”.
  2. ^ Sauber a folosit motoare Ferrari. Din motive de sponsorizare, aceste motoare au fost redenumite drept „Petronas”.
  3. ^ Mika Häkkinen și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Japoniei.
  4. ^ Ferrari și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Japoniei.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „1999 Argentine Grand Prix” (PDF). FIA.com. Fédération Internationale de l'Automobile. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ „Provisional 1999 calendar”. www.atlasf1.com. . Accesat în . 
  3. ^ „Chinese Grand Prix cancelled”. BBC Sport. . Accesat în . 
  4. ^ „Argentine Grand Prix Ruled Out for 1999”. tehrantimes.com. . Accesat în . 
  5. ^ a b „1999 FIA Formula One World Championship – Final Classification” (PDF). FIA. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .